Acţionar. Dividende. Daune moratorii. Taxa oficială a scontului

Cum dividendele sunt sume datorate la sfârşitul anului contabil, calculate pe baza bilanţului anual, când devin exigibile, reclamanta este în drept să le pretindă potrivit art. 43 din Codul comercial, cum de altfel a reţinut şi instanţa de apel.

Cum reclamanta nu are un contract de depozit încheiat cu pârâta, în mod corect instanţa de apel a acordat dobânzi calculate la nivelul taxei oficiale a scontului st abilit de B. N. R., conform O. G. nr. 9/2000, de la25 ianuarie2000.

(Secţia comercială, decizia nr. 3358 din 17 mai2002)

CURTEA,

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea introductivă reclamantul F. P. S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S. C. „S.“ S. A. Mediaş solicitând obligarea acesteia la plata a 59.317.112 lei dividende datorate pentru anul 1995 şi a 79.429.154 lei daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B. R. D., precum şi la 6.039.925 lei cheltuieli de judecată.

Tribunalul Sibiu prin sentinţa civilă nr. 970/19 iunie 2000 a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta S. C. „S.“ S. A. Mediaş la plata sumei de 59.317.112 lei dividende şi daune reprezentând dobânzi calculate !a taxa oficială a scontului solicitat de B. N. R. de la 25 ianuarie 2000.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamantul are calitatea de acţionar la societatea pârâtă şi conform Legii nr. 31/1990, este îndreptăţit la plata dividendelor, stabilite şi aprobate de adunarea generală a acţionarilor din 20 martie 1996.

Referitor la daunele moratorii solicitate, calculate la nivelul dobânzilor B. R. D. s-a reţinut că acestea nu se justifică întrucât între părţi nu a existat o convenţie în care să fie stabilit cuantumul dobânzilor şi începând cu 25 ianuarie 2000 s-au aplicat prevederile O. G. nr. 9/2000.

Prin decizia civilă nr. 785/18 octombrie 2000, Curtea de Apel Alba lulia, Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul reclamantului declarat împotriva hotărârii instanţei de fond.

A fost respins ca nemotivat apelul pârâtei formulat împotriva aceleiaşi sentinţe.

împotriva menţionatei decizii reclamanta A. P

A. P. S. Bucureşti a declarat recurs în temeiul ait. 304, pct. 9 şi 1 i Cod procedură civilă criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi obligarea pârâtei şi la daune moratorii în sumă de 79.429.154 lei, calculate la dobânzile bonificate de

B. R. D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

în criticile formulate recurenta susţine în esenţă că instanţa greşit a reţinut că daunele moratorii trebuie calculate la taxa de scont a B. N. R. şi nu la dobânzi bonificate de B. R. D., având în vedere că, calculul a fost făcut până la data de 11 martie 1999, iar O. G. nr. 9/2000 a intrat în vigoare din 21 ianuarie 2000 şi că potrivit principiului neretroactivităţii legii nu se poate aplica în speţă şi că aceste daune sunt cerute în baza art. 43 Cod com.

Recursul nu este fondat.

Reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile privind dobânzile în discuţie pe art. 43 din Codul comercial, care prevede că datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani, produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.

în raport de aceste prevederi, în cazul neplăţii unor datorii comerciale lichide şi exigibile, comerciantul debitor datorează de drept dobânzi.

în consecinţă, cum dividendele sunt sume datorate la sfârşitul anului contabil calculate pe baza bilanţului anual, când devin exigibile, reclamanta este în drept să le pretindă potrivit art. 43 din Codul comercial, cum de altfel a reţinut şi instanţa de apel.

Este de reţinut că cererea reclamantei recurente de a fi aplicabile dobânzile practicate de societăţile bancare în cazul contractelor de depozit bancar nu-şi are temei, întrucât acordarea acestor dobânzi este admisibilă numai în condiţiile existenţei unui contract de depozit.

Cum reclamanta nu are un contract de depozit încheiat cu pârâta, în mod corect instanţa de apel a acordat dobânzi calculate la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B. N. R., conform O. G. nr. 9/ 2000, de la 25 ianuarie 2000.

Aşa fiind, Curtea urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Acţionar. Dividende. Daune moratorii. Taxa oficială a scontului