Decizie angajare răspundere solidară. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice; Cereri; Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 707 din data de 12.06.2018
Cuprins art 25 lit c și d din Legea 207/2015
Index alfabetic rea-credință
Tribunalul Galați sentințe 707/12.06.2018
La data de .....pe rolul Tribunalului Galați secția CAF a fost înregistrată sub nr .....cererea formulată de reclamantul P în contradictoriu cu pârâta DGRFP Galați prin care a solicitat anularea deciziei 94/10.08.2017 de soluționare a contestației administrative împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare și anularea și acesteia din urmă , înregistrată sub nr 99/15.05.2017 .
Motivele contestației formulate au avut în vedere următoarele aspecte; comportamentul neconform al furnizorilor privind declarațiile fiscale și plata obligațiilor către stat ale acestora nu ăi sunt imputabile reclamantului, starea de insolvabilitate a debitorului nu se datorează administratorului , debitorul contestând decizia de impunere, deschiderea procedurii de insolvență s-a realizat după un termen de aproape 3 ani în care instanța a fost necesar a se lămuri cu privire la această stare, lipsa relei-credințe, neindicarea declarațiilor ce se susține că nu au fost depuse , neachitarea datoriilor se datorează lipsei banilor, nedescrierea faptei ilicite, lipsa legăturii de cauzalitate.
În termen legal pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii deoarece din analiza comportamentului fiscal al debitoarei , organele fiscale au concluzionat că aceasta se afla în încetare de plăți din anul 2014 ceea ce înseamnă că debitoarea era insolvabilă cu venituri și bunuri. Prin continuarea activității în pierdere , reclamanta a manifestat de fapt o stare de pasivitate și a ignorat protecția legii insolvenței.
Nu este relevantă în cauză motivarea reclamantului cf căruia încetarea de plăți se datorează măsurilor de executare silită deoarece executarea silită nu poate fi apreciată prin ea însăși producătoare de pagube.
Nejustificarea în niciun fel a numerarului în sumă de 1.478.262 lei înregistrat în evidența contabilă în contul";casa";.
În prezenta cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază ca întemeiată cererea formulată , urmând a fi admisă pentru motivele ce se vor expune în continuare .
Astfel cu privire la motivul referitor la comportamentul neconform al furnizorilor, instanța apreciază că nu este întemeiat deoarece prin cele două decizii nu se reproșează reclamantului comportamentul furnizorilor societății conduse.
Motivul referitor deschiderea târzie a procedurii de insolvenței, ca urmare a timpului necesar instanței de a se lămuri cu privire la situația debitoarei SC D , instanța apreciază că procedurile legii insolvenței presupun acordarea unor termene mai lungi în interiorul cărora să se poată efectua verificarea stării de insolvență a societăților, acest aspect nefiind unul care să susțină netemeinicia și nelegalitatea deciziei de antrenare a răspunderii solidare care face obiectul prezentei cereri.
Instanța reține că temeiurile antrenării răspunderii solidare au fost reprezentate de lit c și d ale art 25 din Legea 207/2015.
Cf primului temei de angajare a răspunderii solidare , de la lit c se impută reclamantului în calitatea sa de administrator faptul că nu a cerut deschiderea procedurii insolvenței în termenul de 30 de zile de la data constatării acestei stări, apreciind pârâta că societatea a intrat în încetare de plăți din anul 2014. Din răspunsurile date cu ocazia audierii sale, reclamantul a menționat că obligațiile care au generat în cele din urmă închiderea activității societății SC D provin în mare măsură dintr-un raport al inspecției fiscale realizat undeva la nivelul anului 2013 , și care raport a fost contestat în instanță. Pe cale de consecință, chiar dacă pârâta consideră că încetarea de plăți a SC D exista din anul 2014, fapt ce justifica în opinia sa formularea unei cereri de deschidere a insolvenței în 30 de zile de la constatare , tribunalul consideră că , încetarea de plăți a SC D a fost stabilită de instanța comercială în cadrul dosarului de insolvență, Faptul că reclamantul în calitate de reprezentant al debitoarei a contestat RIF-ul din 2013 denotă faptul că numai în urma stabilirii de către instanță a obligațiilor ce ii reveneau se poate vorbi de conturarea unei stări de insolvabilitate a debitoarei. Între cele două aspecte, tribunalul consideră că nu se poate face o legătură directă care să demonstreze că reclamantul ca administrator cu rea-credință nu a cerut deschiderea insolvenței SC Danubius Instal. Pentru a susține că reclamantul a dat dovadă de această rea-credință trebuia demonstrată această rea-credință , pentru că se presupune că administratorul a acționat cu bună-credință în desfășurarea prerogativelor sale. Reaua-credință trebuia demonstrată cu titlu de exemplu prin aceea că acesta a contesta cu rea-credință rezultatele RIF-ului din 2013 .
Referitor la al doilea temei de angajare al răspunderii solidare, de la lit d al aceluiași art 25 , acesta constă în nedeclararea cu rea-credință a obligațiilor fiscale care revenea debitoarei și/ neachitarea cu aceeași rea-credință la scadență a menționatelor obligații. Din decizia de angajare a răspunderii solidare nu rezultă care au fost obligațiile fiscale pe care reclamantul nu le-a declarat. Cu privire la neachitarea acestora la scadență, instanța reține că reclamantul a precizat faptul că nu le-a achitat din lipsă de bani. Din acest punct de vedere , instanța reține că asupra patrimoniului societății au fost înființate popriri în procedura de executare silită demarată de organele fiscale . Pe cale de consecință resursele bănești pe care le realiza erau executate în contul datoriilor către stat. Din aceleași răspunsuri date cu ocazia audierii administratorului rezultă că activitatea societății a încetat în fapt la scurt timp de la inspecția fiscală din anul 2013.
Pentru motivele arătate mai sus, tribunalul consideră că nu există reaua-credință care se reține în sarcina reclamantului, motiv pentru care va admite contestația și va anula deciziile contestate.
| ← Timbru de mediu. Jurisprudență Acte ale autorităţilor... | Obligaţie de a face – emitere autorizaţie de construcţie → |
|---|
