SOCIETATE COMERCIALĂ MAJORAREA CAPITALULUI SOCIAL. DREPTUL DE PREFERINŢĂ AL CELORLALŢI ACŢIONARI. LIMITE
| Comentarii |
|
Este adevărat că, potrivit art. 211 şi art. 212 din Legea nr. 31/1990 republicată, acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere,
în primul rând, celorlalţi acţionari, urmând ca aceştia sâ îşi exercite dreptul de preferinţă privind subscrierea noilor acţiuni ale societăţii, dar acest drept de preferinţă încetează dacă noile acţiuni reprezintă aporturi în natură (art. 213 din aceeaşi lege), aşa cum au reţinut corect instanţele de fond.
Susţinerea recurentei potrivit căreia acest text nu-şi găseşte aplicarea deoarece în adunarea generală respectivă s-a dispus şi în legătură cu aportul în numerar, nu poate fi reţinută deoarece aportul în natură era preponderent şi - ca atare -erau pe deplin aplicabile prevederile art. 213 din actul normativ citat.
(Secţia comercială, decizia nr. 2316 din 25 aprilie 2001)
CURTEA
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 august 1998, reclamanta S.I.F. “B.-C.” a solicitat anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor din S.C. “M.C.”S.A. Alba luliadin 17 iulie 1998 prin care s-a aprobat majorarea de capital cu încălcarea dreptului de preferinţă prevăzut de art. 211 din Legea nr. 31/1990 republicată.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în şedinţa respectivă s-a votat majorarea capitalului social până la 25 milioane lei prin aportul exclusiv al S.C. “M & Ml” S.R.L., în natură, aport reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare a spaţiului comercial aparţinând societătii pârâte plus un aport în numerar de 2.189.280 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 160 din 2 martie 1999 Tribunalul Alba a respins acţiunea cu motivarea că, potrivit art. 213 din Legea nr. 31/1990 dreptul de preferinţă al acţionarilor privind mărirea capitalului social încetează dacă noile acţiuni reprezintă aporturi în natură.
Prin decizia nr. 841 din 12 noiembrie 1999 Curtea de Apel Alba lulia - secţia comercială şi de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.I.F. “B.C.”, cu sediul în Arad.
Cu actul înregistrat la 2 decembrie 1999 reclamanta S.I.F. “B.C.” a declarat recurs împotriva acestei decizii, pe care ulterior l-a motivat, susţinând următoarele critici:
- instanţele nu au ţinut seama de împrejurarea că majorarea capitalului social s-a făcut atât în natură cât şi în numerar, situaţie în care erau aplicabile dispoziţiile art. 221 din Legea nr. 31/1990 republicată;
- în ceea ce priveşte aportul în natură, acesta ' nu s-a realizat potrivit dispoziţiilor art. 207 din Legea nr. 31/1990 întrucât nu s-a cerut aprobarea adunării generale pentru efectuarea investiţiei, chiar dacă societatea de investiţii financiare nu şi-a manifestat intenţia de a realiza ea această investiţie.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat, în ceea ce priveşte prima critică a reclamantei, se constată că, potrivit art. 8 din statutul societăţii pe acţiuni “M.C.” S.A. din Alba lulia, capitalul social poate fi mărit sau redus pe baza hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor, în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege.
în executarea acestei dispoziţii din statut, la data de 17 iulie 1998 a avut loc adunarea generală a acţionarilor societăţii pârâte şi s-a hotărât, cu un procent de 73,9% din voturile exprimate ca majorarea capitalului să se facă prirr aportul în natură al pârâtei, în valoare de 10.935.720 lei ceea ce reprezintă contravaloarea lucrărilor de amenajare a spaţiului comercial, la care s-a adăugat şi un aport în numerar de 2.189.280 lei.
Este adevărat că, potrivit art. 211 şi art. 212 din Legea nr. 31/1990 republicată acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând, celorlalţi acţionari, urmând ca aceştia să-şi exercite dreptul de preferinţă privind subscrierea noilor acţiuni ale societăţii, dar acest drept de preferinţă încetează dacă noile acţiuni reprezintă aporturi în natură (art. 213 din aceeaşi lege), aşa cum au reţinut corect cele două instanţe.
Susţinerea recurentei potrivit căreia acest text nu-şi găseşte aplicarea deoarece în adunarea generală respectivă s-a dispus şi în legătură cu aportul în numerar, nu poate fi reţinut deoarece aportul în natură era preponderent şi - ca atare -erau pe deplin aplicabile prevederile art. 213 din actul normativ citat.
Cea de-a doua critică vizează modul în care s-a dispus şi efectuat expertiza de evaluare In raport de dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 31 /1990.
Nici această critică nu poate fi reţinută întrucât, din cuprinsul procesului-verbal al A.G.A. din 17 iulie 1998 rezultă că acţionarii s-au aflat în posesia raportului de expertiză nr. 6 din 15 iulie 1998 prin care s-a stabilit valoarea actualizată a amenajărilor spaţiului comercial în discuţie, raport de expertiză întocmit în baza contractului nr. 1/15 iulie 1998 dintre societatea pârâtă şi cei doi evaluatori.
în dezvoltarea acestui ultim motiv, recurenta a mai susţinut că expertiza prin care s-a evaluat aportul în natură n-a fost supusă dezbaterii acţionarilor dar la dosar a fost depus un proces-verbal al adunării generale a acţionarilor din 2 iulie 1998 având ca obiect stabilirea colectivului de experţi ce urmau să facă evaluarea, aşa încât nici această susţinere nu poate fi reţinută iar recursul va fi respins.
| ← VÂNZARE A UNUI SPAŢIU COMERCIAL. HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ... | SOCIETATE COMERCIALA DIVIDENDE. PLATA ACESTORA CU ÎNTÂRZIERE.... → |
|---|
