Despăgubire. Sentința nr. 3390/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3390/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 1316/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CVILĂ NR.3390
Ședința publică din data de 05 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: E. N.
Grefier: G. V. V.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ privind pe reclamantul I. M. I., cu domiciliul în ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Florească, nr.202 A, sector 1, având ca obiect despăgubire Lg.9/1998.
Dezbaterile, atât pe excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare, cât și pe fondul cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 29 august 2013, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 18 aprilie 2013, reclamantul I. M. I. a chemat în judecată pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 13.375,23 Ron reprezentând diferența neachitată din suma de 23.949,20 Ron stabilită prin Ordinul de validare nr.4279/30.06.2013, actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum la data de 19.07.2001 (data emiterii Hotărârii nr.93/19.07.2001 a Comisiei Județene Tulcea) până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin ordinul nr.4279/30.06.2006 emis de pârâtă s-a validat Hotărârea nr.93/19.07.2001 a Comisei Județene Tulcea, dispunându-se plata de compensații bănești în valoare totală de 23.949,20 ron.
A mai arătat reclamantul că, în anul 2006 i s-a plătit suma de 10.573,97 lei, diferența până la suma de 23.949,20 ron rămânând neachitată, deși, în conformitate cu dispozițiile art.38 alin. (5) lit.c) din H.G. nr.753/1998, plata trebuie făcută în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, astfel 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
În conformitate cu dispozițiile art.38 alin. (6) din același act normativ suma achitată beneficiarilor în cea de a doua transă se actualizează potrivit prevederilor art.5 din H.G. nr.286/2004.
A mai arătat reclamantul că, deși a depus cerere de efectuare a plății și a deschis cont bancar, pârâta nu a efectuat plata, tăcerea acesteia reprezentând refuz nejustificat de soluționare a cererii, conform art.2 lit.i) din Legea nr.554/2004.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Pârâta A. națională pentru restituirea proprietăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de prematuritate a formulării acțiunii, în contextul intrării în vigoare a O.U.G. nr.10/2013.
Analizând cauza cu prioritate, sub aspectul excepției de prematuritate a cererii de chemare în judecată, instanța reține că excepția este neîntemeiată.
Se constată că, prin Hotărârea nr.93/19.07.2001 a Comisiei Județene Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a fost admisă cererea formulată de reclamant prin care a solicitat, în calitate de moștenitor legal al defunctului N. G., acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.9/1998 pentru bunurile abandonate de acesta în Bulgaria și s-a stabilit valoarea compensațiilor în sumă de 9.680.000 lei.
Prin ordinul nr.4279/30.06.2006 emis de Șeful Cancelariei Primului Ministru a fost validată Hotărârea nr.93/19.07.2001 a Comisiei Județene Tulcea și s-au stabilit compensarea în cuantum de 23.949,20 Ron.
Potrivit art.2 alin.(1) din ordin, suma va fi eșalonată în conformitate cu prevederile art.5 din H.G. nr.286/2004.
Pârâta prin întâmpinare a susținut că față de adoptarea și . O.U.G. nr.10/2013, care dispune plata eșalonată a despăgubirilor, acțiunea este prematur introdusă.
Instanța reține că excepția prematurității acțiunii este neîntemeiată față de împrejurarea că, în speță, instanța este investită să constate dacă refuzul pârâtei de a efectua plata despăgubirilor este justificat sau nu.
Cu cererea formulată la 24.07.2006 reclamantul a formulat plângere prealabilă solicitând pârâtei plata despăgubirilor.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea Nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Potrivit art. 2 alin. 2 din același act normativ, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, iar refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit la art. 2 lit. i) ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, este asimilată refuzului nejustificat și nedepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
In speță, obiectul acțiunii reclamantului vizează tocmai nepunerea în executare a actelor administrative prin care i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri în valoare totală de 23.949,20 Ron.
Potrivit art. I din O.U.G. Nr. 10/2013, „(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.
(3) Prin titlu de plată se înțelege hotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 393/2006, respectiv decizia de plată emisă de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
(4) Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe.”
In preambulul acestui act normativ emitentul său, Guvernul României, a argumentat adoptarea acestuia ca fiind o necesitate pentru menținerea echilibrelor bugetare și în mod implicit pentru nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, aceste elemente vizând interesul general public și constituind situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată.
În consecință, refuzul pârâtei de a efectua plata sumei solicitată de reclamant este justificat față de prevederile O.U.G. nr.10/2013.
Așa fiind, în raport de aceste considerente, excepția de prematuritate a acțiunii și acțiunea au fost respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată, ca nefondată.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul I. M. I., cu domiciliul în ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Florească, nr.202 A, sector 1, având ca obiect despăgubire Lg.9/1998, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul Tulcea
Pronunțată în ședința publică din data de 05 septembrie 2013.
Președinte,Grefier,
E. NeacșuGabriela V. V.
Red.jud.NE/06.09.2013
Tehnored.gref.GVV/16.09.2013/4ex/.>
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1186/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 3394/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
