Recurs. litigiu privind funcţionarii publici. acordarea sporului de doctorat
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 1128 din data de 12.05.2017
Recurs. litigiu privind funcționarii publici. Acordarea sporului de doctorat
- art. art. 3 lit. c) și d); art. 30 alin. (6) și art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009
- art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
- art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
- art. 8 din Anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011
- art. 2 din Legea nr. 285/2010
- art. I pct. 1 referitor la alin. (5^1) al art. 1 din Legea nr. 71/2015
- art. 517 alin. 4 Cod de procedură civilă
Recurentul ... este angajat al intimatului Penitenciarul ..., în funcția de șef la Serviciul educație, deținând titlul științific de doctor în domeniul "sociologie";, potrivit diplomei nr. 117/26.03.2015, eliberată de Universitatea ..."; din ..., ca urmare a susținerii tezei de doctorat în data de 12.06.2014 și în baza Ordinului MEN nr. 694/10.12.2014 (fila 16 dosar fond).
Curtea a constatat că se impune analizarea recursului principal și a celui incident împreună, având în vedere că problema de drept care trebuie rezolvată este aceeași.
Instanța de control judiciar a constatat că Penitenciarul ... critică sentința sub două aspecte, în temeiul art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, respectiv soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor și soluția dată pe fondul pricinii, de admitere în parte a acțiunii.
Prima critică adusă de recurentul Penitenciarul ... sentinței se referă la greșita soluție pronunțată de instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor.
Analizând critica formulată, instanța de recurs a constatat că este nefondată, soluția pronunțată de prima instanță asupra excepției fiind corectă.
Calitatea procesuală pasivă într-un litigiu presupune identitate între pârât și cel obligat în raportul juridic obligațional. Curtea de Apel a constatat că intimatul reclamant a promovat recursul pentru obținerea unor drepturi salariale, în calitate de funcționar public. Fiind angajat al Penitenciarului ..., raportul juridic există între angajator și funcționarul public care desfășoară activitatea în cadrul instituției angajatoare. Prin urmare, angajatorul este singurul care justifică legitimare procesuală pasivă în acest caz, nu și instituțiile cărora este subordonat. Chiar dacă A.N.P. are calitatea de ordonator principal de credite, aceasta nu justifică pronunțarea sentinței în contradictoriu cu aceasta, pentru motivele expuse.
Analizând critica formulată împotriva soluției de admitere parțială a acțiunii, instanța de apel a constatat că nu este fondată.
Recurentul Penitenciarul ... susține că anterior Legii nr. 7/2015 nu exista bază legală pentru acordarea sporului pentru titlul științific de doctor, iar după apariția acestei legi, sporul se poate acorda numai personalului nou încadrat, numit sau promovat după intrarea în vigoare a legii, iar domnul ... nu îndeplinește această condiție.
Pe de altă parte, recurentul ..., susține că este îndreptățit la acordarea sporului de doctorat nu de la momentul apariției Legii nr. 7/1015, ci anterior acestui moment.
Curtea de Apel a reținut că problema de drept dedusă judecății a fost lămurită de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 21/21.11.2016, pronunțată în recurs în interesul legii.
Prin decizia menționată, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (6) și art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 și art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.
Înalta Curte a reținut în cuprinsul paragrafelor 44-52, următoarele:
"Existența mai multor acte normative, adoptate succesiv într-un interval scurt de timp, în baza cărora s-a intenționat salarizarea unică a bugetarilor nu poate constitui un temei legal pentru instituirea unui tratament diferențiat și pentru nesocotirea principiului egalității de tratament față de toți salariații și care presupune plată egală pentru muncă de valoare egală.
Criteriul temporal sau acela al unor reglementări diferite nu poate justifica diferențe de salarizare între persoane care exercită aceeași funcție și care au aceeași pregătire profesională.
Prin urmare, nu poate fi acceptată o situație defavorabilă în ceea ce privește personalul care, începând cu anul 2011, îndeplinește condițiile necesare pentru a-i fi inclusă în salariu suma compensatorie de 15% din salariul de bază, comparativ cu personalul care, în anul anterior, era astfel salarizat.
Pentru toate categoriile de personal aflate în situații identice, salarizarea trebuie să se facă la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică unde sunt încadrați. Atunci când este analizată identitatea de situații între doi angajați, nu trebuie verificată identitatea de reglementare, ci trebuie avută în vedere identitatea de activitate desfășurată și de pregătire profesională.
Reglementarea propusă de Legea nr. 330/2009, dar și cea prevăzută de Legea-cadru nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010 a urmărit un sistem unitar de salarizare, apariția acestor acte normative fiind o consecință a abrogării unor legi speciale de salarizare, existente în diferitele domenii ale sistemului bugetar. Desigur că legiuitorul poate interveni cu modificări în politica salarială, din rațiuni economice, financiare, dar nu poate face acest lucru decât dacă reglementează criterii uniforme și o metodologie de calcul exactă pentru ipoteze de fapt identice.
Or, ceea ce se solicită prin sesizarea formulată se reduce la aplicarea unui principiu fundamental din dreptul muncii: la muncă și pregătire identică, salarizare identică.
Având în vedere prevederile: art. 2 din Legea nr. 285/2010, potrivit cărora: "... pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat" și art. I pct. 1 referitor la alin. (5^1) al art. 1 din Legea nr. 71/2015, conform căruia: "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Rezultă că nu există niciun argument legal care să justifice diferențele salariale dintre persoane care desfășoară aceeași activitate în cadrul aceleiași instituții. Salariile se stabilesc pe categorii de funcții și pe niveluri de pregătire profesională, iar nu în considerarea unor persoane privite ut singuli și care sunt, în mod întâmplător, contemporane edictării unui act normativ.
Potrivit jurisprudenței constante a instanței de contencios constituțional, precum și a celei a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod rațional și obiectiv.
Așadar, celor care au obținut titlul de doctor după 12 decembrie 2009 și până la apariția Legii nr. 71/2015 nu li se acordă un spor de 15%, ci li se stabilește un salariu de bază care include "sume compensatorii" calculate conform metodei indicate la art. 8 din anexa nr. V a Legii nr. 63/2011, doar așa putându-se asigura respectarea principiului înscris în art. 3 lit. c) și d) din Legea nr. 330/2009. Situațiile tranzitorii nu însemnă încălcarea legii și nu pot justifica diferențe salariale importante perpetuate de la 1 ianuarie 2010 până la 9 aprilie 2015";.
Potrivit art. 517 al. 4 Cod de procedură civilă, dezlegarea problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.
Decizia nr. 21/21.11.2016 fiind publicată în M.O. în data de 13.12.2016, este fără îndoială obligatorie pentru instanță.
Întrucât reclamantul a solicitat prin acțiunea formulată acordarea sporului de doctorat începând cu data de 01.01.2015, în aplicarea Deciziei nr. 21/21.11.2016, a Î.C.C.J., instanța de recurs a constatat că acțiunea este întemeiată.
Decizia nr. 1128/12.05.2017
Prin sentința nr. 1854/CA/17.10.2016, Tribunalul ... a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamantul ... în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul ....
A obligat pârâtul Penitenciarul ... la acordarea către reclamant a sporului pentru titlu științific de doctor, în cuantum de 15 % din salariul de bază, începând cu data de 09.04.2015 și până în data de 31.07.2016, suma urmând a fi actualizată cu rata inflației.
A respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Administrația Națională a Penitenciarelor, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins ca nefondate restul pretențiilor.
A luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul Penitenciarul ..., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În motivare arată recurentul că hotărârea este nelegală, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) punctul 8 din Codul de procedură civilă.
Astfel, învederează recurentul că instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale a Penitenciarelor și a respins acțiunea față de acesta instituție, fără a avea în vedere următoarele prevederile art. 6 alin. (1) lit. m), 7 și 10 din H.G. nr. 1849/2004
Arată recurentul, în esență, că raportat la dispozițiile legale menționate mai sus, Administrația Națională a Penitenciarelor are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În susținerea temeiniciei aspectelor menționate mai sus, recurentul solicită a se avea în vedere adresa Administrației Naționale Penitenciarelor nr. ... din 06.11.2015, trimisă tuturor unităților penitenciare subordonate, prin care a dispus cu privire la modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 71/2015, indicând categoriile de funcționari publici cu statut special care vor putea beneficia de sporul pentru studii superioare, adresă anexată întâmpinării nr. .../P.O.B.H./28.03.2016.
Precizează recurentul că pentru perioada 10.01.2015-09.04.2015, intimatul și-a întemeiat acțiunea pe acte normative abrogate, dispozițiile art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 fiind abrogate prin Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Arată recurentul că începând cu data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice conform art. 1 alin. (2) "drepturile salariate ale personalului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de acest act normativ".
De asemenea, menționează recurentul că în legile anuale de salarizare din 2010 până în 2014 nu s-a prevăzut acordarea acestui spor de doctorat. Abia prin Legea nr. 71/2015 s-a completat O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și s-a definit similaritatea drepturilor salariale pentru angajații cu aceleași condiții de studii.
În drept, arată recurentul că nu a existat bază legală până la apariția Legii nr. 71/2015 pentru acordarea sporului pentru titlul științific de doctor funcționarilor publici cu statut special care au obținut, după anul 2009, titlul de doctor.
Învederează instanței recurentul, în esență, că de la data intrării în vigoare a legii, 9 aprilie 2015, se putea acorda sporul pentru studii doctorale numai în condițiile în care salariatul a fost numit sau promovat începând cu data intrării în vigoare a legii.
Consideră recurentul, în esență, că în susținerea punctului de vedere privind acordarea acestui spor numai personalului nou încadrat/numit și celui promovat după intrarea legii în vigoare, sunt și adresele ordonatorului principal de credite - Ministerului Justiției nr. ... din 28.10.2015, respectiv ordonatorului secundar de credite - Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. ... din 16.11.2015.
În opinia recurentului, personalul care a dobândit titlul științific de doctor, începând cu 01.01.2010, care nu a beneficiat până în prezent de sumele de bani aferente sporului de doctorat și care nu se află într-una din situațiile enumerate mai sus, nu poate beneficia de aceste sume.
În drept, recurentul invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 134/2010 și Legea nr. 71/2015.
Recurentul ... a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurentul Penitenciarul ... și recurs incident, solicitând în baza prevederilor art. 488 alin. 1 pct. 8 din Cod de procedură civilă raportat la prevederile art. 496 din Cod de procedură civilă, admiterea recursului incident și implicit casarea în parte a Sentinței nr. 1854/A/CA/2016, iar pe cale de consecință, admiterea în întregime a acțiunii, astfel cum a fost formulată și modificată, respectiv, obligarea pârâtului Penitenciarul ... la plata despăgubirilor materiale constând în sumele echivalente sporului de 15% din salariul funcției de bază, ca urmare a obținerii titlului științific de doctor, calculate începând cu data de 01.01.2015 și până la data de 31.07.2016, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație pentru toată această perioadă și respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză de Penitenciarul ..., fără cheltuieli de judecată.
În motivare, arată recurentul că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că, sporul pentru titlul științific de doctor i se cuvine doar de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, respectiv 09.04.2015, neexistând temei legal pentru acordarea acestuia, pentru perioada solicitată, respectiv 01.01.2015 - 09.04.2015, deoarece dispozițiile legale de salarizare emise ulterior anului 2010 și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, nu au prevăzut acest spor.
Învederează instanței faptul că a dobândit titlul științific de doctor în domeniul Sociologie, în luna decembrie 2014.
Recurentul invocă decizia în interesul legii nr. 21/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest context, apreciază recurentul că există temei legal pentru a-i fi acordat sporul salarial solicitat, de la data dobândirii titlului științific de doctor, respectiv de la 01.01.2015, având în vedere faptul că, prin RIL-ul mai sus arătat, s-a stabilit faptul că, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, cum este și situația sa.
Susține recurentul, în esență, că temeiul de drept în baza căruia a solicitat sporul de 15% aferent titlului de doctor, l-a specificat inclusiv prin cererea nr. 150764/24.11.2015, adresată Penitenciarului ..., prin care a solicitat acordarea acestui drept salarial, respectiv conform prevederilor art. 5 Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, dar i s-a răspuns în mod negativ.
În drept, recurentul invocă dispozițiile art. 491 raportat la art. 472 din Codul de procedură civilă, art. 488 alin. 1 pct. 8 din Cod de procedură civilă raportat la prevederile art. 496 din Cod de procedură civilă.
Intimatul Penitenciarul ... a formulat întâmpinare la recursul incident, solicitând respingerea recursului.
În motivare, intimatul invocă excepția tardivității formulării recursului, având în vedere faptul că data depunerii cererii de recurs este 14.02.2017.
Menționează recurentul, în esență, că sentința atacată a fost comunicată intimatului-recurent la data de 29.11.2016, dată de la care a început să curgă termenul procedural de recurs de 15 zile de la comunicare, termen care, calculat pe zile libere în condițiile art. 181 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 Cod de procedură civilă s-a împlinit la data de 15.12.2016.
Prin urmare, apreciază intimatul că cererea de recurs, depusă la data de 14.02.2017, a fost formulată tardiv, iar recurentul nu a solicitat repunerea în termen în condițiile art. 186 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
În drept, intimatul nu și-a motivat întâmpinarea.
Intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului incident.
În motivare, intimatul arată că prin sentința atacată, instanța de fond, în mod corect a respins acțiunea față de Ministerul Justiției, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Astfel, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate pentru Administrația Națională a Penitenciarelor, iar potrivit art. 21 alin. 2 din Legea 500/2002, această instituție, ca ordonator secundar de credite, repartizează creditele "pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, În raport cu sarcinile acestora, potrivit legii".
Prin urmare, în opinia intimatului, acesta nu are nici o atribuție legată de elaborarea proiectului de buget al unităților penitenciare din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, proiectul de buget al acestor unități realizându-se de Administrația Națională a Penitenciarelor pe baza solicitărilor formulate.
Totodată, apreciază intimatul, în esență, că un alt motiv pentru care neplata drepturilor bănești nu poate genera obligații în sarcina Ministerului Justiției, constă în faptul, că între recurentul reclamant și intimat nu există nici un fel de raport juridic.
Pe fond, solicită a se avea în vedere apărările formulate de Ministerul Justiției pe parcursul procesului și totodată, arată intimatul că reclamantul, deși invocă prevederile Legii nr. 71/2015, în vigoare din 9.04.2015, în mod neîntemeiat acesta solicită acordarea sumei compensatorii de la data de 1.01.2015, înainte de intrarea în vigoare a legii menționată mai sus.
În drept, intimatul nu și-a motivat întâmpinarea.
Intimata Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului incident, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată intimata că nu are calitatea procesuală pasivă. În acest sens, face referire la decizia ICCJ nr. 13/2016 - prin care, Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială - interpretarea și aplicarea art. 21 din Legea nr. 500/2002, art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007, art. 4 din OG nr. 22/2002 și art. 222 din Codul civil.
Precizează intimata că această decizie este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, decizia este incidentă și în speța de față dedusă judecății, deoarece reclamantul solicită acordarea unor drepturi pe care consideră că instituția nu le-a acordat
În consecință, intimata solicită instanței să constate că Administrația Națională a Penitenciarelor nu are calitate procesuală pasivă în acest litigiu, sens în care solicită admiterea excepției invocate și scoaterea ei din prezenta cauză.
Arată intimata că drepturile salariate solicitate de către reclamant nu ar fi putut fi acordate decât de Penitenciarul ..., instituție al cărui salariat este reclamantul.
În ceea ce privește critica recurentului față de reținerea instanței de fond privind acordarea sporului pentru titlu științific de doctor de 15% din salariul de bază, începând cu data de 09.04.2015, iar nu cu 01.01.2015 așa cum acesta a solicitat prin cererea de chemare în judecată, intimata face trimitere la interpretarea dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia ICCJ nr. 21 din 2016 pronunțată de Completul de soluționare a recursurilor în interesul legii și arată, în esență, că sumele compensatorii pot fi mai mici sau mari de 15% din salariul de bază, în funcție de modificările aduse la acesta prin Legea nr.330/2009.
În opinia intimatei, prin aplicarea sporului de 15% solicitat prin cererea de chemare în judecată, la salariul actual de bază, s-ar crea o situație juridică în afara legii și o nouă situație discriminatorie față de angajații care au dobândit titlul de doctor înainte de data de 12.12.2009 și care au primit sume compensatorii mai mici decât 15% din salariul de bază, ca urmare a măririi salariului de bază prin Legea nr. 330 din 2009.
Arată intimata, în esență, că de la data intrării în vigoare a legii, 9 aprilie 2015, se putea acorda sporul pentru studii doctorale numai în condițiile în care salariatul a fost numit sau promovat începând cu data intrării în vigoare a legii.
Mai arată intimata că Legea nr. 71/2015 prevede că acest spor se acordă numai personalului nou încadrat/numit sau celui promovat de la data intrării în vigoare a legii, deoarece personalului care este exceptat, acest spor i s-a inclus în salariul de bază, începând cu anul 2010 și nu se mai poate vorbi de un spor distinct cu acest titlu.
În drept, intimata nu și-a motivat întâmpinarea.
Intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în cauză pentru a-și susține poziția sa procesuală.
Analizând recursurile, instanța a reținut următoarele:
Recurentul ... este angajat al intimatului Penitenciarul ..., în funcția de șef la serviciul educație, deținând titlul științific de doctor în domeniul "sociologie";, potrivit diplomei nr. 117/26.03.2015, eliberată de Universitatea ..."; din ..., ca urmare a susținerii tezei de doctorat în data de 12.06.2014 și în baza Ordinului MEN nr. 694/10.12.2014 (fila 16 dosar fond).
Curtea a constatat că se impune analizarea recursului principal și a celui incident împreună, având în vedere că problema de drept care trebuie rezolvată este aceeași.
Instanța de control judiciar constată că Penitenciarul ... critică sentința sub două aspecte, în temeiul art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, respectiv soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor și soluția dată pe fondul pricinii, de admitere în parte a acțiunii.
Prima critică adusă de recurentul Penitenciarul ... sentinței se referă la greșita soluție pronunțată de instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor.
Analizând critica formulată, instanța de recurs a constatat că este nefondată, soluția pronunțată de prima instanță asupra excepției fiind corectă.
Calitatea procesuală pasivă într-un litigiu presupune identitate între pârât și cel obligat în raportul juridic obligațional. Curtea de Apel a constatat că intimatul reclamant a promovat recursul pentru obținerea unor drepturi salariale, în calitate de funcționar public. Fiind angajat al Penitenciarului ..., raportul juridic există între angajator și funcționarul public care desfășoară activitatea în cadrul instituției angajatoare. Prin urmare, angajatorul este singurul care justifică legitimare procesuală pasivă în acest caz, nu și instituțiile cărora este subordonat. Chiar dacă A.N.P. are calitatea de ordonator principal de credite, aceasta nu justifică pronunțarea sentinței în contradictoriu cu aceasta, pentru motivele expuse.
Analizând critica formulată împotriva soluției de admitere parțială a acțiunii, instanța de apel a constatat că nu este fondată.
Recurentul Penitenciarul ... susține că anterior Legii nr. 7/2015 nu exista bază legală pentru acordarea sporului pentru titlul științific de doctor, iar după apariția acestei legi, sporul se poate acorda numai personalului nou încadrat, numit sau promovat după intrarea în vigoare a legii, iar domnul ... nu îndeplinește această condiție.
Pe de altă parte, recurentul ..., susține că este îndreptățit la acordarea sporului de doctorat nu de la momentul apariției Legii nr. 7/1015, ci anterior acestui moment.
Curtea de Apel a reținut că problema de drept dedusă judecății a fost lămurită de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 21/21.11.2016, pronunțată în recurs în interesul legii.
Prin decizia menționată, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (6) și art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 și art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.
Înalta Curte a reținut în cuprinsul paragrafelor 44-52, următoarele:
"Existența mai multor acte normative, adoptate succesiv într-un interval scurt de timp, în baza cărora s-a intenționat salarizarea unică a bugetarilor nu poate constitui un temei legal pentru instituirea unui tratament diferențiat și pentru nesocotirea principiului egalității de tratament față de toți salariații și care presupune plată egală pentru muncă de valoare egală.
Criteriul temporal sau acela al unor reglementări diferite nu poate justifica diferențe de salarizare între persoane care exercită aceeași funcție și care au aceeași pregătire profesională.
Prin urmare, nu poate fi acceptată o situație defavorabilă în ceea ce privește personalul care, începând cu anul 2011, îndeplinește condițiile necesare pentru a-i fi inclusă în salariu suma compensatorie de 15% din salariul de bază, comparativ cu personalul care, în anul anterior, era astfel salarizat.
Pentru toate categoriile de personal aflate în situații identice, salarizarea trebuie să se facă la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică unde sunt încadrați. Atunci când este analizată identitatea de situații între doi angajați, nu trebuie verificată identitatea de reglementare, ci trebuie avută în vedere identitatea de activitate desfășurată și de pregătire profesională.
Reglementarea propusă de Legea nr. 330/2009, dar și cea prevăzută de Legea-cadru nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010 a urmărit un sistem unitar de salarizare, apariția acestor acte normative fiind o consecință a abrogării unor legi speciale de salarizare, existente în diferitele domenii ale sistemului bugetar. Desigur că legiuitorul poate interveni cu modificări în politica salarială, din rațiuni economice, financiare, dar nu poate face acest lucru decât dacă reglementează criterii uniforme și o metodologie de calcul exactă pentru ipoteze de fapt identice.
Or, ceea ce se solicită prin sesizarea formulată se reduce la aplicarea unui principiu fundamental din dreptul muncii: la muncă și pregătire identică, salarizare identică.
Având în vedere prevederile: art. 2 din Legea nr. 285/2010, potrivit cărora: "... pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat" și art. I pct. 1 referitor la alin. (5^1) al art. 1 din Legea nr. 71/2015, conform căruia: "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Rezultă că nu există niciun argument legal care să justifice diferențele salariale dintre persoane care desfășoară aceeași activitate în cadrul aceleiași instituții. Salariile se stabilesc pe categorii de funcții și pe niveluri de pregătire profesională, iar nu în considerarea unor persoane privite ut singuli și care sunt, în mod întâmplător, contemporane edictării unui act normativ.
Potrivit jurisprudenței constante a instanței de contencios constituțional, precum și a celei a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod rațional și obiectiv.
Așadar, celor care au obținut titlul de doctor după 12 decembrie 2009 și până la apariția Legii nr. 71/2015 nu li se acordă un spor de 15%, ci li se stabilește un salariu de bază care include "sume compensatorii" calculate conform metodei indicate la art. 8 din anexa nr. V a Legii nr. 63/2011, doar așa putându-se asigura respectarea principiului înscris în art. 3 lit. c) și d) din Legea nr. 330/2009. Situațiile tranzitorii nu însemnă încălcarea legii și nu pot justifica diferențe salariale importante perpetuate de la 1 ianuarie 2010 până la 9 aprilie 2015";.
Potrivit art. 517 al. 4 Cod de procedură civilă, dezlegarea problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.
Decizia nr. 21/21.11.2016 fiind publicată în M.O. în data de 13.12.2016, este fără îndoială obligatorie pentru prezenta instanță.
Întrucât reclamantul a solicitat prin acțiunea formulată acordarea sporului de doctorat începând cu data de 01.01.2015, în aplicarea Deciziei nr. 21/21.11.2016, a Î.C.C.J., instanța de recurs a constatat că acțiunea este întemeiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 Cod de procedură civilă, Curtea de Apel a respins recursul formulat de recurentul-pârât Penitenciarul ..., a admis recursul declarat de recurentul-reclamant ... împotriva sentinței nr. 1537/CA/12.09.2016 pronunțată de Tribunalul ..., pe care a casat-o în parte și rejudecând fondul a obligat pârâtul Penitenciarul ... să-i plătească reclamantului ... despăgubiri materiale constând în sumele echivalente sporului de 15% din salariul funcției de bază ca urmare a obținerii titlului științific de doctor, calculate începând cu data de 01.01.2015 și până la 08.04.2015, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație și a menținut restul dispozițiilor sentinței recurate.
Nu a acordat cheltuieli de judecată, nefiind formulată solicitare în acest sens de către recurentul reclamant.
| ← Inadmisibilitatea acţiunii în rectificare de carte funciară,... | Recurs. anulare dispoziţie emisă de primar privind recuperarea... → |
|---|
am fost incadrata in anul 2015, pe baza concursului de recrutare, ca functionar public de executie in administratia publica locala. recent am dat exemen de recrutare inntr-o functie publica de conducere (sef birou) si am castigat acest concurs.
mentionez ca detin titlul stiintific de doctor din anul 2009 in specialitatea studiilor (domeniul economic) și a domeniului in care imi desfasor
Citește mai mult
activitatea (postul de executie si de conducere fiind ambele pe domeniul economic).tin sa specific ca la angajarea/incadrarea pe functia de executie si mi s-a spus ca ”nu imi foloseste doctortul la nimic”, insa la examenlui pt functia de conducere am depus diploma la dosarul de concurs/candidatura.
cui si cum trebuie sa ma adresez/sa procedez pentru a cere si pentru a imi fi acordat acest drept privind sporul de doctorat?