CSJ. Decizia nr. 1072/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1072/2003
Dosar nr. 741/2000
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
Deliberând asupra recursurilor de faţă;
Prin cererea înregistrată sub nr. 1567 din 17 iulie 1998, reclamanta S.C. O. S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. J. S.A. la plata sumei de 33.044.146 lei din care 23.198.687 lei penalităţi de 0,3% pe zi de întârziere şi 9.845.459 lei dobânzi bancare.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a livrat pârâtei marfă în valoare de 22.911.008 lei pe care aceasta a achitat-o cu întârziere, astfel că datorează penalităţi, conform clauzelor din contract.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a B.C.B. S.A. Constanţa, susţinând că a achitat facturile cu 11 file C.E.C. vizate de chemata în garanţie şi aceasta este în culpă pentru nevirarea sumelor de bani în contul reclamantei.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 703 din 5 mai 1999, a admis în parte acţiunea reclamantei, cât şi cererea de chemare în garanţie.
A fost obligată pârâta la 9.845.459 lei dobândă bancară şi chemata în garanţie la 5.062.409 lei daune.
A fost respins capătul de cerere privind plata penalităţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că penalităţile nu se mai datorează pentru facturile emise după expirarea contractului or, facturile în litigiu sunt emise la doi ani după expirarea contractului.
În ceea ce priveşte dobânzile bancare, s-a apreciat că întârzierea s-a datorat culpei chematei în garanţie care nu a decontat la timp filele C.E.C. în sumă de 5.062.409 lei şi pe care le datorează cu titlu de daune.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât pârâta, cât şi chemata în garanţie.
Pârâta susţine că, în mod greşit, a fost obligată la dobânzi bancare, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că ar fi contractat credite şi că există legătură de cauzalitate între întârzierea la plată a facturilor şi plata de dobânzi bancare.
Chemata în garanţie susţine că instanţa a calificat greşit acţiunea combinând regulile răspunderii civile contractuale cu cele ale răspunderii delictuale.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 694 din 28 octombrie 1999, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.
S-a reţinut că dobânzile datorate de pârâtă reprezintă o daună pentru lipsa de folosinţă a fondurilor băneşti proprii şi cuantumul stabilit de raportul de expertiză nu a fost contestat.
În ceea ce priveşte apelul chematei în garanţie, instanţa de apel a apreciat că aceasta nu şi-a îndeplinit corect obligaţiile derivând din executarea contractului de cont curent, neavând nici o relevanţă că întârzierea în decontare s-a datorat blocării conturilor de către B.N.R.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs chemata în garanţie care critică ignorarea de către instanţa de apel a incidenţei Legii nr. 64/1995, respectiv a art. 31, care dispune suspendarea tuturor acţiunilor pentru realizarea creanţelor, motiv bazat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Se invocă şi greşita aplicare de către instanţe a cumulului de răspunderi, cea contractuală şi cea delictuală, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta critică Decizia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 11 C. proc. civ. şi arată că nu s-a făcut dovada prejudiciului prin existenţa unui contract de credit şi a legăturii de cauzalitate între întârzierea la plată şi suportarea dobânzilor bancare.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte recursul chematei în garanţie, se constată că instanţa de apel s-a pronunţat anticipat asupra suspendării întemeiate pe dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 64/1995 continuând judecata, iar răspunderea chematei în garanţie este cea contractuală, întemeiată pe contractul de cont curent.
Datorită neexecutării acestuia, decontarea s-a făcut cu întârziere.
Instanţele nu au aplicat atât răspunderea contractuală, cât şi cea delictuală şi au acordat daune sub forma dobânzilor în baza art. 43 C. com.
Referitor la recursul pârâtei, se reţine că nu era necesar a se dovedi nici prejudiciul şi nici legătura de cauzalitate între plata cu întârziere şi prejudiciul produs reclamantei prin această întârziere, deoarece dobânda pentru sumele de bani datorate curge de drept, potrivit dispoziţiilor art. 1088 alin. (1) şi art. 43 C. com.
Negăsindu-se întemeiate nici unul din motivele de recurs invocate de chemata în garanţie şi de pârâtă, urmează ca recursurile acestora să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de chemata în garanţie B.C.B. sucursala Constanţa şi pârâta S.C. J. S.A. Mangalia, împotriva deciziei nr. 694/ COM din 28 octombrie 1999, a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1070/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1073/2003. Comercial → |
|---|
