CSJ. Decizia nr. 1389/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1389/2003
Dosar nr. 3119/2001
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Răcari, reclamanta SC I.R. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul P.I., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea contractului de vânzare–cumpărare încheiat în formă autentică la data de 23 decembrie 1998.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în baza acestui contract, pârâta a cumpărat ferma din comuna Lunguleţu, judeţul Dâmboviţa, obligându-se să plătească suma de 500.000.000 lei, dar ferma a fost subevaluată, numitul I.D. substituindu-se în calitatea de asociat unic al societăţii şi semnând contractul, fără a avea calitatea de reprezentant al societăţii. Mai arată că pârâtul nu a achitat preţul prevăzut în contractul a cărui anulare se cere.
P.V., în calitate de asociat al SC I.R. SRL Bucureşti a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2856 din 23 decembrie 1998 de B.N.P. D.D. din Bucureşti, arătând că actul este simulat şi fictiv şi interesul său constă în reîntregirea patrimoniului societăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 473 din 25 martie 1999, Judecătoria Răcari a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Prin sentinţa civilă nr. 146 din 29 februarie 2000, Tribunalul Dâmboviţa a luat act de renunţarea reclamantei SC I.R. SRL Bucureşti la acţiune şi a respins, ca nefondată, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de P.V.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta şi intervenientul.
Prin Decizia nr. 36 din 22 ianuarie 2001, Curtea de Apel Ploieşti a anulat apelul reclamantei ca netimbrat şi a admis apelul intervenientului P.V., a schimbat în parte sentinţa atacată, a admis cererea de intervenţie formulată de P.V. şi a anulat contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2856 din 23 decembrie 1998.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
S-a dispus obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 23.761.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la fond şi apel către apelantul-intervenient.
În motivarea deciziei, s-a reţinut, în esenţă, că apelul intervenientului este întemeiat, întrucât acesta avea legitimare procesuală activă pentru a promova cererea de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2856 din 23 decembrie, fiind asociat al SC I.R. SRL Bucureşti.
De asemenea, s-a reţinut că ferma, proprietatea societăţii, situată în comuna Lunguleţu, judeţul Dâmboviţa, era compusă din: 6 pătule plasă, una bucătărie furajeră, W.C., un siloz aerian, două fânare metalice, una magazie îngrăşăminte, 3 puţuri, 7 padocuri, un depozit carburanţi, 8 grajduri, o maternitate scroafe, un atelier gospodărie, o bucătărie porci, o îngrăşătorie porci, o calină cu două bascule, un castel de apă, 3 magazii cereale, un pătul porumb, 3 silozuri furajere, o clădire fost sediu C.A.P., 5 boxe metalice, 10 cuşete viţei, 1200 ml alei betonate, 1700 ml gard plasă, 18 podeţe, 900 mp pistă betonată, 100 ml şosea asfalt. 3 rezervoare, 1500 ml reţele electrice, un tablou electric, 8 camere îngrijitor, o bucătărie şi 65.000 mp teren.
Potrivit dispoziţiilor art. 1303 C. civ., pentru ca preţul unei vânzări să fie serios, trebuie să existe o proporţie între cuantumul preţului stabilit de părţi şi valoarea reală a bunului vândut.
Constatând că patrimoniul fermei a fost vândut la un preţ inferior valorii reale, respectiv, că preţul vânzării este neserios şi că acesta nu a fost plătit, instanţa de apel a admis cererea de intervenţie şi a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce priveşte apelul reclamantei, acesta a fost anulat, ca netimbrat, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, precum şi a Legii nr. 123/1997, privind timbru judiciar, constatându-se că nu s-a achitat taxa de timbru datorate.
Pârâtul a declarat recurs împotriva acestei decizii.
Recurentul susţine că nu sunt expuse motivele de fapt şi de drept, care justifică soluţia instanţei de apel, astfel că este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Printr-un alt motiv de casare, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa de apel a interpretat greşit actul autentificat, întrucât acesta face dovada transmiterii proprietăţii şi achitării preţului către vânzător.
Recurentul mai susţine că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) deoarece anularea contractului, pe baza art. 975 C. civ. invocat de intervenient, este nelegală.
În ceea ce priveşte preţul, consideră că s-au interpretat greşit prevederile art. 1303 C. civ., întrucât preţul achitat reprezintă valoarea fermei vândute.
Recurentul mai susţine că hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate (art. 304 pct. 11 C. proc. civ.).
Recursul este neîntemeiat.
Examinându-se primul motiv de recurs, se constată că este neîntemeiat, întrucât Decizia atacată cuprinde motivele pentru care s-a admis apelul intervenientului şi s-a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de P.V.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, întrucât, din probele administrate în cauză, inclusiv expertiza contabilă efectuată în cauză, rezultă că preţul prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare nu a fost plătit SC I.R. SRL Bucureşti de către pârâtul P.I.
Constatând că preţul prevăzut în contract este inferior valorii reale a bunurilor înstrăinate, contrar prevederilor art. 1303 C. civ.
Instanţa de apel a dispus, în mod corect, anularea contractului de vânzare-cumpărare, pe motiv că preţul vânzării nu a fost serios.
În această situaţie, susţinerea recurentului, întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se respinge ca neîntemeiată.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că instanţa a făcut o corectă apreciere a probelor administrate, pronunţând o soluţie temeinică şi legală.
Pentru aceste considerente, recursul pârâtului urmează să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul P.I. împotriva deciziei nr. 36 din 22 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1386/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 139/2003. Comercial → |
|---|
