CSJ. Decizia nr. 1154/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1154/2003
Dosar nr. 8166/2001
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată de reclamanta SC L.C. SRL Focşani, s-a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC T.P. SRL Focşani, aceasta să fie obligată la plata sumei de 102.389.460 lei, cu titlu de penalităţi şi la 9.818.167 lei, reprezentând dobândă legală.
Reclamanta a susţinut că a livrat pârâtei produse cosmetice în valoare totală de 28.151.681 lei pentru care s-au emis facturi ce nu au fost achitate în termen de 1 zi de la livrare şi, respectiv, 7 zile pentru cea de-a doua factură.
Prin sentinţa civilă nr. 89 din 27 februarie 2001, pronunţată de Tribunalul Vrancea, s-a admis acţiunea reclamantei şi a fost obligată pârâta la 50.278.248,60 lei, cu titlu de penalităţi, şi la 3.693.092 lei cheltuieli de judecată, respingându-se cererea privind dobânzile.
S-a reţinut că plata contravalorii mărfii prevăzute în factură a fost achitată cu întârziere, deşi, facturile, în care era prevăzută clauza penală de plată a penalităţilor, erau cunoscute de administratorul pârâtei, care a semnat de primire.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin Decizia civilă nr. 432 din 30 mai 2001, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, schimbându-se sentinţa în sensul înlăturării obligării pârâtei la plata penalităţilor de întârziere şi obligarea acesteia la plata unei dobânzi în sumă de 9.818.167 lei.
S-a reţinut că pârâta nu datorează penalităţi, atâta vreme cât, între părţi, nu a existat un contract care să cuprindă această clauză penală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, cu invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că, prin semnarea facturii de administratorul societăţii, s-a acceptat clauza stipulată sub aspectul plăţii de penalităţi.
Deşi recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., din cuprinsul motivării, nu rezultă incidenţa nici unuia din aceste două motive.
Sub aspectul criticilor privind modul de soluţionare al cererii privind penalităţile, se constată că, în cauză, între părţi, nu s-a încheiat vreun contract, care, stabilind modul de plată, să prevadă şi clauza penală privitoare la penalităţile de întârziere.
Factura în care au fost stipulate penalităţi, nu reprezintă convenţia părţilor, contractul de vânzare-cumpărare, întrucât ea nu este rezultatul unui acord de voinţă al părţilor, ci reprezintă numai voinţa unilaterală a vânzătorului, atât sub aspectul cuantumului penalităţilor, cât şi a termenului de la care încep să curgă.
Prin urmare, Decizia recurată fiind temeinică şi legală, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC L.C. SRL Focşani împotriva deciziei nr. 432 din 30 mai 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1153/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1155/2003. Comercial → |
|---|
