Tutelă administrativă. acţiune a prefectului pentru anularea contractului de arendare pentru o suprafață de teren izlaz comunal ce nu face parte din domeniul public. admisibilitate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 1663 din data de 12.09.2017
Rezumat:
Este necontestat în cauză că islazul Comunei A. nu face parte din domeniul public al acestei unități administrativ teritoriale, după cum este incontestabil că un izlaz comunal trebuie să servească satisfacerii unui interes general al locuitorilor comunei, acela al pășunatului animalelor. Și, în acord cu acord cu argumentele recurentei, Curtea reține că acest teren, care putea foarte bine să facă parte din domeniul public al comunei (acest lucru depinzând de voința deliberativului local) este destinat a răspunde unei nevoi generale a comunității locale, care, în mod tradițional, se ocupă cu creșterea animalelor. În acest context, observând că nu există suprapunere între noțiunea de domeniu public și cea de proprietate publică, Curtea reține că contractul de arendare în discuție a fost încheiat în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public, așa cum se exprimă art. 2 alin. 1, lit. r din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 29.08.2017 la data de 09.11.2016 și înregistrată sub nr. de dosar. 5328/86/2016 , reclamantul Prefectul Județului B, C., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei A., prin primar D. și Asociația Crescătorilor de animale E., prin președinte D. ca prin acțiunea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității contractului de arendare nr. 236/01.03.2011.
Pârâta Comuna A. - prin primar, legal înștiințată prin procedura premergătoare termenului de judecată, a formulat și a depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat: admiterea excepției de autoritate de lucru judecat în temeiul art. 430 cod procedură civilă; respingerea acțiunii ca lipsită de obiect; pe fond a se respinge acțiunea ca nefondată.
La data de 16.12.2016, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea prim pârâtei unde cu privire la excepția autorității de lucru judecat a solicitat a fi respinsă întrucât în considerentele sentinței nr. 681/15.05.2016, pronunțată în dosar nr. 6058/86/2015 a Tribunalului Suceava - Secția de contencios, rămasă definitivă, prin anularea recursului, ca nemotivat, de către Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 1434/07.11.2016, a fost admisă excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârât și prin urmare, a respins acțiunea având ca obiect, constatare nulitate act și nu contract administrativ ( capăt de cerere distinct în acțiunea introductivă) formulată de Prefectul jud. B., în contradictoriu cu pârâții comuna A., Consiliul local al comunei A. și Asociația Crescătorilor de Animale E. - reprezentată de D.
Cu privire la solicitarea de respingere a acțiunii ca lipsită de obiect, se solicită a se respinge întrucât scopul arendării a fost acela de a obține subvenții din fonduri europene pe o perioadă lungă de timp utilizând mijloace contrare legii.
Prin sentința nr. 89 din 19 ianuarie 2017, Tribunalul Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția și a respins acțiunea având ca obiect "contract administrativ - anulare act administrativ"; formulată de reclamantul Prefectul Județului B. în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei A. prin primar D. și Asociația Crescătorilor de Animale E. prin președinte D., ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Prefectul Județului B., apreciind că aceasta a fost dată în încălcarea normelor de drept material.
În motivarea recursului se arată că instanța în mod greșit a calificat actul administrativ supus anulării ca fiind act cu caracter civil.
Prin decizia nr. 11 din 2015 a ICCJ emisă în soluționarea unor chestiuni de drept s-a statuat că, dispozițiile Legii nr. 554/2004 limitează controlul exercitat de instanțele de contencios administrativ la actul administrativ, definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică. în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Din interpretarea coroborată a textului constituțional cu dispozițiile infraconstituționale ale Legii nr. 554/2004 - lege organică adoptată în temeiul art.75 și art.76. alin. (1) cu referire la art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție - rezultă că prefectul exercită dreptul de tutelă administrativa numai în privința actelor administrative emise de autoritățile administrației publice locale, întrucât numai aceste acte sunt emise "în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public", în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin realizarea competenței administrative (ca sumă de atribuții conferite unei entități în organizarea executării și executarea în concret a legii) ce revine autorității publice plasate, în cadrul raportului juridic de drept administrativ, pe o poziție exorbitantă în raport cu particularii.
Spre deosebire de raporturile juridice de drept administrativ, în cadrul cărora sunt emise sau încheiate actele administrative, este de reținut faptul că, actele încheiate sau emise de autoritățile administrației publice locale în cadrul unor raporturi juridice civile se caracterizează prin poziția de egalitate juridică pe care se situează subiectele de drept.
Apreciază că, nu se poate statua faptul potrivit căruia, contractul de arendare încheiat are caracterul unui act juridic civil, fiind un veritabil act administrativ. Sub aspectul părților, în calitate de arendator figurează unitatea administrativ - teritorială, reprezentată prin primar, în calitate de proprietar ai bunurilor supuse arendării. Astfel, fără echivoc actul este adoptat în regim de putere publică.
Conform îndrumărilor primite de la Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Generală Politici Agricole și Strategii în temeiul prevederilor art. 13 din HG 1064 din 2013 cu modificările și completările ulterioare, prin adresele înregistrate la Instituția Prefectului - Județul B. sub nr. 3436 din 20.04.2015 și nr. 6241 din 21.05.2015 s-a menționat că, "datorită obligației statului de a compatibiliza legislația națională cu reglementările și practica comunitară, modalitatea de acordare a contractului de închiriere a pajiștilor aflate în domeniul atât public cât și privat al UAT-ului, se face conform prevederilor Noului cod civil cu respectarea procedurii licitației publice, organizată conform OG 54/2006 cu modificările și completările ulterioare ".
Așadar, deși suprafețele de teren aparțin domeniului privat acestea împrumută elemente de drept public, drept pentru care, consideră că aprecierea caracterului acestora ca fiind acte cu caracter administrativ nu poate fi făcută decât în contextul tuturor reglementărilor invocate.
Mai susține recurentul că potrivit prevederilor art. 1179 CC, una din condițiile esențiale pentru validitatea unui contract este, "o cauza licită și morală", pe speță, cauza este ilicita. O cauză este ilicită când este contrară legii și ordinii publice - art. 1236 alin. (2) CC; cauza este ilicită și atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative - art. 1237 CC iar cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, daca cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască - art. 1238 alin. (2) CC.
Scopul arendării a fost acela de a obține subvenții din fonduri europene pe o perioadă lungă de timp utilizând mijloace contrare legii.
Momentul în care prefectul a luat la cunoștință de existența acestor acte juridice vătămătoare de interes public general este legat de elemente extrinseci, cărora doar judecătorul le poate da semnificația cuvenită, în raport cu circumstanțele cauzei.
Președintele Asociației Crescătorilor de Animale E., domnul D. care a depus cererea nr. 137026/08.10.2014 pentru acordarea subvenției la Apia B., este aceeași persoană cu viceprimarul localității din anul 2011 și cu primarul localității validat prin Sentința civilă nr. 2970/13.06.2012 în funcția de primar al comunei A., încălcându-se astfel prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare: Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I. Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.
Practic, Contractul de arendare nr. 236/01.03.2011 a fost încheiat între Arendator - primar și președintele Asociației Crescătorilor de Animale în calitate de arendaș care avea calitate de viceprimar și consilier local.
Primarul localității nu este proprietarul domeniului privat și nici nu are competența de a dispune administrarea acestuia, conform Legii nr. 215/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare, .proprietar fiind comuna și administrator consiliul local.
Momentul în care Prefectul județului B. a luat la cunoștință de existența unui act administrativ vătămător, este legat de elemente extrinseci, de acte sau fapte survenite ulterior, cărora judecătorul le poate da semnificația cuvenită în raport cu circumstanțele cauzei și păstrând un just echilibru între interesele părților în litigiu.
Mai precizează recurentul că prevederile Statutului Asociației Crescătorilor de Animale E., prin care se prevede că este membru orice deținător de animale iar dintre aceștia a fost ales președinte, viceprimarul localității domnul D.; rezultă că, acesta a avut un interes patrimonial la încheierea contractului de arendare nr. 236/01.03.2011.
Raportat la aceste prevederi legale, rezultă fără echivoc, faptul că, contractul de arendare este lovit de nulitate absolută.
Conchide recurentul că contractul de arendare nr. 236/01.03.2011 este nelegal, întrucât a fost încheiat între primar și viceprimar, în calitate de președinte al asociației crescătorilor de animale, cu încălcarea regimului juridic al conflictului de interese; a fost depus anual de către primarul localității, în calitate de președinte al Asociației Crescătorilor de Animale la APIA B. în condițiile în care, conform Statutului Asociației autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociați, acesta este deținător de animale, sediul este la primărie iar veniturile provin și de la "bugetul local"; și că raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată nu este în concordanță cu obiectul acțiunii și prin urmare, consideră că recursul se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din NCPC.
Prin întâmpinarea depusă în cadrul procedurii prealabile, intimata Comuna A., prin primar a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, reiterând în esență susținerile de la instanța de fond.
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
În aplicarea principiului de drept potrivit căruia în calea de atac se poate analiza doar ceea ce s-a judecat în fața primei instanțe, Curtea își va limita analiza la motivele de recurs care vizează modul în care judecătorul fondului a analizat excepția inadmisibilității acțiunii.
Prima instanță reține în esență că un contract de arendare nu poate face subiectul unei acțiuni în contencios administrativ pentru că nu a fost încheiat de autoritatea publică, Primăria Comunei A., în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Este necontestat în cauză că islazul Comunei A. nu face parte din domeniul public al acestei unități administrativ teritoriale, după cum este incontestabil că un izlaz comunal trebuie să servească satisfacerii unui interes general al locuitorilor comunei, acela al pășunatului animalelor. Și, în acord cu acord cu argumentele recurentei, Curtea reține că acest teren, care putea foarte bine să facă parte din domeniul public al comunei (acest lucru depinzând de voința deliberativului local) este destinat a răspunde unei nevoi generale a comunității locale, care, în mod tradițional, se ocupă cu creșterea animalelor. În acest context, observând că nu există suprapunere între noțiunea de domeniu public și cea de proprietate publică, Curtea reține că contractul de arendare în discuție a fost încheiat în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public, așa cum se exprimă art. 2 alin. 1, lit. r din legea nr. 554/2004.
În consecință, constatând că prin admiterea excepției inadmisibilității, prima instanță a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c și r și a art. 3 din Legea nr. 554/2004 și prin aceasta a lăsat nesoluționat fondul cauzei, Curtea va admite recursul și va casa sentința recurată cu trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul art. 488 alin. 1 pct. 8 și a art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă, în rejudecare urmând a se analiza fondul susținerilor reclamantului cu privite la nelegalitatea contractului de arendare.
| ← Revocarea hotărârii comisiei judeţene pentru aplicarea legii... | Achiziţii publice. cerere de intervenţie accesorie.... → |
|---|
