CSJ. Decizia nr. 404/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 404.
Dosar nr. 2394/2002
Şedinţa publică din 23 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 98 din 17 mai 2001 a Tribunalului Botoşani, judecător sindic, au fost respinse ca nefondate obiecţiunile creditoarelor A.N.R.S. U.T. 350 Popeşti Leordeni şi A.N.R.S. U.T. 330 Podeni privind planul de distribuţie întocmit de lichidatorul debitoarei S.C. A. S.A. Botoşani pentru perioada 16 noiembrie 2000- 15 februarie 2001, şi depus de acesta la 16 martie 2001.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că obiecţiunile formulate nu pot fi primite deoarece la data apariţiei OUG nr. 133/1999 de modificare a Legii nr. 82/1992, creditoarea B.C.R. Botoşani avea deja constituite garanţii, legea nouă neputând retroactiva şi neputând fi încălcate dispoziţiile art. 1725 C. civ., privilegiul creat prin respectivele norme stipulate în OUG nr. 133/1999 în favoarea A.N.R.S. fiind ulterioare drepturilor de gaj şi ipotecă ale creditoarei B.C.R. Botoşani.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs cele două U.T.A.N.R.S., recurs respins ca nefondat prin Decizia nr. 477 din 14 decembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Instanţa de apel a reţinut că prioritatea satisfacerii creanţelor A.N.R.S. instituită prin OUG nr. 133 din 10 septembrie 1999, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 82/1992, creează un privilegiu al statului numai începând cu 10 septembrie 1999 şi el nu poate afecta drepturile reale dobândite de B.C.R. Botoşani încă din 1995-1996 când şi-a constituit garanţii pentru creditele acordate, legea civilă neputând retroactiva, iar dispoziţiile art. 1725 C. civ. ocrotind drepturile anterior constituite.
Cât priveşte Decizia nr. 51 din 21 martie 2000 a Curţii Constituţionale instanţa a reţinut că nu se pronunţă asupra neretroactivităţii dispoziţiilor OUG nr. 133/1999, ci numai pe faptul că sunt constituţionale.
Împotriva celor două hotărâri judecătoreşti, în termen legal, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pe motiv că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În dezvoltarea motivelor se arată că cele stipulate în art. 52 din Legea nr. 82/1992, astfel cum s-a modificat şi completat prin OUG nr. 133/1999, derogă de la ordinea de prioritate stabilită prin art. 106 şi art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind distribuirea fondurilor obţinute din lichidare, potrivit principiului „specialia generalibus derogant".
Se apreciază că dispoziţiile art. 52 din OUG nr. 133/1999 sunt norme de procedură şi sunt de imediată aplicare, aşa încât creanţele A.N.R.S. sau ale unităţilor sale teritoriale trebuiau satisfăcute cu prioritate faţă de ceilalţi creditori, indiferent de calitatea creanţelor, conform principiului „tempus regit actum", neaducându-se astfel nici o atingere principiului neretroactivităţii legii civile.
De asemenea, se apreciază că instanţele au interpretat greşit dispoziţiile art. 1725 C. civ. referitoare la privilegiul general al tezaurului public asupra tuturor bunurilor debitorului, ordinea de preferinţă a creanţelor statului fiind reglementată prin legi speciale, legi care nu conferă statului dreptul de privilegiu - reglementat în codul civil - ci stabilesc doar cadrul şi limitele exercitării acestui drept.
În final, s-a apreciat că planul de distribuţie depus de lichidator şi hotărârile judecătoreşti ce-l confirmă, sunt contrare celor stipulate în art. 52 din Legea nr. 82/1992, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 133/1999, dispoziţii care conferă statului dreptul de preferinţă faţă de alţi creditori, motiv pentru care s-a solicitat casarea lor şi admiterea contestaţiilor împotriva planului de distribuire a creanţelor.
Prin întâmpinările depuse la dosar de lichidatorul S.C. A. S.A. Botoşani şi creditoarea B.C.R. S.A., sucursala Botoşani, s-a solicitat respingerea recursului în anulare ca nefondat, învederându-se că planul de distribuţie a fost întocmit de lichidator în conformitate cu tabloul definitiv al creditorilor, tablou atacat de aceleaşi contestatoare, contestaţii respinse prin sentinţa nr. 20 din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Botoşani, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia dată după strămutare, la 22 octombrie 2002 de către Curtea de Apel Bucureşti, aşa încât respectivul tablou a intrat sub puterea lucrului judecat, fiind opozabil contestatoarelor de faţă.
Recursul în anulare este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
În temeiul dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 82/1992, astfel cum a fost modificată şi completată prin OUG nr. 133/1992 creanţele unităţilor A.N.R.S. au fost asimilate cheltuielilor necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor debitorului aflat sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 64/1995,stipulându-se că ele se vor satisface cu prioritate faţă de toţi creditorii.
Potrivit dispoziţiilor art. 1722 C. civ. „privilegiul este un drept, ce dă unui creditor calitatea creanţei sale de a fi preferat celorlalţi creditori, fie chiar ipotecari", exercitarea privilegiului tezaurului public şi ordinea exercitării lui fiind reglementate prin legi speciale, după cum prevăd dispoziţiile art. 1725 C. civ.
Este de reţinut însă că potrivit dispoziţiilor alin. (2) ale art. 1725 C. civ. „tezaurul public nu poate obţine un privilegiu în contra drepturilor persoanelor al treilea dobândite mai înainte".
Analizând speţa de faţă, raportată la dispoziţiile legale mai sus prezentate, curtea apreciază că instanţele au pronunţat soluţii legale şi temeinice, deoarece privilegiul instituit în favoarea unităţilor A.N.R.S. prin dispoziţiile OUG nr. 133/1999, ce au intrat în vigoare la 20 septembrie 1999, a fost constituit ulterior drepturilor de gaj şi de ipotecă ale creditoarei B.C.R., sucursala Botoşani, constituite anterior prin contractele de garanţie încheiate în 1995-1996, motiv pentru care instanţele au aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 1725 alin. (2) C. civ.
Reglementarea privilegiului statului reglementat prin OUG nr. 133/1999 se încadrează în dispoziţiile art. 1725 alin. (1) C. civ., această ordonanţă constituind o lege specială la care se referă alin. (1) al textului amintit, numai că prin această ordonanţă n-a fost înfrânt principiul ocrotirii privilegiilor anterior constituite, reglementat în alin. (2) al art. 1725 C. civ.
Nejustificat se susţine în recursul în anulare formulat că dispoziţiile art. 52, aşa cum a fost el modificat prin OUG nr. art. 133/1999, ar deroga de la ordinea de prioritate stabilită prin art. 106 şi art. 108 din Legea nr. 64/1995 şi ca atare aceste norme ar reprezenta norme de procedură propriu-zise de imediată aplicare, deoarece prin OUG nr. 133/1999 s-a modificat o altă lege specială, Legea nr. 82/1992, dar nu şi dispoziţiile Legii nr. 64/1995 care au rămas neschimbate.
Principiul invocat de recurent „specialia generalibus derogant" în argumentarea celor mai sus arătate nu-şi găseşte aplicarea, după cum a reţinut şi argumentat şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 51 din 21 martie 2000, publicată în M. Of., nr. 327 din 14 iulie 2000, decizie invocată în speţa de faţă şi aflată la dosar, cu ocazia analizării constituţionalităţii art. I pct. 2 din OUG nr. 133/1999 prin care s-au introdus în Legea nr. 82/1992 art. 51 şi art. 52.
De altfel, planul de distribuire a preţului depus de lichidator nici nu mai poate fi repus în discuţie, deoarece el este conform cu tabloul preliminar al creditorilor, tablou contestat de A.N.R.S. şi devenit definitiv prin respingerea contestaţiilor prin sentinţa 307 din 22 mai 2000 a Tribunalului Botoşani, lichidatorul întocmind planul de distribuire cu respectarea acestui tablou.
În consecinţă, curtea apreciază recursul în anulare ca nefondat, urmând a-l respinge, soluţiile instanţelor fiind legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 98 din 17 mai 2001 a Tribunalului Botoşani şi a deciziei nr. 477 din 14 decembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4776/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4084/2002. Comercial → |
|---|
