CSJ. Decizia nr. 1806/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1806/2003
Dosar nr. 4008/2001
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 966/ 12 octombrie 2000, Tribunalul Dâmboviţa a admis acţiunea reclamantei S.C. V. S.A. Târgovişte în contradictoriu cu pârâta A.F.G., pe care a obligat-o la 17.892.044 lei contravaloare marfă şi 9.132.372 lei dobândă legală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta a livrat pârâtei, prin devize de expediţie, mai multe produse pe care aceasta nu le-a achitat, deşi ajunseseră la scadenţă.
Apelul declarat de pârâta A.S.G. a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 286 din 14 martie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs aceiaşi pârâtă, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală întrucât instanţele nu au avut în vedere faptul că pe fiecare dispoziţie de livrare s-a înscris menţiunea „compensare", iar pentru lămurirea acestui aspect, trebuia să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 295 C. proc. civ., în sensul de a se lua interogatoriu reclamantei şi a se solicita situaţia contractuală a acesteia. S-a precizat, de asemenea, că între părţi a existat un contract de prestări servicii de transport pe care pârâta trebuia să le efectueze, iar devizele reprezentau plata prin compensare a acestor transporturi efectuate.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Atât din motivarea cererii de chemare în judecată, cât şi din contractul de prestări servicii, rezultă că, între părţi, a existat o astfel de convenţie în baza căreia pârâta trebuia să efectueze în favoarea reclamantei servicii de transport, iar aceasta să-i livreze în compensare o serie de mărfuri.
Pe dispoziţiile de livrare însoţite de facturi se înscrie menţiunea „compensare", ceea ce ar duce la concluzia că mărfurile au fost livrate, conform contractului, pentru a achita serviciile de transport prestate de pârâtă în baza aceleiaşi convenţii.
Acest aspect nu a fost demonstrat în cauză, aşa cum nu s-a demonstrat nici faptul că livrările de produse s-au făcut anticipat pentru servicii de transport încă neefectuate de pârâtă, aşa cum susţine reclamanta, situaţie în care menţiunea „compensare" înscrisă pe devizele de livrare nu se justifică. O astfel de menţiune se face atunci când un serviciu efectuat este achitat.
Prin urmare, în cauză au fost nesocotite dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., în sensul că instanţa, aflându-se în faţa unor împrejurări de fapt nelămurite, trebuia să manifeste rol activ pentru elucidarea acestora.
Cum acest motiv de recurs a fost invocat şi în apel, iar apelul are caracter devolutiv, instanţa era îndreptăţită ca, potrivit art. 295 C. proc. civ., să verifice susţinerile făcute în ce priveşte situaţia de fapt, ceea ce nu s-a realizat.
În consecinţă, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile legale mai sus menţionate, împrejurare ce va conduce la aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., în sensul admiterii recursului şi casării acesteia cu trimitere la aceiaşi instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.F.G. împotriva deciziei nr. 286 din 14 martie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi curţi de apel pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1802/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1808/2003. Comercial → |
|---|
