CSJ. Decizia nr. 1811/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1811/2003
Dosar nr. 7233/2001
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 8489/2000 al Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reclamanta SC P.M. SA Bucureşti a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se constate nulitatea absolută a contractelor de gaj, cu deposedare, transcrise în Registrul Special de Gajuri al Judecătoriei sectorului 5, Bucureşti, sub numerele 169 din 29 septembrie 1998, 78 din 4 martie 1999 şi 314 din 30 iulie 1998, în contradictoriu cu B.I.R. Bucureşti.
Motivând acţiunea sa, reclamanta a susţinut că a încheiat cu pârâta un contract de împrumut, în anul 1998, pentru achiziţionarea de aparatură medicală necesară desfăşurării activităţii şi, totodată, contracte de gaj cu deposedare accesorii la contractul de împrumut. Cum deposedarea în fapt nu a avut loc niciodată, reclamanta folosindu-se de bunurile gajate în activitatea curentă, a solicitat să se constate nulitatea absolută a acestor contracte.
Prin sentinţa nr. 371 din 22 ianuarie 2001 Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, pentru fiecare contract de gaj cu deposedare, părţile au încheiat şi câte un proces-verbal de custodie, în aceeaşi zi, prin care au convenit ca bunurile gajate să fie lăsate în păstrarea custodelui, respectiv, a garantului proprietar al bunurilor.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei, pronunţată de instanţa de fond, a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care, prin Decizia nr. 741 din 14 mai 2001, a schimbat în tot această sentinţă şi, pe fond, a admis acţiunea reclamantei, constatând nulitatea absolută a contractelor de gaj cu deposedare, transcrise la Registrul Special de Gajuri al Judecătoriei sector 5 Bucureşti, sub numerele 169 din 29 septembrie 1998, 74 din 4 martie 1999 şi 314 din 30 iulie 1998, reţinând că practica în materie este în sensul că posesiunea contractuală nu poate înlocui efectiva deposedare şi că, sub acest aspect, sunt nule contractele de gaj comercial care stipulează lăsarea bunului în custodia debitorului, prin inversarea rolurilor, calitatea de custode fiind atribuită de art. 480 alin. (1) C. com., numai creditorului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta B.I.R., sucursala Plevnei, bancă în faliment, prin lichidator SC R.V.A. SA Bucureşti, care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând modificarea în totalitate a acestei hotărâri întrucât:
- prin hotărârea recurată s-au interpretat greşit contractele de gaj şi procesele verbale de custodie, ceea ce a schimbat interesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Nu s-a avut în vedere, a motivat pârâta, că aceste acte se intercondiţionează, că din aceste acte rezultă clar că banca are posesia bunurilor, iar reclamanta este un detentor precar;
- prin hotărârea recurată s-au aplicat greşit provederile legale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv, s-au aplicat greşit prevederile art. 480 C. com.
Recursul pârâtei este întemeiat.
Prin contractul de împrumut nr. 236 din 7 iulie 1998, având ca obiect împrumutul sumei de 70.000 dolari S.U.A., pârâta B.I.R. a împrumutat reclamantei SC P.M. SA Bucureşti, suma de mai sus pe termen de 36 de luni, în scopul utilizării acestei sume de către societatea beneficiară a împrumutului pentru achiziţionarea de aparatură medicală şi plata comisioanelor aferente.
Contractele de gaj cu deposedare au fost corect transcrise în Registrul de Gajuri al Judecătoriei Sector 2 Bucureşti. În baza acestor contracte, corect în aceeaşi zi s-a încheiat şi un contract de custodie reglementat de art. 480 alin. (2) C. com.
Aceste contracte sunt valabil încheiate, adevăratul posesor al bunurilor gajate este banca şi nici un argument legal nu îndreptăţea instanţa de apel să constate nulitatea absolută a contractelor de gaj cu deposedare.
În acest sens, greşit instanţa de apel a apreciat că art. 480 alin. (2) C. com. permite predarea bunului gajat exclusiv unei terţe persoane. În fapt, prin dispoziţiile acestui text de lege, părţile au posibilitatea de a alege o persoană căreia să i se dea bunul girat.
Lăsarea aparaturii medicale de către bancă în custodia societăţii beneficiară a împrumutului bancar, nu înseamnă pierderea de către bancă a posesiei bunurilor respective, cum greşit a reţinut instanţa de apel, banca a rămas în continuare adevărata posesoare a bunurilor, societatea împrumutată de bancă cu sume în valută să le achiziţioneze deţinându-le în acest caz sub nume de depozitar precar.
În consecinţă, recursul pârâtei este întemeiat şi se va admite, va fi modificată hotărârea recurată şi se va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta B.I.R., sucursala Plevnei, bancă în faliment, prin lichidator SC R.V.A. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 741 din 14 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică şi respinge apelul declarat de reclamanta SC P.M. SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 371 din 22 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1810/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1812/2003. Comercial → |
|---|
