CSJ. Decizia nr. 1142/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1142/2003
Dosar nr. 8139/2001
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1008 din 10 decembrie 1998, devenită ulterior îndreptării erorii materiale din 30 martie 1999, sentinţa civilă nr. 1006 din aceeaşi dată, Tribunalul Prahova a respins, ca nefondată, acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta pârâtă R.N.P., Direcţia silvică Ploieşti, în contradictoriu cu pârâta SC S.P.SRL Cerasu, judeţul Prahova.
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă şi a fost obligată reclamanta-pârâtă la 854.260 lei penalităţi contractuale şi 944.283.459 lei daune-interese.
S-a reţinut că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 28 alin. (2) şi art. 29 din Ordinul nr. 572/1991, cu privire la termenele, modalităţile şi perioadele de recoltare şi transport al materialului lemnos şi nu a răspuns contestaţiile şi obiecţiunilor formulate de pârâtă.
S-a mai reţinut că, prin conduita abuzivă a reclamantei, s-a creat pârâtei prejudiciu stabilit prin expertiza contabilă.
În urma apelului declarat de R.P.N., Direcţia silvică Ploieşti, Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 817 din 6 septembrie 2001, a respins cererea de repunere în termen, în ce priveşte declararea apelului.
S-a reţinut că declararea apelului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., dar şi ale art. 2 ale aceluiaşi text, care arată că atunci când împiedicarea, care a dus la neexecutarea căii de atac, reprezintă o împrejurare mai presus de voinţa părţii, cererea de repunere în termen este de 15 zile de la data încetării împiedicării.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, deoarece a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv, a art. 103 C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că termenul pentru formularea cererii de repunere în termen curge de la 29 ianuarie 2001, când, prin Decizia civilă nr. 160, pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a respins contestaţia de desfacere a contractului de muncă, formulată de funcţionara care nu a prezentat conducerii sentinţa pentru a putea declara apel în termen.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 103 C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel, sau când partea dovedeşte că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, (…) caz în care actul procedural se va împlini în 15 zile de la încetarea împiedicării şi în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării".
Din acest text rezultă că repunerea în termen, în exercitarea unei căi de atac, este un atribut conferit instanţei, de a înlătura decăderea părţii atunci când constată că au existat motive obiective ce au împiedicat-o să efectueze actul procedural în termenul prevăzut de lege, sub aspectul termenului şi a datei de la care el curge, dispoziţiile alin. (2) al art. 103 C. proc. civ. sunt exprese, în sensul că acesta este de 15 zile şi se socoteşte de la momentul încetării împiedicării.
Motivul împiedicării, în declararea apelului în termen, motiv invocat în cererea de repunere în termen, l-a reprezentat faptul că secretara societăţii, care a semnat de primirea corespondenţei, nu a prezentat conducerii sentinţa civilă nr. 1008, devenită 1006 din 10 decembrie 1998, pentru a putea fi exercitată calea de atac a apelului.
Considerând că acesta este un motiv de împiedicare mai presus de voinţa părţii, conform art. 103 C. proc. civ., cererea de repunere în termen trebuia adresată instanţei în 15 zile de la încetarea lui, respectiv, la 19 ianuarie 1999, când reclamanta, în loc să facă acest demers în instanţă, a formulat împotriva sentinţei civile nr. 1006 din 10 decembrie 1998, cerere de revizuire ce a format obiectul dosarului nr. 512/1999 al Tribunalului Prahova.
Împrejurarea susţinută de recurenta-reclamantă, conform căreia, la 29 ianuarie 1999, împotriva funcţionarei s-a luat măsura desfacerii contractului de muncă pentru alte abateri, dar şi pentru faptul că nu a prezentat conducerii această sentinţă şi s-a aşteptat hotărârea irevocabilă în contestaţia formulată de petentă împotriva acestei măsuri, nu prezintă relevanţă, întrucât dovada împiedicării exercitării dreptului, în speţă, a căii de atac a apelului, putea fi făcută în cadrul cererii de repunere în termen, prin orice mijloc de probă.
Prin urmare, conform art. 103 alin. (2) C. proc. civ., termenul de 15 zile se socoteşte de la momentul în care a încetat împiedicarea în exercitarea căi de atac, iar acesta corespunde datei de 19 ianuarie 1999, când reclamanta a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 1006/1998, considerându-se că, la acel moment, conducerea societăţii a luat cunoştinţă de comunicarea hotărârii.
Cererea de repunere în termen fiind adresată instanţei la 12 aprilie 2001, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., cum corect a apreciat Curtea.
În consecinţă, Decizia pronunţată fiind temeinică şi legală, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.N.P. – Direcţia silvică Prahova – Ploieşti, împotriva deciziei nr. 817 din 6 septembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 114/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1143/2003. Comercial → |
|---|
