CSJ. Decizia nr. 18/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.18/2003Dosar nr.6724/2001
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC „G.G" SRL Buzău împotriva deciziei nr.861 din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia de contencios administrativ şi comercial.
La apelul nominal nu s-au prezentat părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat, declarat şi motivat în termen.
CURTE.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC „O.I.I." SRL Bucureşti a solicitat prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr.1647/2000al Tribunalului Buzău, Secţia comercială, ca pârâta SC „G.G." SRL Buzău să fie obligată prin hotărâre judecătorească să-i plătească suma de 29.284.023 lei din care 18.088.201 lei cu titlu de preţ şi 11.195.822 lei penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa nr.107 din 19 februarie 2001, Tribunalul Buzău a admis în parte acţiunea reclamantei pentru suma de 3.088.201 lei contravaloare marfă şi 11.195.822 lei penalităţi de întârziere şi a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată de 2.387.721 lei ocazionate reclamantei la judecarea în fond a cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că după data introducerii acţiunii pârâta a achitat din debitul său 15.000.000 lei şi a ţinut seama de clauza convenită de părţi la art.VII din contractul nr.23/1998 de penalizare a părţii în culpă pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, Secţia de contencios administrativ prin Decizia nr.861 din 27 iunie 2001, această instanţă reţinând că apelul pârâtei este nefondat, că probele administrate în cauză demonstrează culpa pârâtei care nu a achitat integral preţul mărfii livrată de reclamantă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs şi a solicitat casarea deciziei din apel susţinând că instanţele anterioare au pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, că nu au încuviinţat cererea pârâtei de a se efectua un punctaj comun de către părţile în proces edificator în cauză, apreciindu-se eronat că între aceste părţi ar fi existat un contract tipic de vânzare cumpărare, acest contract (11/1998) era expirat încă de la 31 ianuarie 1999.
Recursul pârâtei este nefondat.
Recurenta a solicitat casarea ca netemeinică şi nelegală a deciziei din apel şi a indicat generic temeiul de drept al recursului său cu trimitere la art.304 Cod procedură civilă, fără indicarea vreuneia dintresituaţiile prevăzute la punctele 1-5 ale acestui articol, în baza căruia să poată cere casarea acestei hotărâri.
Totodată, analizându-se actele şi lucrările dosarului raportat la motivele recursului pârâtei, se constată lipsa temeiniciei criticilor din recurs.
Astfel, motivul de recurs potrivit cu care instanţele anterioare greşit nu au încuviinţat efectuarea unui punctaj comun între părţi, nu este de natură aconduce la casarea hotărârii recurate, dacă aprecierea pârâtei era că atare punctaj ar fi fost edificator pentru lămurirea situaţiei plăţilor, nimic nu o împiedica să procedeze la efectuarea unui atare punctaj cu reclamanta şi nici nu a contestat în vreun mod că din contravaloarea mărfii ce i-a fostlivrată de reclamantă a rămas neachitată suma de 3.089.200 lei.
Totodată, critica pârâtei că instanţa de apel a făcut referire la contractul nr.11/1998 în baza căruia a menţinut obligarea pârâtei la plata de penalităţi deîntârziere, nu este de natură adetermina casarea hotărâriirecurate.
Aceasta întrucât, este adevărat că instanţa de apel a consemnat că între părţi s-a încheiat contractul nr.11/1998, cu clauză penală, dar obligarea pârâtei la plata de penalităţi de întârziere corect a fost raportată în sentinţa instanţei de fond la prevederile cuprinse în contractul de vânzare cumpărare nr.23/1998. Aceste contracte s-au depus la dosarul instanţei de fond filele 7-24).
În considerarea celor cepreced, recursul pârâtei se priveşteca nefondat şi va fi respins cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC „G.G." Buzău, împotriva deciziei nr.861 din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia de contencios administrativ şi comercial.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
.
| ← CSJ. Decizia nr. 1797/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1802/2003. Comercial → |
|---|
