CSJ. Decizia nr. 1804/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1804/2003
Dosar nr. 4168/1999
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 30 iunie 1994, reclamanta SC P.H. SA Bucureşti a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Bucureşti şi SC U.N. SA Bucureşti, pentru ca, în contradictoriu cu acestea, să se constate că are în patrimoniu unitatea nr. 204 - M.A., nulitatea contractului de închiriere nr. 2693/1992 încheiat cu SC U.N. SA Bucureşti, precum şi obligarea acestei pârâte la restituirea sumei de 5.480.520 lei, chirie încasată pe nedrept în ultimii trei ani, actualizată cu indicele de inflaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 11119 din 18 decembrie 1995, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Tribunalul Bucureşti, ca urmare a apelului SC U.N. SRL, a desfiinţat sentinţa judecătoriei prin Decizia nr. 749 din 8 octombrie 1996 şi a reţinut cauza spre soluţionare în fond, motivând că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., faţă de obiectul cererii, judecătoria nu era competentă în soluţionare.
În fond, prin sentinţa civilă nr. 3032 din 30 iunie 1998, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială a respins acţiunea.
S-a reţinut că cererea reclamantei, în mod greşit, s-a întemeiat pe art. 111 C. proc. civ., acţiune în constatare, în realitate, fiind o acţiune în revendicare.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 814 din 5 aprilie 1999.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că, în adevăr, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, cererea reclamantei, întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., este în fapt o acţiune în revendicare.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că este nemotivată şi că nu s-a rejudecat fondul.
Greşit instanţele de fond şi apel au reţinut că s-a încercat, pe calea unei acţiuni în constatare, să-şi constituie un drept de proprietate asupra spaţiului comercial în litigiu. S-a ignorat de către instanţe, faptul că nu a pierdut posesia spaţiului, deci, nu avea interes să promoveze acţiune în revendicare.
S-a mai susţinut că proprietatea asupra bunului rezultă din cuprinsul HG nr. 643 din mai 1990, prin care s-a înfiinţat SC P.H. SA, iar în art. 3 se prevede că patrimoniul se constituie din toate spaţiile comerciale ce aparţinuseră fostului G.S., predate Primăriei Capitalei în anul 1985.
Prin art. 20 din Legea nr. 15/1990 s-a prevăzut că toate bunurile aflate în administrarea întreprinderilor de stat, devin proprietatea acestora.
Ca urmare, la înfiinţarea în 1992 a SC P.H. SA, în patrimoniul societăţii, s-a aflat spaţiul în litigiu.
Recursul este nefondat.
Principalul capăt de cerere, pe care se întemeiază şi restul pretenţiilor, este constatarea pe cale judecătorească a proprietăţii asupra imobilului unitatea nr. 204 – M.A.
Acţiunea, prin care se cere în justiţie recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unui lucru de care proprietarul a fost deposedat, este acţiune în revendicare.
Reclamanta nu a formulat acţiune în revendicare, care este o acţiune în realizare, ci o acţiune în constatare.
Acţiunea în constatare, conform art. 111 C. proc. civ., nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Ca urmare, întemeiat instanţele de fond şi apel au respins acţiunea în constatarea dreptului de proprietate, precum şi celelalte capete de cerere privind constatarea nulităţii contractului de închiriere şi a restituirii chiriei.
Susţinerea recurentei-reclamante, în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile unei acţiuni în revendicare, întrucât foloseşte imobilul în cauză, deci are posesia, este de respins, întrucât folosinţa bunului se întemeiază pe contractul de închiriere, încheiat cu pârâta SC U.N. SA Bucureşti, iar prin semnarea acestui contract a recunoscut calitatea de proprietară a pârâtei.
Toată argumentaţia folosită de reclamantă, inclusiv în recurs, în dovedirea calităţii de proprietar a dreptului de proprietate, nu poate fi examinată decât în cadrul unei acţiuni în revendicare.
Instanţele nu puteau, din oficiu, să transforme acţiunea în constatare într-o acţiune în realizare.
Aşa fiind, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P.H. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 814 din 5 aprilie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1803/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1805/2003. Comercial → |
|---|
