OBLIGAŢIE DE PLATĂ COMPENSAŢIE. CONDIŢII
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 1143 C. civ., când două persoane sunt datoare una alteia, operează între ele o compensaţie care stinge ambele datorii, iar potrivit art. 1145 C. civ. compensaţia nu are loc decât între două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate de lucruri fungibile de aceeaşi specie şi care sunt deopotrivă lichide şi exigibile.
(Secţia comercială, decizia nr. 68 din 17 ianuarie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 569/C/1999 S.C. “V.l.” S.R.L. Craiova a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu S.C. “C.M.C." S.R.L. Craiova să oblige pârâta la
plata sumei de 15.000.000 lei reprezentând contravaloare marfă şi penalităţi de întârziere.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 602 din 2 iunie 1999 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 10.500.000 lei reprezentând contravaloare marfă. S-a respins capătul de cerere privind penalităţile şi a fost obligată pârâta la 885.000 lei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut din actele dosarului că reclamanta a livrat pârâtei diferite cantităţi de margarină a căror contravaloare a fost parţial achitată datorează suma de 10.500.000 lei.
Capătul de cerere privind penalităţile a fost respins, în contract nu s-a prevăzut o clauză penală.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 941 din 27 octombrie 1999 a admis apelul formulat de S.C. “C.M.C.” S.R.L. împotriva sentinţei mai sus menţionate pe care a schimbat-o în sensul respingerii acţiunii. S-a luat act că apelanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea a reţinut că sumele datorate în baza facturii nr. 4277794/1998 s-au achitat prin compensare cu marfa.
S.C. “V.l.” S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei, arătând că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând înţelesul acestuia.
în dezvoltarea motivului de recurs arată că menţiunea făcută pe factură în sensul de “plată prin compensare” are semnificaţia compensării datoriilor reciproce, nu pot fi obligaţi să primească în schimb marfă.
Recursul este fondat.
Din factura nr. 4277794/1998 rezultă că pârâta datorează reclamantei suma de 13.986.000 lei pentru o cantitate de 1.500 kg margarină livrată.
Prin acţiune reclamanta arată că din datoria respectivă pârâta a achitat o parte, rămânând de
plată suma de 10.500.000 lei, situaţie necontestată de pârâtă.
Având în vedere menţiunea făcută pe factură “prin compensare”, Curtea de Apel Craiova retine faţă de apărările pârâtei că reclamanta poate solicita doar marfă în compensaţie.
Reţinerea este greşită pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 1143 C. civ. când două persoane sunt datoare una alteia, se operează între ele o compensaţie care stinge ambele datorii, iar potrivit dispoziţiilor art. 1145 C. civ. compensaţia nu are loc decât între două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate de lucruri fungibile de aceeaşi specie şi care sunt deopotrivă lichide şi exigibile.
în speţă, faţă de aceste dispoziţii legale, nu se putea reţine că operează o compensaţie între o sumă de bani şî o cantitate de marfă. Menţiunea din factură, în lumina prevederilor legale ce guvernează instituţia compensaţiei, trebuie interpretată astfel cum a arătat reclamanta, în sensul că prin ea a înţeles să fie de acord cu compensarea datoriilor reciproce având ca obiect o sumă de bani.
Urmează pentru motivele arătate să fie admis recursul; se va casa decizia atacată şi va fi respins apelul declarat de pârâtă.
| ← SOCIETATE COMERCIALA DIVIDENDE. PLATA ACESTORA CU ÎNTÂRZIERE.... | CONTRACT DE PRESTĂRI SERVICII. PENALITĂŢI DE ÎNTÂRZIERE DE... → |
|---|
