ICCJ. Decizia nr. 468/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 468.
Dosar nr. 6650/2001
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 506/COM din 7 martie 2001, pronunţată în rejudecare, după desfiinţare, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins ca nefondată excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamantei sucursala A. S.N.P.P. S.A. Bucureşti, invocată de pârâta S.N.T.F.M. S.A., sucursala M. Constanţa, şi pe fond a admis acţiunea formulată de reclamantă obligând pârâta la plata sumei de 32.247.390 lei, cu titlu de contravaloare marfă constatată lipsă la destinaţie, plus 2.609.843 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că, S.N.P. S.A. Bucureşti, a acordat, potrivit statutului propriu, prin Decizia nr. 9 din 19 ianuarie 1998, împuternicire de reprezentare directorilor de sucursale în domeniile: economic, comercial, financiar şi juridic, astfel că, în aceste circumstanţe, în speţă au fost respectate dispoziţiile art. 42 C. proc. civ., care stabilesc condiţiile în care pot sta în judecată persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor, şi ca urmare, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei sucursala A. Piteşti a S.N.P. P. S.A. Bucureşti, invocată de pârâta S.N.T.F.M. S.A., sucursala M Constanţa, este nefondată, fiind respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut, că din moment ce, vagoanele au sosit la destinaţie, potrivit proceselor verbale, încheiate cu participarea reprezentantului pârâtei, cu sigiliile violate sau lipsă şi cu scurgeri din conţinut, răspunderea pentru pierderile constatate revine cărăuşului, conform art. 83.3 din R.T.C.Fr. care instituie, în sarcina acesteia prezumţia de culpă în toate cazurile în care coletul sau mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare cum e cazul în speţă.
Cum pârâta nu a putut răsturna prezumţia de culpă, în legătură cu marfa constatată lipsă la destinaţie, prima instanţă a apreciat că, aceasta datorează cu titlu de despăgubiri, contravaloarea cantităţii de 6.200 kg. benzină, în sumă de 32.247.390 lei, stabilită în conformitate cu dispoziţiile art. 65.2 din regulamentul de transport respectiv corespunzător preţului unei mărfi de aceeaşi natură şi calitate la locul şi la data la care marfa a fost primită la transport.
Apelul declarat împotriva susmenţionatei sentinţe de pârâta S.N.T.F.M. S.A., sucursala Constanţa, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 630/COM din 20 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa de apel a reţinut, că tribunalul, a făcut o corectă interpretare şi aplicare a probelor de la dosar, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, şi ca urmare, bine a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 32.247.390 lei cu titlu de contravaloare marfă constatată lipsă la destinaţie, în contextul în care aceasta a primit scrisoarea de trăsură fără nici o obiecţiune, iar paguba a fost dovedită, prin refuzul de plată manifestat de beneficiarul final al transportului S.C. O.T. S.A. Constanţa, pentru suma corespunzătoare cantităţii de marfă constatată lipsă la destinaţie.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. S.A., C.F.R. M., sucursala M. Constanţa, susţinând în esenţă, că în mod criticabil, instanţa de apel a menţinut sentinţa tribunalului, prin care a fost angajată răspunderea sa pentru cantitatea de marfă constatată lipsă la destinaţie din moment ce, benzina a fost încărcată de predător, pe linia sa industrială şi s-a preluat spre transport în baza sigiliilor aplicate de acesta, care a stabilit totodată şi greutatea pe propriul său cântar, şi ca urmare faţă de toate ele arătate, răspunderea pentru greutatea declarată revenea predătorului, context în care, în mod greşit, a fost angajată, răspunderea cărăuşului pentru contravaloarea mărfii constatată lipsă la destinaţie, care s-a datorat expeditorului.
Mai susţine pârâta, că, în condiţiile speţei, era exclusă posibilitatea sustragerii de produs pe parcurs, deoarece vagoanele au circulat sub firul de contact (care au o tensiune de 27.000 V) şi ca atare exista pericolul electrocutării eventualelor persoane, care ar fi procedat la sustragerea produselor, aceasta în afara faptului că reclamanta nu a făcut dovada, cu acte pertinente şi concludente a existenţei şi întinderii pagubei, şi în plus, că la dosar nu s-a depus avizul de însoţire a mărfii şi factura pentru transportul în cauză.
În subsidiar, pârâta susţine, că faţă de dispoziţiile art. 85.2 din R.T.C.F., în mod greşit a fost obligată la plata despăgubirilor la nivelul preţului de vânzare practicat de staţiile P., în loc, ca, instanţele să constate că în speţă despăgubirile trebuiau calculate în raport de preţul de livrare facturat de furnizor, care este inferior celui menţionat anterior, şi ca atare şi cuantumul despăgubirilor trebuia redus corespunzător.
În sfârşit, pârâta mai susţine că, în raport de dispoziţiile legale menţionate în cerere – art. 83.4.1.; art. 83.4.2.; art. 83.5.3.; art. 83.9.1 din R.T.C.F. şi Apendicele XI pct. 17 din RID, calea ferată, trebuia exonerată integral de răspundere, deoarece în cauză, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei privind verificarea etanşeităţii vagonului, pentru prevenirea scurgerilor pe timpul transportului.
În consecinţă pârâta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor şi pe fond respingerea acţiunii.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, respectiv a proceselor verbale nr. 84 şi nr. 95/1998 întocmite în prezenţa reprezentantului Staţiei C.F.R. Palas şi nr. 1523/1998, încheiat de R., rezultă că vagoanele cu terminaţiile 0188; 7631; 0660; 6680; 9687; 7863, încărcate cu benzină, au sosit la destinaţie violate, constatându-se prin actele menţionate, lipsa cantităţii de 6.200 kg. benzină în valoare de 32.247.390 lei.
Potrivit art. 83.3 din R.T.C.F. în cazul în care mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare, şi la destinaţie, se constată lipsuri cantitative sau calitative, se presupune, până la proba contrară, că acestea se datorează culpei cărăuşului, care este răspunzător de executarea transportului şi integritatea mărfii până la eliberare, adică pe toată perioada în care marfa s-a aflat în paza sa juridică.
Ca atare, faţă de conţinutul acestui text legal, rămân fără relevanţă, toate susţinerile în apărare ale pârâtei, în sensul că, lipsurile s-ar datora altor cauze neimputabile cărăuşului, din moment ce marfa a fost preluată spre transport fără nici o obiecţiune, iar la destinaţie s-a constatat în condiţii de deplină opozabilitate lipsa cantităţii de 6.200 kg. benzină, pentru care, în mod corect, instanţele au angajat răspunderea căii ferate pentru despăgubiri în sumă de 32.247.390 lei.
De altfel, faptul că susţinerile în apărare ale pârâtei astfel cum au fost menţionate în cererea de recurs sunt în totalitatea lor formale, rezultă chiar din întâmpinarea acesteia prin care recunoaşte că, pretenţiile reclamantei vor fi întemeiate numai pentru contravaloarea cantităţii de 1.900 kg. benzină, pentru ca în recurs, să conteste în totalitate aceste pretenţii, fără a invoca nici o probă care să susţină această schimbare de opinie şi care să demonstreze că în realitate, lipsurile constatate la destinaţie, s-au datorat, aşa cum se pretinde, fie încărcării de către predător a unei cantităţi de marfă inferioară celei declarate, fie expedierii benzinei, fără o verificare prealabilă a vagoanelor, în sensul, dacă acestea corespundeau în raport de natura mărfii, pentru eliminarea scurgerilor pe parcurs.
Referitor la susţinerile subsidiare ale pârâtei, în sensul că nivelul daunelor, la plata cărora a fost obligată la plată ar fi fost greşit stabilit, se constată că potrivit art. 85.2 din R.T.C.F., în cazul de pierdere totală sau parţială a mărfii, calea ferată, trebuie să plătească, o despăgubire calculată după factură, după preţul curent al mărfii şi în lipsa unuia sau altuia, după preţul mărfurilor de aceeaşi natură şi calitate, la locul şi la data la care marfa a fost încredinţată la transport.
Or, în raport de aceste prevederi legale, se constată, că bine a apreciat instanţa de apel că, preţul în raport de care trebuia stabilit nivelul despăgubirilor, este cel de la data şi locul primirii mărfii spre transport şi cuprinde preţul de vânzare cu amănuntul în care se include toate taxele (accize, TVA, taxa de drumuri) care formează preţul la care benzina se valorifică de staţiile P., şi care a fost refuzat la plată (fiind astfel paguba dovedită) de beneficiarul final al mărfii S.C. O.T. S.A. Constanţa.
Aşa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., sucursala M. Constanţa, prin Oficiul Juridic Teritorial Constanţa, împotriva deciziei nr. 630/COM din 20 iunie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 488/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 667/2001. Comercial → |
|---|
