Recurs. anulare decizie emisă de curtea de conturi

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 962 din data de 09.05.2016

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Recurs. Anulare decizie emisă de Curtea de conturi

- O.U.G. nr.99/2009

- H.G. nr.255/2012

- Decizia nr.558/2012 a Curții Constituționale

Prin Decizia nr. xx/05.09.2013 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B., la pct.11, secțiunea I, s-a stabilit ca măsură restituirea la bugetul statului a sumei de 253.443,77 lei, alocată din Fondul de rezervă bugetară prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012, pentru care intimata U.A.T.C. S. nu a făcut dovada înregistrării de arierate care să circumscrie stării de urgență ce a stat la baza alocării sumelor din Fondul de rezervă la dispoziția Guvernului, măsură anulată de prima instanță.

Potrivit H.G. nr.255/2012, Unității Administrativ Teritoriale Comuna S. i-a fost repartizată suma de 320.000 lei, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă.

Prin O.U.G. nr.15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, s-a stabilit că sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităților administrativ-teritoriale în anul 2012 prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a respectivei ordonanțe de urgență, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate.

Prin Decizia nr.558/2.05.2012, Curtea Constituțională, sesizată de Avocatul Poporului cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V alin. (l) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012, a constatat faptul că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

Prin Nota de constatare întocmită de recurentă ca urmare a verificării modului de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția guvernului conform H.G. nr.255/2012, înregistrată la U.A.T.C. S. sub nr. x.xxx/26.06.2012 (fila 202), s-a reținut că unitatea a efectuat plăți în afara destinației stabilite prin H.G. nr.255/2012, în sumă de 253.443,77 lei, respectiv pentru cheltuieli curente, nefiind considerate arierate care să intre sub incidența O.U.G nr.99/2009. Această Notă este un act premergător al actului administrativ în litigiu, respectiv al deciziei nr. xx/2013, astfel că, la analizarea legalității deciziei în litigiu instanța trebuie să aibă în vedere și această Notă care a fost avută în vedere de recurentă la emiterea deciziei.

Din cuprinsul Notei de constatare nr.xxxx/2012 rezultă că la data de 06.04.2012 intimata nu înregistra arierate pentru cheltuieli curente și de capital, iar la data de 08.05.2012 nu avea în derulare proiecte cu finanțare externă nerambursabilă care necesitau cofinanțare. Facturile care au fost achitate de către intimată din fondurile repartizate potrivit H.G. nr.255/2012 nu au fost luate în considerare de către recurentă deoarece sumele de plată nu constituiau arierate, nefiind trecute de scadență cu 90 de zile (filele 304-307).

Potrivit aceleiași Note de constatare, din suma repartizată a fost utilizată până la data de 08.05.2012 suma de 253.443,77 lei, dar pentru alte destinații, în afara celor prevăzute de H.G. nr.255/2012, respectiv pentru plata unor servicii și materiale, care nu aveau o vechime mai mare de 90 de zile de la data scadenței, conform anexei 3, precum și pentru plata de indemnizații și diurne acordate personalului Comunei S. care a participat la alegerile locale.

Prin urmare, având în vedere că sunt considerate arierate din perspectiva O.U.G. nr.99/2009, sumele de plată trecute de scadență cu 90 de zile, că sumele menționate în cele 10 facturi nu au fost utilizate pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, sau pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile iar intimata nu avea în derulare astfel de proiecte, instanța de recurs a constatat că în mod nelegal a fost anulată măsura dispusă de recurentă prin actul în litigiu.

Decizia nr. 962 din 09.05.2016 a Curții de Apel Oradea - Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. 7919/111/ 2013*

Prin Sentința nr. 1781/CA/10.06.2015 pronunțată de Tribunalul B. s-a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a recursului grațios.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Comuna S., în contradictoriu cu pârâtul Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B. și, în consecință, s-a dispus anularea în parte a deciziei nr. xx/05.09.2013 încheiată de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B. și a Încheierii nr. 14 /25.03.2013 în ceea ce privește punctul 16 privind nevirarea la bugetul statului a sumei de 253.443,77 lei, stabilită prin Nota de constatare nr. xxxx/26.06.2012 și a punctului 11 din partea I privind măsura restituirii sumei.

S-a respins precizarea de acțiune formulată de reclamanta Comuna S. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B. pentru anularea Deciziei nr. xx/05.09.2013 încheiată de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B. și a Încheierii nr.14 /25.03.2013 în ceea ce privește punctul 10, respectiv a măsurii dispuse la punctul II alin. 1 privind majorarea nelegală a plăților și cheltuielilor de personal.

Prima instanță a reținut că din Nota de constatare nr. xxxx/26.06.2012 întocmită de Camera de Conturi a Județului B. rezultă că reclamantei i-a fost alocată suma de 320.000 lei, din care aceasta a utilizat până la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 suma de 253.443,77 lei. Reclamanta deține și un nr. de 10 facturi în valoare de 253.443,77 lei, care nu au fost considerate arierate de către auditori, întrucât la data de 08.05.2012 nu apăreau înregistrate în contabilitate dar instanța a apreciat că esențial în cauză este emiterea celor 10 facturi și exigibilitatea acestora anterior adoptării O.G. nr. 15/2012, împrejurare în raport de care, a reținut că reclamanta înregistra la data de 01.09.2012, arierate în valoare corespunzătoare celor 10 facturi.

Împotriva sentinței mai sus arătate a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B., solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței civile recurate, rejudecarea litigiului, respingerea acțiunii introductive în ceea ce privește anularea Deciziei nr. xx/05.09.2013 emisă de Camera de Conturi B., cu privire la abaterea consemnată la punctul 16 din partea constatativă și măsura dispusă în Secțiunea I pct. 11, din cuprinsul acesteia, menținută prin încheierea nr. xx/25.03.2013 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Camerei de Conturi B., cu consecința menținerii actelor administrative contestate ca fiind temeinice și legale.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată următoarele:

Instanța de fond a pronunțat în parte o hotărâre netemeinică și nelegală, în ceea ce privește anularea actelor administrative contestate, raportat la prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Echipa de auditori publici externi ai Curții de Conturi - Camera de Conturi B., au efectuat, în data de 26.06.2012, o verificare a modului de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, conform H.G. nr.255/2012, în conformitate cu prevederile Deciziei nr. 558/2012 a Curții Constituționale, încheind Nota de constatare înregistrată la U.A.T.C. S. sub nr. xxxx/26.06.2012, care a format obiectul dosarului nr. 6696/111/2013. Tribunalul B. a respins acțiunea ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 3341/03.04.2014. Potrivit Notei de constatare unitatea a efectuat plăți în afara destinației stabilite prin H.G. nr.255/2012, în sumă de 253.443,77 lei, respectiv pentru cheltuieli curente.

Ulterior, cu prilejul acțiunii privind "Auditul financiar asupra bilanțului contabil și contului anual de execuție bugetară, încheiat la 31.12.2012" s-a constatat că entitatea U.A.T.C. S., până la data efectuării misiunii de audit, nu a virat la bugetul de stat suma de 253.443,77 lei.

În condițiile în care suma de 253.443,77 lei nu a fost utilizată conform destinației prevăzute de H.G. nr.255/2012, respectiv pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare nerambursabilă, ordonatorul principal de credite al bugetului local are obligația restituirii la bugetul statului a acestei sume, conform prevederilor art. IV din O.U.G. nr. 15/2012, privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice.

Noțiunea de "cofinanțare publică" este definită de prevederile art.2 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr.64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, ca fiind "orice contribuție pentru finanțarea cheltuielilor eligibile din sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) - g) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, la art. 1 alin. (2) lit. a) - d) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cofinanțarea acordată de la bugetul de stat pentru alți beneficiari decât cei prevăzuți la art. 5 alin. (l)-(3) și 3 ind.1, precum și alte cheltuieli similare, în sensul art. 2 alin. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006".

Din analiza dispozițiilor referitoare la Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, se constată că alocarea de sume din acest fond pentru bugetele locale se poate realiza numai pentru acoperirea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute pe parcursul unui exercițiu bugetar și pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe, după caz.

Eventualele situații urgente, apărute pe parcursul exercițiului bugetar, pot fi rezolvate, în concret, prin acordarea de către Guvern a unor sume suplimentare din Fondul de rezervă aflat la dispoziția sa (cum, de altfel, s-a și realizat în cazul Hotărârii Guvernului nr. 255/2012), însă alocarea și cheltuirea acestor sume trebuie să fie făcute numai dacă există o justificare obiectivă și reală care să stea la baza acestora.

Intimata-reclamantă avea obligația înregistrării în contabilitate a facturilor în baza cărora datora sume de plată, iar acestea fiind exigibile să nu fi fost plătite, justificând caracterul urgent al alocării unor sume din Fondul de rezervă aflat la dispoziția Guvernului.

Astfel, inexistența unei situații care să se circumscrie stării de urgență care să fi stat la baza alocării sumelor din Fondul de rezervă la dispoziția Guvernului constituie premisa unei eventuale deturnări a scopului pentru care aceste sume au fost alocate, prin posibila direcționare a lor spre alte destinații.

Din actele puse la dispoziția organelor de control precum și din cele de care reclamanta înțelege să se folosească în susținerea acțiunii sale, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de H.G. nr.255/2012 pentru utilizarea în totalitate a acestor fonduri, Camera de Conturi B. analizând situația arieratelor pentru cheltuieli curente și de capital înregistrate la data de 06.04.2012, și situația proiectelor cu finanțare externă nerambursabilă care necesită cofinanțare, aflate in derulare la data de 08.05.2012, astfel că unitatea administrativ teritorială nu justifică arierate.

Arieratele, noțiune de specialitate, sunt definite ca fiind sume de plată trecute de scadență cu 90 de zile conform O.U.G. nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România și Fondul Monetar Internațional, convenit prin Scrisoarea de intenție transmisă de autoritățile române, semnată la B. la 24 aprilie 2009, și prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 4 mai 2009, precum și a Scrisorii suplimentare de intenție, semnată de autoritățile române la data de 8 septembrie 2009 și aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 21 septembrie 2009 secțiunea E, pct. 14: "Criteriu de performanță privind neacumularea de arierate interne de către bugetul general consolidat - pct. 14. Criteriul de performanță stabilit cu privire la variația stocului de arierate interne ale BGC are în vedere neacumularea de noi arierate și eliminarea lor pe durata programului. In caz de necesitate, Guvernul va lua măsurile corective pentru a preveni acumularea de noi arierate. In înțelesul programului, arierate înseamnă sume de plată trecute de scadență cu 90 de zile (în conformitate cu definiția cheltuielilor din ESA95) ".

Ca urmare, raportându-se la arierate, reclamanta omite înțelesul acesteia dat prin O.U.G. nr. 99/2009, alegând să se raporteze la noțiunea generică oferită de DEX.

Cu referire la prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 558 din 24 mai 2012, trebuie avut în vedere faptul că analiza constituționalității prevederilor O.U.G. nr.15/2012 a avut la bază chiar nota de fundamentare a acestei ordonanțe, în care se precizează că "prevederile Hotărârii Guvernului nr. 255/2012 nu pot fi aplicate, deoarece unele unități administrativ-teritoriale nu înregistrează arierate și nu au în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare."

În aceste condiții, alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului unor unități administrativ-teritoriale care nu erau în situația de a face plăți cu destinația prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 a reprezentat un tratament discriminatoriu față de alte unități administrativ-teritoriale care erau în situația de a face astfel de plăți.

Având în vedere că suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012 a fost efectuată din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, se arată că, potrivit art.30 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat și ai bugetelor locale, pe baza de hotărâri ale Guvernului, pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar, cu mențiunea că potrivit art. III din O.U.G. nr. 8 din 3 aprilie 2012, prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului se pot aloca, până la sfârșitul anului 2012, prin hotărâre a Guvernului, sume și pentru plata arieratelor.

De asemenea, alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, pentru bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe, după caz.

Faptul că destinația acestor fonduri este concis stabilită de H.G. nr. 255/2012 reiese și din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 558/2.05.2012 în care se reține "Din analiza dispozițiilor referitoare la Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, Curtea constată că alocarea de sume din acest fond pentru bugetele locale se poate realiza numai pentru acoperirea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute pe parcursul unui exercițiu bugetar și pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe, după caz";.

Prin Decizia nr.558/2.05.2012, Curtea Constituțională, sesizată de Avocatul Poporului cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. V alin. (l) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, a constatat faptul că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 483, art. 486, 487, 488 alin. 1 pct. 8 și următoarele din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, pe art. 20 din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ, O.U.G nr.99/2009, art. 1 din H.G. nr.255/2012, art. IV din O.U.G. nr.15/2012, Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Prin întâmpinare, intimata reclamantă Comuna S. a solicitat respingerea recursului, pentru următoarele motive:

Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că există un număr de 10 facturi care au fost emise și care erau exigibile anterior intrării în vigoare a O.G. 15/2012, împrejurare în raport de care, la data de 01.09.2012, se constată că intimata înregistra arierate în cuantum de 253.443,77 lei și că Decizia nr. xx/05.09.2013, sub aspectul punctului 16 și a punctului 11 partea 1 este nelegală.

Precizează că prin Nota de constatare nr. xxxx/26.06.2012 Curtea de Conturi a constatat faptul că suma de 253.443,77 lei nu a fost folosită conform destinației, notă atacată la Tribunalul B., astfel investit cu constatarea nulității acestui act în dosarul nr. 6696/111/2013. Tribunalul B. a respins ca inadmisibilă acțiunea raportat la faptul că Nota de constatare nr. 2207 nu este act administrativ. Se arată că, în mod evident, Nota de constatare trebuia atacată, tocmai pentru a nu preîntâmpina probleme la contestarea Deciziei Curții de Conturi, ce urma să vină ulterior. Dacă s-ar fi admis acțiunea, ar fi avut un argument în plus în susținerii nulității Deciziei Curții de Conturi ce urma să vină. Însă și soluția de inadmisibilitate dată de către Tribunalul B., consideră intimata că îi profită, deoarece Curtea de Conturi nu mai poate să se prevaleze de faptul că nu a atacat această Notă de constatare, deoarece, s-a reținut în puterea lucrului judecat că această Notă nu este un act administrativ în accepțiunea Legii 554/2004. Cu toate acestea, trecând peste puterea autorității de lucru judecat, recurenta face trimitere la această Notă de constatare nr. xxxx/2012. Se arată că Nota, nefiind un act administrativ și neproducând efecte juridice, nu a putut fi anulată pe calea contenciosului administrativ. Pe cale de consecință, singurul act administrativ care produce consecințe și care a și fost atacat este Decizia xx/2013, sub aspectele învederate. În aceste condiții, apreciază că speculațiile recurentei cu privire la conținutul Notei de constatare sunt neavenite, în contextul în care se reține că aceasta nu poate produce efecte juridice față de intimata.

În aceste condiții, apreciază intimata că recurenta rămâne fără argumente, deoarece nu se poate prevala de un act intern, care nu ne este opozabil și care a stat la baza emiterii Deciziei contestate. Este exact o situație foarte similară cu cea a unui proces verbal de contravenție care are la bază raportul agentului constatator. Consideră că este evident că această Notă nu are caracterul unei probe, ci este doar opinia auditorilor publici cu privire la situația Comunei S., opinie care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 57.

Se mai arată că, prin cererea de recurs, recurenta apreciază ce ar fi trebuit să facă instanța de fond, sens în care indică trei argumente: primul ar fi acela că cele zece facturi ar fi trebuit înregistrate în contabilitate, al doilea argument este acela că sumele facturate ar fi trebuit să fie arierate și cel de-al treilea argument este că sumele menționate în cele 10 facturi ar fi trebuit utilizate conform art. 1 din H.G. 255/2012.

Contrar susținerilor Curții de Conturi, instanța de fond reține în mod clar și justificat faptul că Comuna S. deține un număr de 10 facturi care se circumscriu destinației prevăzută de H.G. 255/2012 și că motivul pentru care Curtea de Conturi a reținut că sumele aferente acestor facturi nu sunt arierate este că la data de 08.05.2012 nu apăreau înregistrate în contabilitate. Mai arată că este evident - aspect reținut în mod corect de către instanța de fond - că esențial este faptul că cele 10 facturi au fost emise anterior datei de 01.09.2012 - adică data intrării în vigoare a O.G. 15/2012 și că acestea erau exigibile anterior acestei date și mai mult decât atât au fost achitate anterior acestei date.

Astfel, argumentele Curții de Conturi nu pot fi primite, instanța pronunțându-se clar asupra motivului pentru care a considerat că sumele aferente celor zece facturi sunt arierate. Curtea Constituțională spune foarte clar că măsura dispusă de Guvern cu privire la restituirea sumelor care nu au fost utilizate până la intrarea în vigoare a H.G. 15/2012 este una legală, însă nu se poate spune același lucru cu privire la sumele folosite pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, acolo unde au existat în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă.

Lipsa de urgență a cheltuielilor invocate în apărare de către Curtea de Conturi este nelegală, pentru că, potrivit prevederilor legale, a operat o derogare în ceea ce privește caracterul urgent al arieratelor pentru care s-au alocat fonduri din bugetul de rezervă.

Ordonanță de urgență nr. 8 din 3 aprilie 2012 pentru stabilirea unor măsuri financiare, prevede foarte clar: Art. III: Prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului se pot aloca, până la sfârșitul anului 2012, prin hotărâre a Guvernului, sume și pentru plata arieratelor.

Prin aceeași Decizie nr. 558/2012, Curtea Constituțională atrage atenția că arieratele nu trebuie să justifice urgență, operând o derogare de la Legea nr. 500/2002: prin art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2012 pentru stabilirea unor măsuri financiare se prevede că, prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului pot fi alocate sume, prin hotărâri ale Guvernului, și pentru plata arieratelor, dar numai până la sfârșitul anului 2012.

Consideră intimata că singurele condiții la care trebuie să ne raportăm sunt: arieratele efectuate în exercițiului anului 2012 și existența unor arierate aferente cheltuielilor de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare nerambursabilă. Or, din însăși constatarea Curții de Conturi, rezultă că există derulare.

Toate aceste proiecte, precum și altele, erau în derulare la momentul verificării efectuate de către Curtea de Conturi. Consideră că intimata a apreciat în mod nelegal dispozițiile legale, dispunând măsura restituirii sumei de 253.443,77 lei, în mod cu totul arbitrar, contrar voinței legiuitorului.

În concluzie, se arată că, la data de 01.09.2012 - adică data intrării în vigoare a OG 15/2012, unitatea administrativ teritorială avea în derulare proiecte și facturi emise, reprezentând arierate în accepțiunea H.G. 255/2012, înregistrate și chiar achitate. Pe cale de consecință, se arată că Decizia xx/2013 a Curții de Conturi sub aspectul punctului 16 privind nevirarea la bugetul de stat a sumei de 253.443,77 lei, precum și sub aspectul punctului 11 partea 1, privind măsura dispusă a restituirii este nelegală, instanța de fond pronunțând în acest sens o hotărâre temeinică și legală.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta Curtea de Conturi a României și a prevederilor legale incidente în speță, s-a constatat că este nelegală, pentru următoarele considerente:

Ca urmare, față de prevederile O.U.G. nr.15/2012 și decizia nr.558/2012 a Curții Constituționale, s-a reținut că sentința atacată este contrată prevederilor legale, astfel că, în baza art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, a fost admis recursul declarat de recurenta pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, în nume propriu și pentru CAMERA DE CONTURI B., casată în parte sentința și respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta COMUNA S., cu privire la anularea deciziei nr. xx/2013 și a încheierii nr. xx/2013, în ceea ce privește punctul 16 privind nevirarea la bugetul de stat a sumei de 253.443,77 lei și a punctului 11 din partea I privind măsura restituirii sumei.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

← Recurs. anulare decizie de impunere emisă de mfp		Recurs. anulare înştiinţare de respingere a cererii de plată... →

Recurs. anulare decizie emisă de curtea de conturi

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Recurs. anulare decizie emisă de curtea de conturi