Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 4026/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4026/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 1575/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 4026/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. A. V.
Grefier: M. D.
S-a luat în examinare cauza civilă în contencios administrativ, privind pe reclamantul C. A. cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea în contradictoriu cu pârâtul P. C. MALIUC, cu sediul în ..
Susținerile părții prezente pe fond au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ /30 mai 2013, reclamantul C. A. a chemat în judecată pe pârâtul P. C. Maliuc, solicitând anularea dispoziției nr. 16/12.03.2013 emisă de acesta, ca netemeinică și nelegală.
De asemenea, s-a mai solicitat suspendarea executării dispoziției nr. 16/12.03.2013 până la soluționarea prezentei acțiuni.
În motivarea acțiunii a arătat reclamantul că P. C. Maliuc având in vedere decizia nr. 2/17.01.2013 emisa de Camera de Conturi, in urma acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție bugetara pe anul 2011 si a verificării unor aspecte rezultate din sesizarea declasificată la nr. 955/10.03.2011 cu privire la investițiile realizate in perioada 2008-2010, efectuate la Unitatea Administrativ Teritoriala . s-a reținut ca printre persoanele vinovate cu atribuții in domeniu se aflu si acesta, ca referent in domeniul ținerii evidenței contabile.
A mai menționat reclamantul, Curtea de Conturi a arătat ca este suspect de săvârșirea unor fapte cauzatoare de prejudicii importante reținute in Procesul verbal de constatare înregistrat la Camera de Conturi Tulcea sub nr.2287/2288/05.10.2012 iar primarul comunei Maliuc a dispus prin dispoziția nr. 16/12.03.2013, fără a respecta prevederile legale in aceasta materie, suspendarea sa din funcția de referent cu atribuții in domeniul ținerii evidenței contabile, începând cu data de 15 martie 2013.
S-a mai susținut că dispoziția nr. 16/12.03.2013 este nelegala deoarece in conformitate cu art. 45 din legea curții de conturi, aceasta este in drept să ceară autorității administrative competente suspendarea din funcție a persoanelor acuzate de săvârșirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate in urma controalelor sau a auditurilor efectuate, pana la soluționarea definitiva a cauzelor in care sunt implicate dar in condițiile legii.
Or, arată reclamantul, in ce îl privește Curtea de Conturi deși face trimitere ca ar fi săvârșit fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a abateri grave cu caracter financiar, nimeni nu le numește ca atare conform legii iar astfel cum se va dovedi în cauza, împotriva sa nu se desfășoară vreo ancheta administrativă, civilă sau penală.
Se mai precizează că în absenta unor cauze de natură penală sau civilă, primarul nu poate lua măsura suspendării reclamantului din funcția deținută conform legii.
Mai învederează reclamantul că în cauza de față nu sunt incidente nici prevederile art. 94 (1) din statul funcționarului public conform cu care raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public pe perioada cercetării administrative, in situația in care funcționarul public care a săvârșit o abatere disciplinara poate influenta cercetarea administrativa, la propunerea motivata a comisiei de disciplina or in alte cazuri expres prevăzute de lege.
Se mai susține că dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. n) din lege condiționează aplicarea măsurii suspendării de drept din funcție de existența unei propuneri motivate a comisiei de disciplină, din care să rezulte că funcționarul ar putea influența cercetarea administrativă, or, cum împotriva reclamantului nu se desfășoară vreo anchetă disciplinară nu se poate dispune suspendarea sa din funcție in condițiile legii.
Acțiunea nu este motivată în drept.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar o . înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat pârâtul că prin decizia atacată s-a procedat în conformitate cu art.63 si arr.68 din Legea 215/2001 la suspendarea din funcție a d-ui C. A. referent cu atribuții in domeniul tinerii de evidente contabile, începând cu data de 15.03.2013.
S-a mai arătat că pentru a se emite aceasta decizie s-a avut in vedere actul de control efectuat de Curtea de Conturi a României concretizat in decizia nr.2 din 17.01.2013 a acestei autorități prin care s-a constatat săvârșirea unor abateri in perioada 2008-2012 de către reclamant.
Astfel, se susține, suma de 243.718 lei nu a fost depusa la Trezorerie si nici nu a fost înregistrata in evidența tehnica operativa si respectiv evidența contabilă, neregăsindu-se faptic nici in casieria entității audiate, astfel încât aceasta nu a fost raportată prin situații financiare.
Se mai menționează că pentru suma de 17.319 lei reprezentând plați efectuate in cursul anului 2011 nu există documente justificative legal întocmite care sa probeze efectuarea plaților, iar suma respectiva nu s-a găsit nici în casieria entității audiate.
Precizează pârâtul că acestea sunt doar două dintre cele nouă abateri constatate prin decizia Curții de Conturi, toate aceste având legătură cu activitatea desfășurata de către reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 16 din 12.03.2013 emisă de P. C. Maliuc, Jud. Tulcea s-a dispus suspendarea din funcție a reclamantului C. A. – referent cu atribuții în domeniul ținerii evidenței contabile, începând cu data de 15.03.2013.
Pentru a se emite această dispoziție a fost avut în vedere actul de control efectuat de Curtea de Conturi a României, act concretizat în decizia nr. 2/17.01.2013 prin care s-a constatat săvârșirea unor abateri în perioada 2008-2012 de către reclamant.
Cu alte cuvinte, prin decizia nr. 2 din 17.01.2013 emisă de Curtea de Conturi a României s-a cerut suspendarea din funcție a reclamantului C. A., în temeiul prevederilor art. 45 din Legea nr. 94/1992.
Conform art. 45 din Legea nr. 94/1992 Curtea de Conturi cere celor în drept suspendarea din funcție, în condițiile legii, a persoanelor acuzate de săvârșirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau auditurilor efectuate, până la soluționarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.
Cum dispozițiile mai sus citate au în vedere suspendarea din funcție în condițiile legii urmează a fi observat faptul că în speță nu sunt incidente nici dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. n din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă de drept pe perioada cercetării administrative, în situația în care funcționarul public care a săvârșit o abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă, la propunerea motivată a comisiei de disciplină.
Aceste dispoziții condiționează luarea măsurii suspendării de drept din funcție de existența unei propuneri motivate a comisiei de disciplină atunci când funcționarul public ar putea influența cercetarea administrativă, or în speță nu a fost făcută o asemenea dovadă.
În raport de toate aceste considerente urmează ca instanța să admită acțiunea și să anuleze dispoziția nr. 16/12.03.2013 emisă de P. C. Maliuc, Jud. Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. A. cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea în contradictoriu cu pârâtul P. C. MALIUC, cu sediul în ..
Anulează dispoziția nr. 16/12.03.2013 emisă de P. C. Maliuc, Jud. Tulcea.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
R. A. VitoșMarian D.
Red. Jud. RAV/20.11.2013
Tehnored. MD/21.11.2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 465/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 4430/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
