CSJ. Decizia nr. 1384/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1384/2003
Dosar nr. 2547/2001
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Cluj, la 17 februarie 1999, reclamanta SC B.M. SRL, în contradictoriu cu pârâtul T.C., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să-i plătească următoarele sume: 166.878.851 lei compusă din 44.560.312 lei, reprezentând dividendele încasate şi necuvenite pe perioada martie - septembrie 1996, şi 122.318.539 lei majorări de întârziere stabilite de Administraţia Financiară a Municipiului Cluj, prin procesul-verbal încheiat în data de 28 ianuarie 1999.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 1 august 1994, a fost înfiinţată SC S.B., având capital social în valoare de 10.000.000 lei, din care capital străin în valoare de 3.575 de dolari S.U.A.
Ulterior, capitalul a fost majorat la suma de 145 milioane lei, iar prin actul adiţional, autentificat sub nr. 3006 din 8 noiembrie 1996, s-a schimbat denumirea societăţii în SC B.M. SRL, iar părţile sociale pe care le deţineau asociaţii V.O., V.D., şi alţii au fost cedate lui P.M.S.
S-a mai arătat că, în urma verificărilor efectuate de Administraţia Financiară Cluj, s-a stabilit, prin procesul-verbal din data de 28 ianuarie 1990, un impozit suplimentar în sumă de 298.163.028 lei, cu majorările de întârziere aferente, în sumă de 103.577.989 lei, iar suma de 166.878.851 lei, reprezentând dividende încasate necuvenit de către pârât şi majorările de întârziere aferente, fapte care, în opinia reclamantei, sunt de natură a-i crea un prejudiciu.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa nr. 1338/C din 11 iulie 2000, a admis acţiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de 44.560.312 lei, reprezentând dividende încasate necuvenit pe perioada martie - septembrie 1996, şi suma de 122.318.539 lei cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, raportat la materialul probator administrat în cauză, că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 31/1990, pârâtul ridicând dividende, fără a se reţine impozitul pe profit aferent.
Apelul declarat de pârâtul T.C. a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, prin Decizia nr. 41 din 23 ianuarie 2001, şi, pe cale de consecinţă, s-a respins acţiunea, ca nefondată.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, pe de o parte, că, potrivit dispoziţiilor art. 14 lit. c) din Legea nr. 35/1999, asociaţilor nu li se pot imputa sumele ce reprezintă dividende încasate în plus, ca urmare a impozitului pe profit, întrucât acest impozit nu era datorat şi că, pe de altă parte, potrivit art. 67 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, restituirea dividendelor este strict reglementată numai pentru situaţia prevăzută de art. 67 alin. (1) – (3) din acelaşi act normativ, care nu are, însă, aplicabilitate în speţă.
Contra acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC B.M. SRL Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând, ca temeiuri de drept, dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Criticile aduse deciziei recurate vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
- instanţa de apel nu a reţinut caracterul parţial al anulării pct. 10 din procesul-verbal fără număr din 24 aprilie 1996 şi a considerat că ar fi fost anulate toate obligaţiile stabilite de organele financiare privind impozitul pe profit de la pct. 10;
- Decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 lit. c) din Legea nr. 35/1991, care acordă scutirea de la plata impozitului numai a societăţilor vizate în art. 1 lit. a) din aceeaşi lege şi cu nesocotirea dispoziţiilor art. 1 lit. a) din acelaşi act normativ.
- Decizia atacată este lipsită de temei legal, prin neaplicarea dispoziţiilor art. 1 şi 5 lit. c) din Legea 12/1991, privind impozitul pe profit.
Curtea, analizând Decizia recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat din considerentele ce vor fi argumentate în cele ce urmează.
Din materialul probatoriu, administrat în cauză, se reţine că, prin sentinţa Judecătoriei Cluj Napoca, cu nr. 8436 din 2 iulie 1996, devenită irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă plângerea formulată de petiţionara-recurentă şi a fost anulat parţial procesul-verbal de contravenţie fără număr, încheiat la 26 aprilie 1996, în ceea ce priveşte pct. nr. 10, referitor tocmai la obligaţiile stabilite de organele financiare privind impozitul pe profit, în fapt, singurul aspect cu incidenţa în cauza de faţă.
Nerecurarea de către petiţionara-recurentă a sentinţei sus amintite presupune o achiesare făcută de aceasta la dispoziţiile luate prin această hotărâre.
De reţinut este şi faptul că, prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 20 din 18 ianuarie 1995, a fost anulată circulara Ministerului Finanţelor nr. 116.993 din 21 ianuarie 1993, care interpreta dispoziţiile din Legea nr. 35/1991, în sensul că, de scutirile de impozit, ar beneficia doar partea străină, părţii române aplicându-i-se dreptul comun.
Faţă de împrejurarea că, la data vărsării aportului, indiferent de cetăţenia asociaţilor, acesta se depersonalizează, devenind proprietatea societăţii, şi dat fiind caracterul mixt al societăţii recurente, rezultă, cu evidenţă, că aceasta, ca persoană juridică distinctă, se circumscrie dispoziţiilor art. 14 lit. c) din Legea nr. 35/1991, care instituie facilităţile aplicabile investiţiilor străine.
Rezultă, aşadar, că nu pot fi imputate asociaţilor sumele primite cu titlu de dividende, încasate în plus, ca urmare a menţinerii impozitului pe profit până la 1 august 1996, odată ce impozitul pe profit nu era datorat.
Nu poate fi primită nici aserţiunea recurentei-reclamante, potrivit căreia instanţa de apel nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 1 şi 5 lit. c) din Legea nr. 12/1991, Decizia atacată relevând o corectă aplicare şi interpretare a ambelor acte normative (Legea nr. 12/1991, privind impozitul pe profit, şi Legea nr. 35/1999, privind regimul investiţiilor străine, preeminenţă având dispoziţiile cu caracter derogatoriu al dispoziţiilor art. 14 din Legea 35/1991 de la dispoziţiile cuprinse în art. 1 şi 5 lit. c) Legea 12/1991.
În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând temeinicia şi legalitatea deciziei recurate, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B.M. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 41 din 23 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1383/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1385/2003. Comercial → |
|---|
