CSJ. Decizia nr. 12/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 12/2003
Dosar nr. 4013/2001
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 mai 1999, reclamanta, Primăria comunei Bucşani, a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 7.745.616 lei, reprezentând chirie pentru o suprafaţă de 25 mp închiriată, conform contractului nr. 1923 din 25 iulie 1997, precum şi la plata sumei de 386.400 lei, penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, a cerut să se dispună rezilierea contractului de închiriere.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa nr. 1008 din 17 octombrie 2000, a respins acţiunea, reţinând că pârâta a achitat chiria până în luna noiembrie 1997, dată după care a denunţat unilateral contractul, spaţiul nemaifiind folosit de aceasta.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentinţe, a fost admis de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 282 din 14 martie 2001, sentinţa atacată fiind schimbată în tot, în sensul admiterii acţiunii şi a cererii de intervenţie în interes propriu a Consiliului Local al comunei Bucşani.
Instanţa a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 1923/1997 şi a obligat pârâta SC I. SRL Târgovişte să plătească Consiliului Local Bucşani, reprezentat, iniţial, de Primăria Bucşani, suma de 7.745.616 lei, chirie restantă, suma de 386.400 lei, penalităţi de întârziere şi 95.000 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că raporturile de închiriere, intervenite prin contractul nr. 1923 din 25 iulie 1997, s-au încheiat pe o perioadă de 5 ani, respectiv, până la 25 iulie 2002.
Modificarea contractului, în sensul încetării anterior datei expirării, nu a fost dovedită de pârâta locatară, aceasta nefăcând dovada că a solicitat rezilierea contractului şi că a predat spaţiul locatoarei, deci, cu acceptul acesteia, astfel că datorează chiria cuvenită prin contract.
Prin recursul declarat, pârâta SC I. SRL Târgovişte a invocat nelegala încheiere a contractului, în sensul că nu s-a organizat licitaţie publică, conform Legii nr. 69/1991.
S-a mai susţinut că spaţiul era impropriu funcţionării unei farmacii veterinare.
Recursul este nefondat.
Nelegalitatea încheierii contractului de închiriere, invocată de locatara-pârâtă, este fără temei, întrucât, la pct. I din contract, se prevede că temeiul închirierii este hotărârea Consiliului Local, conform procesului-verbal de licitaţie, nr. 11 din 8 iulie 1997.
De altfel, pârâta a recunoscut validitatea raporturilor contractuale, prin folosirea spaţiului şi plata chiriei până la 20 octombrie 1997, litigiul privind chiria pe perioada următoare, de 19 luni.
Susţinerea faptului că spaţiul era insalubru pentru farmacie veterinară era o problemă cunoscută la încheierea contractului şi, oricum, în această situaţie, pârâta avea posibilitatea de a cere părţii cocontractante modificarea contractului privind perioada de închiriere, or, nu s-au făcut demersuri în acest sens.
Ca urmare, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC I. SRL Târgovişte, împotriva deciziei nr. 282 din 14 martie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1198/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 120/2003. Comercial → |
|---|
