CSJ. Decizia nr. 1076/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1076/2003
Dosar nr. 7647/2001
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 iunie 2000, reclamanta S.C. C. Km. O S.R.L., prin reprezentant T.L., a chemat în judecată pe pârâta M.A.V., C.M. şi D.M.D, solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să se dispună excluderea asociaţilor pârâţi, motivat de faptul că nu au întreprins demersurile în vederea majorării capitalului social conform OG nr. 32/1997.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 217 lit. a) din Legea nr. 31/1990.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 5682 din 29 septembrie 2000, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 217 pct. 1, lit. a) din Legea nr. 31/1990, aceasta fiind de strictă aplicare, respectiv, în situaţia în care asociatul pus în întârziere nu aduce aportul la care s-a obligat.
Or, OG nr. 32/1997, prin care s-a dispus majorarea capitalului social la 2 milioane lei, nu priveşte sancţiunea excluderii, neputând fi considerată o obligaţie intrinsecă ce şi-ar fi asumat-o asociaţii.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care instanţa de fond a interpretat dispoziţiile OG nr. 32/1997 care statorniceau imperativ obligativitatea majorării capitalului social, fiind convocaţi în vederea aducerii la îndeplinire a acestei reglementări.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia civilă nr. 482 din 29 mai 2001, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile OG nr. 32/1997 au impus obligaţia majorării capitalului social, obligaţie care revine asociaţilor, dar, prin conţinutul lor, aceste dispoziţii nu sunt în măsură să atragă sancţiunea excluderii întrucât, în speţă, asociaţii nu s-au obligat, ci au fost obligaţi la această majorare.
Cu petiţia înregistrată la data de 8 august 2001, reclamanta a declarat recurs în termen şi legal timbrat, criticile făcând referire la art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că s-au încălcat normele de procedură întrucât asociatul T.L. nu a fost citat, deşi deţine 30% din capitalul social, iar în situaţia admiterii acţiunii ar fi rămas singurul asociat.
De asemenea, recurenta apreciază că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât refuzul asociatului de a se conforma legii, de a proceda la majorarea capitalului social, conduce la sancţiunea excluderii, dizolvarea neputând avea loc faţă de poziţia asociatului T.L. de a continua funcţionarea societăţii cu un singur asociat.
Recursul este nefondat.
Acţiunea a fost promovată de persoana juridică prin reprezentantul său legal, conform actului constitutiv al societăţii, instanţele procedând la citarea acesteia având în vedere principiul disponibilităţii.
Asociatul T.L. nu a înţeles să acţioneze în această calitate, situaţie în care s-a respectat cadrul procesual stabilit de reclamanţi pe tot parcursul judecăţii. T.L. acţionând ca reprezentant al societăţii, situaţie în care s-au respectat formele de procedură, critica fiind neîntemeiată.
Pe fond, Curtea reţine că, potrivit art. 11 din OUG nr. 32/1997, pentru orice S.R.L. capitalul social nu poate fi mai mic de 2 milioane lei, cu obligativitatea, pentru asociaţi, de majorare a acestuia în termen de 1 an.
De asemenea, se stabilea şi sancţiunea în cazul nerespectării acestei obligaţii, respectiv dizolvarea, la cererea Ministerului de Finanţe sau Camerei de Comerţ
Din economia textelor precizate, rezultă că asociaţii au fost obligaţi la majorare, fiind prevăzută expres şi sancţiunea.
În această situaţie, justificat instanţele de fond şi apel au apreciat că nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 217 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 3/1990 care se referă expres la sancţionarea asociatului care, „deşi pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat", obligaţie asumată prin contractul de societate.
Această sancţiune nu poate fi extinsă şi la alte situaţii, astfel că hotărârile date sunt la adăpost de orice critică în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. C. Km. 0 S.R.L. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 842 din 29 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1074/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1078/2003. Comercial → |
|---|
