CONTRACT DE PRESTĂRI SERVICII. PENALITĂŢI DE ÎNTÂRZIERE DE 0,15% PE ZI ACORDATE ÎN TEMEIUL UNEI CLAUZE PENALE INCLUSE ÎN CONTRACT. ADMISIBILITATE
| Comentarii |
|
Întrucât contractul în formă scrisă s-a finalizat prin stipularea de către părţi a unei clauze penale convenţionale, având, deci, ca temei acordul de voinţă al părţilor şi nu Legea nr. 76/1992, abrogarea acestei legi anterior încheierii contractului este lipsită de relevanţă.
Ca atare, clauza penală este pe deplin valabilă şi produce efecte juridice, obligarea pârâtei la plata penalităţilor, în temeiul ei, fiind corectă.
(Secţia comercială, decizia nr. 13 din 16 ianuarie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 960/COM la Tribunalul Timiş, reclamanta S.C. “D.” S.A. Timişoara a chemat în judecată pe pârâta “P.” R.A. Timişoara (Schela de Petrol), solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 288.883.305 lei cu titlu de pretenţii ca diferenţă la plată, a sumei de 235.801.332 lei cu titlu de penalităţi de întârziere pentru neplată, plus cheltuieli de judecată.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii nr. 8 din 5 august 1997, în baza căruia a executat în beneficiul pârâtei lucrări de modernizare drumuri, conform situaţiei de lucrări semnate şi acceptate la plată, iar factura nr. 623368 din 9 octombrie 1997 a fost achitată parţial.
Prin sentinţa civilă nr. 336/PI din 2 martie 1999, Tribunalul Timiş -secţia comercială a admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă să plătească acesteia suma de 288.883.305 lei reprezentând diferenţă preţ neachitată, suma de 235.801.332 lei penalităţi de întârziere şi 13.511.847 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut culpa pârâtei în neachitarea în termen a unei diferenţe de preţ din contravaloarea lucrărilor executate în baza contractului nr. 8/1997, în valoare de 288.883.305 lei, astfel că aceasta mai datorează şi penalităţi de întârziere calculate corect în baza clauzei penale din condiţiile speciale de contractare - anexă la contract.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta “P.” S.A. Timişoara şi, prin decizia civilă nr. 485 din 2 iunie 1999, Curtea de Apel Timişoara - secţia contencios administrativ şi comercial l-a respins, ca nefondat.
în pronunţarea acestei soluţii, curtea de apel a respins ca nefondată obiecţiunea apelantei-pârâte cu privire la obligarea sa la plata penalităţilor de întârziere acordate greşit în baza Legii nr. 76/1992, care era abrogată la data încheierii contractului nr.
8 din 5 august 1997 şi a reţinut că obligarea pârâtei la plata acestora s-a efectuat în mod corect şi legal, în baza clauzei penale înscrise de părţi în contractul comercial încheiat între acestea.
Pârâta S.N.P. “P.” S.A. Timişoara - Sucursala Timişoara a declarat recurs împotriva deciziei mai sus menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct.
9 C. pr. civ., susţinând, în esenţă, că obligarea sa la suportarea unor penalităţi de întârziere în baza unei legi abrogate la data încheierii contractului este netemeinică şi nelegală.
Recurenta arată astfel că, având în vedere faptul că un act normativ produce efecte juridice pe perioada în care este în vigoare, clauza din contractul nr. 8/1997 care are ca temei de drept Legea nr. 70/1992 abrogată la data încheierii contractului este lovită de nulitate şi nu avea cum să producă vreun efect juridic, aşa încât greşit a fost obligată la plata penalităţilor de întârziere.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că în condiţiile generale de contractare completate cu condiţiile speciale la contractul nr. 8 din 5 august 1997, la art. 11.2 s-a prevăzut că întârzierea
efectuării plăţilor de către beneficiar cu mai mult de 10 zile lucrătoare îndreptăţeşte antreprenorul să ceară penalizări în valoare de 0,15%/zi întârziere, aplicate la valoarea situaţiei de lucrări, conform Legii nr. 76/1992 (fila 32 - dosar fond).
Contractul mai sus menţionat a fost însă semnat cu obiecţiuni, potrivit cărora clauza penală a fost reformulată în sensul că penalităţile de 0,15% pe zi se aplică la valoarea sumei restante, excluzându-se din text indicarea ca temei legal a Legii nr. 76/1992 (fila 33 - dosar fond).
Prin urmare contractul scris al părţilor s-a finalizat prin stipularea unei clauze penale convenţionale, având ca temei acordul de voinţă al părţilor şi nu Legea nr. 76/1992.
Astfel fiind, abrogarea acestei legi anterior încheierii contractului este lipsită de relevanţă de vreme ce, în cauză, este cert că este vorba despre o clauză penală înscrisă de părţi în contract prin voinţa lor liber exprimată.
Ca atare, clauza penală mai sus menţionată este pe deplin valabilă şi produce efecte juridice, -obligarea pârâtei la plata de penalităţi în temeiul ei, pentru neîndeplinirea obligaţiei asumate prin contract, fiind corectă.
în consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, se reţine că recursul pârâtei nu este fondat şi urmează a fi respins, menţinându-se hotărârile pronunţate în cauză, ca legale şi temeinice.
| ← OBLIGAŢIE DE PLATĂ COMPENSAŢIE. CONDIŢII | ASIGURĂRI DE BUNURI. ACT DE COMERŢ. COMPETENŢA MATERIALĂ A... → |
|---|
