Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4613/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4613/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 2240/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILA Nr. 4613/2013
Ședința publică de la 18 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. N.
GREFIER: G. V. V.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. C. domiciliat în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2013, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezente hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul B. C. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 8520/2013 emisă de C. DE A. DE SĂNĂTATE TULCEA privind soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 4212 din 12.02.2013.
In motivarea contestației, reclamantul a arătat că prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 4212 din 12.02.2013, emisă de C.A.S. Tulcea, comunicată reclamantului la data de 29.03.2013, s-au stabilit în sarcina acestuia obligații de plată în cuantum de 1.433 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata la termenele de plată a obligațiilor datorate FNUASS, fără a fi individualizate în actul administrativ emis documentul/documentele, respectiv obligațiile reprezentând impozit, taxă, contribuție socială sau alte obligații aferente bugetului general consolidat neachitate în termen sau rămase neachitate pentru care au fost calculate aceste majorări, fiind menționată doar perioada pentru care au fost stabilite aceste majorări, respectiv 2007 – 2012.
Urmare contestației depusă pe cale administrativă de atac înregistrată la C.A.S. Tulcea sub nr._.04.2013 este emisă decizia de soluționare a acesteia nr. 8520/2013, care i-a fost comunicată reclamantului la data de 19.07.2013 prin care contestația formulată de reclamantă este respinsă ca nefondată, reținându-se că prin această decizie nu se stabilesc obligații de plată ci se rectifică o eroare materială conform solicitării de recalculare formulată de reclamantă prin adresa nr._/2012.
A mai arătat reclamantul că prin această adresată a solicitat rectificarea obligațiilor de plată comunicate în mod eronat Administrației Finanțelor Publice – Tulcea, urmare prevederilor art. V alin. 4 din O.U.G. nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Codului fiscal; adresă la care nu a primit nici un răspuns deși conform art. 70 din același act normativ termenul de soluționare a cererii era de 45 de zile de la înregistrare.
A mai arătat reclamantul că decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii pe care a contestat-o a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 43 alin. 2 din O.G. Nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală nu conține mențiuni privind impozitul, taxa, contribuția socială sau alte obligații aferente bugetului general consolidat neachitate în termen sau rămase neachitate pentru care au fost calculate majorări n cuantum de 1.433 lei.
A arătat, deasemeni, reclamantul că potrivit prevederilor art. 91 din O.G. nr. 92/2003 republicată, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, situație în care trebuie să procedeze conform art. 22 din același act normativ.
Ori, în speță, prin Decizia nr. 4212 din 12. 02.2013 sunt calculate majorări pentru perioada 2007 – 2012, dreptul în privința stabilirii unora din aceste obligații prescriindu-se la 01.01.2013.
Mai mult, conform art. 48 din O.G. nr. 92/2003 sunt menționate de legiuitor prevederile legale ce trebuie urmate în vederea îndreptării unor erori din cuprinsul unui act administrativ, dispoziții legale care nu au fost urmate de pârâtă.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia nr. 8520/2013 privind soluționarea contestației formulate de reclamant decizia nr. 4212/12.02.2013 emisă de pârâtă referitoare la obligațiile de plată accesorii, contestația înregistrată sub nr. 8520/5 aprilie 2013 la instituția pârâtă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii depunând la dosarul cauzei înscrisurile pe care le deține și în baza cărora a arătat că a fost emisă decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 4212/2013.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 4212/12.02.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii, emisă în temeiul art. 88 lit. c) și art. 119 din O.G. nr. 92/2003 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 1433 lei majorări de întârziere/dobânzi aferente perioadei 2007 – 2012.
Impotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație care a fost înregistrată sub nr. 8520/5 aprilie 2013 la instituția pârâtă și care a fost soluționată prin Decizia nr. 8520/2013 prin care s-a dispus respingerea ei.
S-a arătat în cuprinsul deciziei că, prin Decizia nr. 4212 din 12.02.2013 s-a dat curs solicitării contestatorului de a i se „rectifica obligațiile de plată” conform cu evidența A.N.A.F. în sensul emiterii actului administrativ care să respecte categoria obligației, din obligație la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, în accesorii, pentru a se evita anatocismul așa cum corect și legal a sesizat însuși contestatorul.
Astfel, prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 4212/2013 nu se stabilesc obligații de plată, acestea au fost determinate în termen legal, ci se rectifică o eroare materială conform solicitării contestatorului. Decizia este nelegală.
Potrivit art. 88 lit. c) din O.G. nr. 92/2003 sunt asimilate deciziilor de impunere și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii.
Potrivit art. 119 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Potrivit alin. 4 al aceluiași articol, dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin Ordin al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală cu excepția situației prevăzută la art. 142 alin. 6.
Potrivit art. 142 alin. 6 din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, dobânzi, penalități de întârziere, majorări de întârziere sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare și consemnate într-un proces verbal care constituie titlu executoriu care se comunică debitorului.
Potrivit art. 87 din O.G. nr. 92/2003, decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43. Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Dispozițiile art. 43 din O.G. nr. 92/2003 reglementează conținutul și motivarea actului administrativ.
La alin. 2 al acestui articol sunt enumerate elementele pe care trebuie să le cuprindă actul administrativ fiscal printre altele și cele de la lit. d), e) și f), respectiv obiectul, motivele de fapt și temeiul de drept.
In speță, decizia nr. 4212/2013 nu este întocmită în conformitate cu aceste dispoziții legale.
Astfel, nu arată categoria obligației la Fondul Național Unic de asigurare de Sănătate care nu a fost achitată la scadență, cuantumul acesteia, prin ce act administrativ a fost stabilită și pentru ce perioadă.
Necuprinzând aceste elemente, nu pot fi verificate aspectele referitoare la legalitatea obligației de plată a majorărilor/dobânzilor stabilită prin decizie, dacă a intervenit prescripția dreptului de a stabili această obligație.
Nu poate fi reținută nici susținerea pârâtei în sensul că decizia nr. 4214/2013 a fost emisă urmare cererii reclamantului formulată cu adresa înregistrată la nr._ din 14 noiembrie 2012 de a fi rectificate obligațiile de plată care au fost transmise în baza protocolului de predare către A.N.A.F. deoarece această procedură este reglementată la art. 48 din O.G. nr. 92/2003, care se referă la îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul actelor administrative fiscale.
Ori, în speță, nu suntem în prezența aplicării unei astfel de proceduri, nefiind în prezența unui act administrativ emis inițial, respectiv o decizie de calcul a accesoriilor care să fi fost îndreptată.
Mai mult, cererea de soluționare a cererii de îndreptare trebuia soluționată în conformitate cu dispozițiile art. 48 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003 prin emiterea unui act de îndreptare a erorii materiale în caz de admitere sau a unei decizii în caz de respingere.
Deasemeni, dacă erau incidente dispozițiile art. 47 din O.G. nr. 92/2003 referitoare la desființarea sau modificarea actelor administrative fiscale, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului emitea un nou act administrativ, prin care arăta că îl desființează sau modifică pe cel emis anterior.
In raport de aceste considerente, se reține că decizia nr. 4212/2013 este lovită de nulitate în condițiile art. 46 din Codul de procedură fiscală și, pe cale de consecință, este nelegală și decizia nr. 8520/2013.
Așa fiind, acțiunea a fost admisă și s-a anulat decizia nr. 8520/2013 privind soluționarea contestației formulate de contestator și Decizia nr. 4212/2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii, emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate, ca fiind nelegale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. C. domiciliat în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Anulează Decizia nr. 8520/2013 privind soluționarea contestației formulate de contestator și Decizia nr. 4212/2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii, emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate, ca fiind nelegale.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. N. G. V. V.
15.01.2014/Red.jud.EN
Tehnored.DS/ex. 4ex/20.01.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1681/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 3891/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
