Recurs. anulare decizie de impunere emisă de a.j.f.p.

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 1855 din data de 22.09.2017

Recurs. Anulare decizie de impunere emisă de A.J.F.P.

- art. 143 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 571/2003

- art. 2 alin. 1 lit. a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului Europei

- art. 128 Cod fiscal

- art. 1441 din Legea nr. 571/2003

- art. 4 al Convenției de la Geneva din 1956

Prin Decizia de impunere nr. F - (...) 728/23.09.2015 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice (filele 15-18, vol. I, dosar fond) și Raportul de inspecție fiscală nr. F - (...) 607/ 23.09.2015 (filele 20-26 vol. I, dosar fond), întocmite în urma reverificării dispuse prin Decizia nr. 289/ 30.04.2015 și Decizia nr. 289 bis/ 07.05.2015 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice (…) pentru reanalizarea operațiunilor derulate de intimată în perioada ianuarie 2011 - noiembrie 2013 privind livrarea unui număr de 18 autoturisme vechi către 4 societăți din Ungaria pentru care s-au solicitat verificări de tip SCAC/ AK autorităților din Ungaria, organele de control din cadrul Activității de Inspecție Fiscală (...) au stabilit în sarcina intimatei, obligații fiscale suplimentare în cuantum de 85545 lei cu titlu de TVA, 34547 lei cu titlu de dobânzi de întârziere și 12145 lei cu titlu de penalități de întârziere.

În motivare, s-a reținut că organele de control au reanalizat operațiunile derulate de intimată în perioada ianuarie 2011 - noiembrie 2013 privind livrarea unui număr 18 autoturisme vechi către 4 societăți din Ungaria ca urmare a răspunsurilor primite de la autoritățile maghiare reținând că pe baza verificărilor efectuate de către organele de inspecție fiscală și a răspunsurilor primite la solicitările de tip SCAC/ AF de la autoritățile maghiare, rezultă că cele 18 autoturisme în valoare de 356.438 lei înregistrate de către SC "(...)" SRL ca fiind livrate în Ungaria nu îndeplinesc condițiile de scutire de TVA, deoarece nu au fost îndeplinite condițiile de scutire, nefăcându-se dovada că au părăsit teritoriul României. Mai mult, referitor, la operațiunile intracomunitare derulate de intimată cu societățile maghiare (...) Kft HU (...), (...), (...) și (...), autoritățile maghiare afirmă că autoturismele înregistrate de SC "(...)" SRL ca fiind livrate către aceste societăți, nu au fost declarate și nici nu au fost înmatriculate în Ungaria.

Astfel, în opinia inspectorilor fiscali, documentele înregistrate de intimată nu pot îndeplini calitatea de documente justificative pentru a beneficia de scutire de TVA conform prevederilor art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/ 2003, pe motiv că intimata nu poate face dovada părăsirii teritoriului național, întrucât din informațiile deținute de organele de control, acestea figurează înmatriculate pe teritoriul național și nu în alte state.

În concluzie, s-a stabilit că intimata nu era îndreptățită să aplice regimul de scutire de TVA la facturile emise pentru cele 18 autoturisme livrate către societățile maghiare.

Împotriva raportului de inspecție fiscală, a deciziei de impunere și a dispoziției de măsuri, intimata a formulat contestație, care a fost respinsă prin Decizia nr. 287/12.05.2016 emisă de recurentă (filele 112-121, vol. I, dosar fond).

Curtea a constatat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

Astfel, instanța de control judiciar a constatat că în mod judicios a reținut prima instanță aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 2 alin.1 lit. a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului Europei, privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, care statuează că "livrarea de bunuri efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat de către o persoană impozabilă care acționează ca atare";, precum și a dispozițiilor art. 14 alin.1 din aceeași directivă, care dispune că "livrare de bunuri înseamnă transferul dreptului de dispune de bunuri corporale în calitate de proprietar";.

De asemenea, Curtea a constatat că în mod legal a stabilit prima instanță incidența în speță și a prevederilor art. 128 Cod fiscal, în vigoare la data efectuării operațiunilor economice, care statua că "este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar. [...](9) Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, în înțelesul alin.(1), care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.";

În plus, instanța de recurs a constatat că tribunalul a reținut corect și incidența prevederilor art. 10 alin. (1) din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), art. 143 alin. (2) și art. 144A1 din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.222/ 2006 și ulterior prin Ordinele nr. 1.503/ 2007, 2.421/ 2007 și 3.419/ 2009, care statuează că "scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cu excepțiile de la pct. 1 și 2 ale aceleiași litere a), se justifică pe baza următoarelor documente:

a) factura care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal și în care sa fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru;

b) documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru și, după caz,

c) orice alte documente, cum ar fi: contactul/ comanda de vânzare/ cumpărare, documentele de asigurare."

Problema juridică ce se impunea a fi lămurită în speță este aceea dacă intimata a transferat în patrimoniul societăților maghiare dreptul de a dispune asupra celor 18 autoturisme ca și un proprietar și dacă s-a făcut dovada că aceste autoturisme au părăsit fizic teritoriul național.

În ceea ce privește transferul dreptului de a dispune ca proprietar de cele 18 autoturisme, instanța de control judiciar, a constatat, în acord cu judecătorul fondului, că din facturile fiscale și din CMR - urile aferente vânzării celor 18 autoturisme rezultă fără echivoc că bunurile menționate au ieșit din patrimoniul intimatei fiind transferate în cel al societăților maghiare iar ulterior către alte societăți.

De asemenea, Curtea a constatat că în mod judicios a reținut prima instanță că cele 18 facturi întocmite de intimată menționează codul de înregistrare în scopuri de TVA al cumpărătorului din alt stat membru și conțin informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal.

În ceea ce privește dovada că aceste autoturisme au părăsit teritoriul României, Curtea a constatat, în primul rând, în acord cu judecătorul fondului, că este lipsită de relevanță împrejurarea potrivit căreia partenerii contractuali ai intimatei nu au înmatriculat o parte din aceste autoturisme pe teritoriul Ungariei ori că acestea au fost revândute, ulterior, pe teritoriul României.

Sub acest aspect, instanța de recurs a constatat că potrivit jurisprudenței CJUE (cauza C-273/11 Mecsek Gabona, ECLI:EU:C:2012:547) "articolul 138 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/88/UE a Consiliului din 7 decembrie 2010, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, în împrejurări precum cele în discuție în acțiunea principală, vânzătorului să i se refuze dreptul de a beneficia de scutirea unei livrări intracomunitare, cu condiția să se dovedească, în lumina unor elemente obiective, că acesta din urmă nu și a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în materie de probă sau că știa ori ar fi trebuit să știe că operațiunea pe care a efectuat o făcea parte dintr-o fraudă comisă de persoana care a achiziționat bunurile și că nu a luat toate măsurile rezonabile care îi stăteau în putere pentru a evita propria participare la această fraudă";.

Or, din jurisprudența CJUE menționată rezultă că unui contribuabil nu îi poate fi imputată conduita altui contribuabil iar în materia livrărilor intracomunitare regimul scutirii de TVA trebuie aplicat cu excepția cazurilor în care, în lumina unor elemente obiective, rezultă că, fie contribuabilul nu și a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în materie de probă fie că știa ori ar fi trebuit să știe că operațiunea pe care a efectuat o făcea parte dintr-o fraudă comisă de persoana care a achiziționat bunurile și că nu a luat toate măsurile rezonabile care îi stăteau în putere pentru a evita propria participare la această fraudă.

În ceea ce privește obligațiile care îi reveneau intimatei în materie de probă a părăsirii teritoriului național a celor 18 autoturisme, Curtea a constatat că în mod legal și temeinic a reținut prima instanță că, în conformitate cu dispozițiile art. 4 al Convenției de la Geneva din 1956 referitoare la transportul internațional de mărfuri pe șosele, proba transportului o reprezintă scrisoarea de trăsură (C.M.R.) iar intimata a făcut dovada emiterii facturilor fiscale pentru toate autoturismele, precum și CMR-urile aferente fiecăreia, CMR-urile fiind semnate și ștampilate de către cumpărători.

Prin urmare, nu i se poate imputa intimatei faptul că nu și-ar fi îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit legislației naționale în vigoare în materie de probă a transportului autoturismelor menționate în facturile fiscale în Ungaria.

Referitor la condiția ca intimata să nu știe ori să nu fi trebuit să știe că operațiunea pe care a efectuat o făcea parte dintr-o fraudă comisă de persoana care a achiziționat bunurile și că nu a luat toate măsurile rezonabile care îi stăteau în putere pentru a evita propria participare la această fraudă, instanța de control judiciar a constatat, în acord cu cele reținute de tribunal, că nici una dintre societățile maghiare nu a negat că a achiziționat autoturisme de la societatea reclamantă și că acestea au fost transportate pe teritoriul Ungariei, astfel: societatea S1 Kft Ungaria - HU (...) a recunoscut recepția vehiculelor; societatea S2 Kft Ungaria - HU(...) nu a pus la dispoziție nici un document autorităților fiscale maghiare, neputându-se face astfel o verificare a înregistrării facturilor; societățile S3 Kft Ungaria - HU (...) și S4: în ceea ce o privește pe prima, reprezentanții societății au refuzat să dea declarații, dar au prezentat facturi cu privire la mașinile livrate de reclamantă către aceștia din care rezultă că aceasta și-a înregistrat în contabilitate autoturismele achiziționate de la intimată, iar în ceea ce privește a doua societate, nu au putut fi verificate actele și declarațiile deoarece societatea a fost între timp radiată.

Or, simplul fapt că societățile maghiare nu și-au îndeplinit propriile obligații care le reveneau privind declararea achizițiilor de la intimată și înmatricularea autovehiculelor pe teritoriul Ungariei și împrejurarea că ulterior autovehiculele au fost ulterior înscrise în circulație pe teritoriul României, nu constituie elemente obiective suficiente care să poată justifica concluzia că intimata ar fi știut sau ar fi trebuit să știe că face parte dintr-o fraudă fiscală.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât plata prețului a fost efectuată, intimata a înregistrat operațiunile efectuate în contabilitatea proprie și a formulat o plângere penală împotriva administratorului a două societăți maghiare care au achiziționat bunuri de la aceasta, împrejurări de natură a întări concluzia că intimata a fost de bună credință și nu se poate reține participarea sa la fraudă.

De altfel, așa cum s-a arătat și în jurisprudența CJUE (cauza C-273/11 Mecsek Gabona, ECLI:EU:C:2012:547), "într-o situație în care nu există aparent nicio probă tangibilă care să permită să se concluzioneze că bunurile au fost transferate în afara teritoriului statului membru de livrare, faptul de a obliga o persoană impozabilă să furnizeze o astfel de probă nu garantează aplicarea corectă și directă a scutirilor. Dimpotrivă, această obligație plasează persoana impozabilă într-o situație de incertitudine în ceea ce privește posibilitatea de a aplica scutirea în cazul livrării intracomunitare sau în ceea ce privește necesitatea de include TVA ul în prețul de vânzare";.

"În cazul în care persoana care a achiziționat bunul beneficiază de puterea de a dispune de bunul în cauză în calitate de proprietar în statul membru de livrare și își asumă obligația de a transporta acest bun către statul membru de destinație, trebuie să se țină seama de faptul că proba pe care vânzătorul o poate prezenta autorităților fiscale depinde în esență de elementele pe care le primește în acest scop de la cumpărător.";

Decizia nr. 1855 din 22.09.2017

Prin sentința nr. 196/CA/02.02.2017, Tribunalul (...) a admis cererea precizată formulată de reclamanta SC (...) SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...) și DGRFP (...) prin AJFP (...) și în consecință:

A dispus anularea Deciziei nr. 287/12.05.2016 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală;

A dispus anularea Deciziei de impunere nr. F - (...)-728/23.09.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F - (...) 607/23.09.2015;

A dispus anularea Deciziei nr. 41/05.11.2015 privind soluționarea contestației împotriva dispoziției de măsuri.

A dispus anularea Dispoziției de măsuri nr. 713/23.09.2015 și a Procesului verbal nr. 1084/07.10.2015.

A obligat pârâtele în favoarea reclamantei la plata sumei de 2650 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...) prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a actelor administrative atacate.

În motivare, recurenta arată că sentința este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

Consideră recurenta că instanța de fond nu a ținut cont de constatările organelor de inspecție fiscală cuprinse în Decizia de impunere nr. F - (...) 728/ 23.09.2015, de considerentele cuprinse în Decizia nr. 287/12.05.2016 privind soluționarea contestației formulată de SC (...) SRL și nici de prevederile legale invocate în cele două decizii.

Instanța a ignorat în totalitate faptul că în speță, pentru înregistrările privind cele 18 autoturisme vechi livrate către firmele (...) Kft HU (...), (...), (...) și (...) din Ungaria, intimata-reclamantă SC "(...)" SRL nu poate face dovada că autoturismele au părăsit teritoriul României, întrucât din răspunsul primit de la autoritățile fiscale din Ungaria prin intermediul formularului de schimb internațional de informații - SCAC 2004, cu privire la tranzacțiile efectuate cu cele patru firme au rezultat următoarele constatări:

- referitor la (...) Kft HU (...) - se precizează că autoturismele indicate nu au fost înregistrate în Ungaria. Societatea maghiară nu a pus nici un document la dispoziția autorităților fiscale maghiare pentru a verifica dacă facturile menționate au fost înregistrate în contabilitatea acesteia. Totodată, se precizează că administratorul societății este Renge Ioan Csaba din Oradea și obiectul de activitate al societății este coafură și alte tratamente de înfrumusețare.

- (...) a depus pentru perioada 08.03.2010 -31.12.2013 decontul de TVA cu zero în care nu a declarat nici o tranzacție intracomunitară și totodată aceasta nu a declarat nici o achiziție de la SC "(...)" SRL. Organele fiscale maghiare comunică că directorul general (...) nu a dat nici o declarație, autoturismele nu au fost înregistrate de către (...) Kft și nici înmatriculate în Ungaria. (...) Kft a prezentat facturi de livrare a autoturismelor către SC (...) (...) SRL, facturi care nu au fost înregistrate și declarate. Totodată organele fiscale maghiare suspectează o schemă de evaziune fiscală care a fost folosită între părțile române și contribuabilul maghiar, tranzacțiile fiind probabil realizate în România și (...) Kft este compania conductă care face refacturarea.

Nu se poate dovedi că bunurile au intrat în fapt în Ungaria sau dacă ele au părăsit Ungaria. Pe baza facturilor atașate SC "(...)" SRL a livrat 13 autoturisme de pasageri către (...) Kft, care au fost relivrate către SC (...) (...) SRL.

Arată recurenta că pe baza rezultatelor controlului, autoritățile fiscale maghiare suspectează o schemă de evaziune fiscală care a fost folosită între părțile române și contribuabilul maghiar, acesta având rol de companie conductă care face facturi. Probabil contribuabilul român SC "(...)" SRL desfășoară tranzacții interne mascate de comerț intracomunitar în vederea evitării TVA în România.

- (...) - contribuabilul maghiar recunoaște recepția vehiculelor dar nu deține documente ca dovadă. Acesta nu a prezentat nici un document, declarațiile sale fiscale fiind pe zero.

Învederează recurenta că vehiculele menționate în facturi nu au fost livrate și nu au fost înmatriculate în Ungaria așa cum reiese din baza de date a autorităților fiscale din Ungaria.

- (...) - conform datelor de la Registrul auto, acestea nu au fost înregistrate în Ungaria, societatea a depus decont de TVA în perioada 01-02.2011, a fost scoasă din evidența fiscală cu data de 12.12.2011. Nu au fost efectuate inspecții de către autoritățile fiscale maghiare pentru perioada solicitată întrucât societatea maghiară a intrat în procedura de lichidare începând cu data de 25.06.2012 și a fost radiată din Registrul Comerțului începând cu 06.11.2013.

Autoturismele indicate nu au fost înregistrate sau vândute pe teritoriul Ungariei. Societatea nu a depus declarații pe anul 2011, aparent și-a oprit activitatea începând cu anul 2011.

Menționează recurenta că în baza răspunsurilor primite de la autoritățile maghiare referitor la operațiunile intracomunitare derulate de SC "(...)" SRL cu societățile maghiare (...) Kft HU (...), (...), (...) și (...) și a Deciziei nr. 289/ 30.04.2015 organele de inspecție fiscală au procedat la refacerea controlului în conformitate cu prevederile art. 216 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală, actualizată.

S-au verificat cele 18 facturi întocmite de SC "(...)" SRL, facturi în care s-a menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA al cumpărătorului din alt stat membru și care conțin informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal.

Organele de control au reanalizat operațiunile derulate de SC "(...)" SRL în perioada ianuarie 2011 - noiembrie 2013 privind livrarea celor 18 autoturisme vechi către cele 4 firme din Ungaria ca urmare a răspunsurilor primite de la autoritățile maghiare.

Pe baza verificărilor efectuate de către organele de inspecție fiscală și a răspunsurilor primite la solicitările de tip SCAC/AF de la autoritățile maghiare, s-a constatat că cele 18 autoturisme în valoare de 356.438 lei înregistrate de către SC "(...)" SRL ca fiind livrate în Ungaria nu îndeplinesc condițiile de scutire de TVA, deoarece nu au fost îndeplinite condițiile de scutire, nefăcându-se dovada că autoturismele au părăsit teritoriul României. Mai mult, referitor la operațiunile intracomunitare derulate de SC "(...)" SRL cu societățile maghiare (...) Kft HU (...), (...), (...) și (...), autoritățile maghiare afirmă că autoturismele înregistrate de SC "(...)" SRL ca fiind livrate către aceste societăți, nu au fost declarate și nici nu au fost înmatriculate în Ungaria.

De asemenea, precizează recurenta că instanța de judecată nu a ținut cont nici de faptul că organele de inspecție fiscală au solicitat informații suplimentare instituțiilor publice abilitate din țară pentru a identifica autovehiculele livrate intracomunitar, după cum urmează:

- prin adresa nr. 3.099/22.05.2014, către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a vehiculelor (...) pentru verificarea și identificarea în funcție de marcă și serie a 14 (patrusprezece) autoturisme;

- prin adresa nr. 3.098/22.05.2014, către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a vehiculelor (...) pentru verificarea și identificarea în funcție de marcă și serie a 49 (patruzeci și nouă) autoturisme;

- prin adresa nr. 3.103/22.05.2014, către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a vehiculelor (…) pentru verificarea și identificarea în funcție de marcă și serie a unui singur autoturism;

- prin adresa nr. 3.102/22.05.2014, către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a vehiculelor (…) pentru verificarea și identificarea în funcție de marcă și serie a unui singur autoturism;

Astfel, pentru firma (...) Kft HU (...) reclamanta nu a putut prezenta dovada codului valid de TVA.

Astfel, apreciază recurenta că în mod corect au reținut organele de inspecție fiscală că în ce privește cele 21 (douăzeci și unu) de autoturisme livrate în Ungaria de către SC "(...)" SRL nu se îndeplinesc condițiile legale de scutire a taxei pe valoarea adăugată pe motiv că societatea nu poate face dovada părăsirii teritoriului național al acestor autoturisme. Întrucât autoturismele figurează înmatriculate pe teritoriul național și nu în alte state membre, (altele decât România), iar pentru clientul extern (...) Kft HU (...), societatea nu poate prezenta dovada codului valid de TVA, condiție obligatorie în justificarea scutirii taxei.

Instanța de judecată nu a analizat și nu a ținut cont de aceste constatări ale organelor de inspecție fiscală.

Precizează recurenta că invocarea de către instanță a faptului că prin Decizia ICCJ nr. 7405/2013, instanța supremă a anulat actele administrativ fiscale de impunere prin care unui contribuabil i-a fost negat dreptul de deducere a TVA pentru motivul formal că furnizorul, persoană impozabilă neînregistrată în scopuri de TVA, a emis factură cu TVA, iar contribuabilul contestator a achitat în integralitate TVA aferentă facturii, nu are nici o legătură cu cauza dedusă judecății, deoarece aceasta se referă la acordarea dreptului de deducere a TVA, iar, în speță, organele de control au colectat TVA aferentă pentru înregistrările SC "(...)" SRL privind livrările a 18 autoturisme vechi către firmele (...) Kft HU (...), (...), (...) și (...) din Ungaria, pentru care aceasta nu îndeplinește condițiile de scutire de TVA, deoarece nu s-a făcut dovada că autoturismele au părăsit teritoriul României și mai mult, autoritățile maghiare afirmă că autoturismele înregistrate de SC "(...)" SRL ca fiind livrate către aceste societăți, nu au fost declarate și nici nu au fost înmatriculate în Ungaria.

În ceea ce privește aprecierea instanței potrivit căreia dovada că autoturismele au părăsit teritoriul României, arată recurenta că este lipsită de relevanță, deoarece dovada că autoturismele au părăsit teritoriul României este o condiție impusă pentru acordarea scutirii de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri, respectiv pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), art. 143 alin. (2) și art. 144A1 din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

În drept, recurenta invocă prevederile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Intimata SC (...) SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de recurenta-intimată DGRFP (...), prin AJFP (...), cu menținerea în totalitate a sentinței nr. 196/CA/02.02.2017 pronunțată de Tribunalul (...).

În motivare, arată intimata că prin sentința atacată de către recurentă, instanța de fond, în mod temeinic a apreciat că cele reținute de către organul de control, raportat la probațiunea administrată, sunt nefondate.

Precizează intimata că prin recursul formulat, recurenta susține în mod netemeinic și contrar probelor administrate, că nu s-ar fi făcut dovada că autoturismele în cauză ar fi părăsit teritoriul României.

Consideră intimata că organul de control a folosit în mod incorect și trunchiat informațiile de la autoritățile maghiare, plasând asupra societății intimate răspunderea cu privire la comportamentul fiscal al altor societăți, în condițiile în care societatea a făcut toate înregistrările fiscale în conformitate cu prevederile legale, achitând obligațiile care îi reveneau.

Arată intimata că a făcut dovada depunerii unei plângeri penale împotriva administratorului a două dintre cele 4 societăți maghiare - (...) Kft Ungaria - HU (...) și (...), pentru fapte de evaziune fiscală, ca urmare a faptului că a aflat de existența unor facturi întocmite în fals de către acest reprezentant legal — (...), în legătură cu mașini achiziționate de la (...).

Precizează intimata că singurul motiv pentru care se refuză beneficiul scutirii de la plata TVA îl reprezintă faptul că, ulterior înstrăinării de către intimată a celor 18 de autoturisme, unii dintre cumpărătorii acestora (care au cumpărat de la intimată sau cumpărătorul cumpărătorului cumpărătorilor societății, în cazul unor vânzări succesive, dacă acestea au avut loc, lucru des întâlnit pe piața auto) au înstrăinat la un moment dat mașinile cumpărate, pe piața din România. Așadar, societatea intimată este sancționată pentru deciziile economice, de afaceri, ale unor terți.

Mai mult, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, orice eventual dubiu care ar exista cu privire la interpretarea legislației naționale ambigue trebuie interpretat în favoarea contribuabilului, conform principiului de drept in dubio pro reo și mai exact in dubio contra fiscum, principiu ridicat la rangul de drept al omului.

Concluzionând, arată intimata că instanța de fond a reținut în mod temeinic că din întregul probatoriu administrat în cauză: proba testimonială, facturi și CMR-uri, răspunsurile autorităților maghiare în ceea ce privește verificările la societățile maghiare cumpărătoare, intimata a făcut dovada îndeplinirii condiției substanțiale pentru a beneficia de scutirea de TVA, intimata beneficiind de prezumția realității tranzacției și de principiul certitudinii impunerii.

Ținând seama de toate cele relevate mai sus, precum și prin acțiunea introductivă, s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor impuse de prevederile legale pentru a putea beneficia de regimul de scutire de la plată TVA.

În drept, intimata nu și-a motivat întâmpinarea.

Analizând recursul, instanța a reținut următoarele:

În concluzie, s-a stabilit că intimata nu era îndreptățită să aplice regimul de scutire de TVA la facturile emise pentru cele 18 autoturisme livrate către societățile maghiare.

Curtea a constatat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

b) documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru și, după caz,

c) orice alte documente, cum ar fi: contactul/ comanda de vânzare/ cumpărare, documentele de asigurare."

Prin urmare, Curtea a constatat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, criticile formulate pe calea recursului fiind neîntemeiate, astfel că se impune respingerea recursului ca nefondat.

Instanța a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

← Recurs. anulare decizie pentru angajarea răspunderii solidare...		Recurs. anulare proces verbal de control emis de i.t.m. →

Recurs. anulare decizie de impunere emisă de a.j.f.p.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Recurs. anulare decizie de impunere emisă de a.j.f.p.