ICCJ. Decizia nr. 154/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.154
Dosar nr.76/2003
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.C. V.P. S.R.L. a emis în favoarea B.C.R. S.A., sucursala Harghita Biletul la Ordin din 31 decembrie 1997 în valoare de 500.000.000 lei cu scadenţă la 3 februarie 1998.
Întrucât la termenul scadent datoria debitoarei nu s-a achitat, la cererea băncii, prin încheierea nr. 1558 din 25 mai 1998, Judecătoria Miercurea Ciuc, a investit cu formulă executorie acest bilet la ordin.
Creditoarea B.C.R. S.A., sucursala Harghita, a pornit executarea silită a debitoarei prin Biroul executorilor judecătoreşti de pe lângă Tribunalul Harghita – dosar E/209/22 iulie 1998.
Împotriva formelor de executare de mai sus, a fost înregistrată o contestaţie la executare de către B.C.R. S.A. – ce a format obiectul dosarului nr.1746/1999 al Tribunalului Harghita, în motivarea căreia această contestatoare a precizat că aceeaşi debitoare, reprezentată de acelaşi asociat amărci germaneinistrator îi datorează 176.329,79 mărci germane, în baza contractului de credit autentic nr. 50/384 din 28 aprilie 1998 şi a contractului de gaj accesoriu, înscris la Judecătoria Gheorghieni în c.f. în baza încheierii nr. 92 din 11 ianuarie 1999.
Prin sentinţa civilă nr.597/A din 11 octombrie 1999, Tribunalul Harghita a admis această opoziţie şi a obligat-o pe B.C.R., sucursala Harghita Miercurea Ciuc, să distribuie în favoarea B.C.R. S.A., toate sumele obţinute din valorificarea de la licitaţia publică din 28 septembrie 1998 a bunurilor S.C. V.P. S.R.L. din dosarul execuţional E/2002/1998 al Biroului Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Tribunalul Harghita, până la acoperirea creanţei ROBANK sau echivalentul în lei la cursul oficial de schimb valutar din ziua plăţii.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a declarat apel BCR – Sucursala Harghita, Miercurea Ciuc, care a susţinut că opoziţia ROBANK în baza contractului accesoriu de gaj nu îi conferă calitatea de creditor privilegiat, în raport de titlul său executor. A susţinut că titlul pe care banca îl deţine în relaţiile sale cu debitoarea, îi conferă privilegiul de a se îndestula cu prioritate din sumele obţinute prin valorificarea bunurilor debitoarei înscrise în procesul-verbal de sechestru definitiv din 28 septembrie 1998.
Judecând apelul de mai sus, după casarea cu trimitere dispusă de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială prin Decizia nr. 1012 din 14 februarie 2002, Curtea de Apel Tg.Mureş, prin Decizia nr. 66/A din 4 noiembrie 2002, a admis apelul băncii şi a modificat în tot sentinţa civilă nr.597/A din 11 octombrie 1999 a Tribunalului Harghita, în sensul că a respins contestaţia formulată de ROBANK în dosarul execuţional E 209/1998 a fostului Birou al executorilor judecătoreşti de pe lângă Tribunalul Hargita, reţinând că de fapt B.C.R., sucursala Harghita este creditor privilegiat faţă de bunurile debitoarei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs contestatoarea B.C.R. S.A., invocând ca temei legal art. 304 pct. 10 C. proc. civ. şi susţinând că bunurile societăţii debitoare asupra cărora a fost instituit sechestrul definitiv s-au aflat în circuitul civil, iar contractul de gaj din 18 decembrie 1998 încheiat între debitoare şi ROBANK este valabil. A susţinut că în baza acestui contract avea dreptul să participe la distribuirea preţului obţinut din vânzarea bunurilor de către B.C.R., în calitate de creditor privilegiat.
Recurenta a criticat de asemenea hotărârea instanţei de apel şi pentru că a reţinut eronat cum că bunurile gajate nu s-au aflat în posesia ROBANK şi pentru că nu a ţinut cont de faptul că banca a lăsat bunurile gajate în custodia debitoarei deci nu a pierdut posesia juridică a acestor bunuri, în timp ce debitoarea le-a deţinut în calitate de detentor precar, fără vreun alt drept.
Recursul este nefondat.
În rejudecarea apelului creditoarei B.C.R., sucursala judeţeană Harghita, Curtea de Apel Tg.Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ a reţinut că în mod indiscutabil B.C.R. S.A. avea de încasat o creanţă de la S.C. V. S.R.L. în valoare de 176.329,79 mărci germane sau echivalentul în lei la cursul oficial de schimb valutar practicat de B.N.R. de la data plăţii.
A reţinut corect instanţa de apel că în discuţie a intrat numai opoziţia la executare a formelor de executare silită începute în dosarul execuţional nr.E/209 din 22 iulie 1998 al Biroului Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Tribunalul Harghita. În acea cauză, creditoarea B.C.R., sucursala judeţeană Harghita a iniţiat executarea silită pentru creanţa sa în sumă de 500.000.000 lei faţă de aceeaşi debitoare rezultând din biletul la ordin scadent la 13 februarie 1998 emis fără acoperire de debitoare – bilet la ordin investit cu formulă executorie prin încheierea nr.1558 din 25 mai 1998 a Judecătoriei Miercurea Ciuc şi care s-a finalizat prin valorificarea unor bunuri ale debitoarei prin procesul-verbal de sechestru din 28 septembrie 1998.
Din această perspectivă, apare ca nefondată critica recurentei potrivit cu care instanţa de apel nu a ţinut seama de faptul că acel contract de gaj din 18 decembrie 1998 încheiat între debitoare şi S.C. R. S.A. îi dădea dreptul de a participa la distribuirea preţului obţinut din vânzarea bunurilor debitoarei de către B.C.R. în calitate de creditor privilegiat, căci în discuţie nu intră ordinea cronologică a titlurilor; faţă de bunurile debitoarei, numai creditoarea B.C.R., sucursala judeţeană Harghita, are calitate de creditor privilegiat în sensul art. 479 alin. (4) C. com.
Nici critica recurentei referitoare la faptul că instanţa de apel a reţinut greşit că bunurile gajate nu s-au aflat în posedia ROBANK nu este întemeiată.
Atâta vreme cât prin încheierea contractului de gaj din 18 decembrie 1998 ce s-a încheiat între recurentă şi debitoare, nu s-a efectuat nici un transfer al vreunui dezmebrământ al dreptului de proprietate de la debitor la creditor, orice altă ipoteză legată de calitatea de posesor, respectiv detentor precar al bunurilor gajate, este lipsită de relevanţă.
În aceste condiţii, recursul ROBANK este nefondat şi urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursuldeclaratdecreditoarea B.C.R. S.A. împotriva deciziei nr.66A din4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Tg.Mureş,secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1515/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1549/2003. Comercial → |
|---|
