CSJ. Decizia nr. 1432/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1432/2003
Dosar nr. 180/2003
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P.B. SA Roman, a chemat în judecată pe pârâta SC M.E.I. SA Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 766.676,88 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare marfă şi la 241.869 dolari S.U.A., reprezentând dobânzi B.C.R. la creditele în valută.
Tribunalul Bucureşti a dispus judecarea capătului de cerere privind dobânzile comerciale, iar prin sentinţa civilă nr. 4141 din 21 iunie 2000, a admis cererea principală, obligând pe pârâtă la plata sumei de 766.676 dolari S.U.A.
Curtea de Apel Bucureşti, soluţionând apelul declarat împotriva sentinţei sus menţionată, a admis cererea reclamantei, a modificat hotărârea judecătorească atacată, în sensul că a obligat pe pârâtă şi la cheltuieli de judecată, în sumă de 73.148.433 lei.
Soluţia, astfel pronunţată, a fost infirmată de Curtea Supremă de Justiţie, care, prin Decizia nr. 5638 din 3 octombrie 2002, a admis recursul şi, evocând fondul, a respins cererea principală.
Prin sentinţa civilă nr. 6909 din 27 septembrie 2001, Tribunalul Bucureşti a admis capătul de cerere privind plata dobânzilor comerciale şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 241.869 dolari S.U.A., cu titlu de daune-interese pentru perioada 1 iulie 1996 - 26 aprilie 2000, sentinţă rămasă irevocabilă, prin Decizia nr. 137 din 29 ianuarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Prin recursul în anulare, introdus de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, sunt criticate aceste din urmă hotărâri, pe motiv că, în mod greşit, a fost respinsă cererea de suspendare a judecăţii cererii accesorii, după cum, în mod greşit, a fost admisă cererea privind dobânzile comerciale, cât timp acţiunea principală, privind plata contravalorii mărfii, a fost respinsă.
Examinând hotărârile atacate în raport cu criticile formulate, recursul în anulare apare fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Obiectul acţiunii promovate de reclamantă l-a constituit obligarea pârâtei la plata contravalorii mărfii livrate şi a dobânzilor aferente acesteia.
În materie comercială, datoriile lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept, din ziua când devin exigibile.
Cât timp s-a stabilit, prin hotărâre judecătorească irevocabilă – Decizia nr. 5638 din 3 octombrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie - că raportul juridic dintre părţi nu a născut o datorie în sarcina pârâtei, aceasta nu poate fi obligată la dobânzi, pentru acea datorie.
Evidenţa principiului accesorium sequitur principalem, aşa cum judicios a fost expus de Procurorul General, nu permitea instanţelor pronunţarea unor hotărâri care să soluţioneze cererea accesorie, cât timp acţiunea principală era în curs de judecată.
De aceea, nu numai critica asupra fondului, dar şi cea asupra măsurii suspendării judecăţii, este întemeiată.
Suspendarea legală facultativă operează atunci când dezlegarea procesului atârnă de existenţa sau inexistenţa unui drept, ce face obiectul altui proces. Se pune, astfel, în discuţie o chestiune prejudicială, a cărei soluţie are o înrâurire esenţială asupra dreptului dedus judecăţii. Această instituţie nu este, aşadar, la discuţia judecătorului, ci la înţelepciunea sa, apreciind asupra anumitor evenimente ce pot împiedica desfăşurarea normală a procedurii judiciare.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General împotriva sentinţei nr. 6909 din 27 septembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, şi deciziei nr. 137 din 29 ianuarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, va casa Decizia pronunţată, în sensul că va admite recursul pârâtei şi va modifica sentinţa, respingând cererea privind obligarea la plata dobânzilor comerciale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anularea sentinţei civile nr. 6909 din 27 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, şi a deciziei nr. 137 din 29 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VI comercială, formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 137 din 29 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, admite recursul pârâtei, SC M.E.I. SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 6909 din 27 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, pe care o modifică, în sensul respingerii acţiunii reclamantei SC P.B. SA Roman, privind plata daunelor-interese şi respinge recursul reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1430/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2436/2003. Comercial → |
|---|
