ICCJ. Decizia nr. 467/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 467.
Dosar nr. 2936/2001
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa comercială nr. 425 din 8 septembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. E/511/2000 s-a respins cererea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în cauză contractul este real, iar dreptul de garanţie nu se naşte decât dacă lucrul s-a pus şi se află în posesia creditorului sau a unei terţe persoane, alese de părţi. Că, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 480 şi urm. C. com., deoarece gajul s-a făcut fără deposedare.
Sentinţa a fost menţinută de Curtea de Apel care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta U.R. Tg. Jiu.
Împotriva deciziei comerciale nr. 1492 din 15 noiembrie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Craiova reclamanta U.R. Tg. Jiu a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală, întrucât instanţa nu a avut în vedere că acel contract de gaj fără deposedare a fost încheiat în vederea garantării plăţii contravalorii procesului verbal nr. 995 din 28 ianuarie 2000 de compensare; contractele de colaborare nr. 274/2000 încheiate cu S.C. F. şi 275/2000 cu R. SRL pentru suma de 1.500.000.000 lei.
Că, în speţă bunurile mobile au fost individualizate şi cum din creditul adiţional la contractul 274/2000 creanţa a devenit exigibilă la 24 ianuarie 2000, garanţia reală îi dă dreptul în calitate de creditor de a-l vinde pentru a obţine plata garantată.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că prin contractul de gaj fără deposedare autentificat sub nr. 550 din 28 ianuarie 2000 S.C. R. SRL, reprezentată de S.G., în vederea garantării contractelor de colaborare nr. 275/2000 încheiat cu reclamanta recurentă şi 274/2000 încheiat cu S.C. F. SRL Tg. Jiu, s-a obligat să constituie un gaj fără deposedare pentru suma de 1.500.000.000 lei, cu bunurile individualizate în contract în valoare de 3.162.762.032 lei proprietatea debitoarei.
În acelaşi contract s-a făcut menţiunea că bunurile au rămas în posesia debitoarei care s-a obligat să nu le înstrăineze.
Din examinarea dispoziţiilor din capitolul V titlu VI din Legea nr. 99/1999, rezultă că instanţa de apel a analizat corect condiţiile şi conţinutul contractului, constatând că acesta este un contract real şi ca atare dreptul real de garanţie nu se naşte decât din desesizarea debitorului de posesiunea lucrului gajat, condiţie ce în cauză nu este îndeplinită şi deci creditorul nu se poate prevala de dreptul de a cere autorizarea vânzării.
Astfel fiind în raport de considerentele arătate recursul declarat a fost respins conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ. hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. U.R. Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 1492 din 15 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4681/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 466/2001. Comercial → |
|---|
