CSJ. Decizia nr. 1040/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1040/2003
Dosar nr. 6657/2001
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bacău, la data de 14 noiembrie 2000, Consiliul Local Oneşti, prin Primarul municipiului Oneşti, a chemat în judecată pârâta SC F. SRL Oneşti, solicitând rezilierea contractului de concesiune nr. 9 din 24 februarie 1992.
În motivarea cererii sale, reclamanta susţine că a concesionat pârâtei, prin contract, suprafaţa de 1.500 mp. teren, pentru realizarea unui complex de alimentaţie publică şi agrement, iar pârâta nu a respectat clauza contractuală, executând numai o parte din lucrările la care se angajase.
Pârâta, prin întâmpinare, a susţinut că a executat lucrările la care s-a obligat, iar prin sentinţa nr. 119, pronunţată, la 31 ianuarie 2001, în dosarul nr. 8448/2000, tribunalul reţinând că reclamanta, deşi avea, conform art. 1169 C. civ., obligaţia de a dovedi susţinerile sale, nu a făcut dovada nerespectării obligaţiilor contractuale de către pârâtă, a respins acţiunea.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a reţinut că, prin actele şi fotografiile depuse la dosar, societatea pârâtă a făcut dovada respectării obligaţiilor asumate prin contractul de concesiune şi autorizaţiei de construcţie.
Reclamantul, însă, deşi a concesionat pârâtei 1500 mp. teren, a procedat la înjumătăţirea acestuia, încheind contract de concesiune pentru 750 mp. teren cu altă societate, determinând îngreunarea realizării investiţiei de către pârâtă.
Prin Decizia nr. 452, pronunţată, la 28 iunie 2001, în dosarul nr. 1760/2001, instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.
Împotriva acestei decizii, reclamantul, Consiliul Local Oneşti, prin primar, a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 8,9 şi 10 C. proc. civ., susţinând, în criticile formulate, că instanţele de fond şi apel nu şi-au exercitat rolul activ, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., iar din probele administrate, reiese, fără echivoc, faptul că pârâta nu a respectat proiectul şi autorizaţia de construcţie, iar faptul că, ulterior, reclamantul a divizat terenul concesionat, nu are nici o relevanţă în cauză, deoarece concesionarul trebuia să execute construcţia în limitele autorizaţiei.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.
Instanţele de fond şi apel, pe baza probelor administrate, au reţinut corect că reclamantul nu a făcut dovada pretenţiilor sale, în timp ce societatea pârâtă, prin actele depuse la dosar şi imaginile fotografice aflate la dosar, a dovedit că a acţionat pentru respectarea obligaţiilor asumate prin contract, chiar dacă Primăria municipiului Oneşti nu i-a recunoscut calitatea de partener contractual, aşa cum rezultă din adresa 1551 din 10 februarie 1999 (dosarul instanţei de apel) şi a procedat la concesionarea către alte părţi a suprafeţei de 750 mp., care erau atribuiţi, potrivit procesului-verbal aflat la dosarul primei instanţe, societăţii pârâte.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamant urmează să fie respins, iar, în baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurentul-reclamant urmează să fie obligat la 9.868.000 lei, reprezentând cheltuieli de transport şi onorar avocat, cu titlul de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, Primăria Oneşti, împotriva deciziei nr. 452 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei pârâte SC F. SRL Oneşti suma de 9.868.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 104/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1043/2003. Comercial → |
|---|
