CSJ. Decizia nr. 1933/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1933/2003
Dosar nr. 5021/2001
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Bistriţa, la data de 15 februarie 2000, reclamanta SC C. SA Bistriţa a solicitat obligarea pârâtei, SC A.S.S.N.C. Sărăţel, la plata sumei de 8.403.731 lei, reprezentând obligaţii neachitate şi rezultate din contractul de asociere nr. 296/1993, 74.513 lei, reprezentând penalităţi calculate până la 31 ianuarie 2000, 94.365.544 lei despăgubiri pentru utilizarea spaţiului comercial şi evacuarea pârâtei din spaţiul comercial, cu cheltuieli de judecată.
La data de 20 martie 2000, pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei, pârâtă reconvenţională, la plata sumei de 29.336.333 lei pretenţii, cu titlu de investiţii.
Judecătoria Bistriţa, prin sentinţa nr. 1078 din 20 martie 2000, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantei SC C. SA Bistriţa, împotriva pârâtei SC A.S.S.N.C. Sărăţel, în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Tribunalul Bistriţa Năsăud, prin sentinţa nr. 877, pronunţată la data de 5 octombrie 2000, a admis în parte acţiunea reclamantei SC C. SA Bistriţa împotriva pârâtei SC A.S.S.N.C. Sărăţel; a admis acţiunea reconvenţională a SC A.S.S.N.C. împotriva reclamantei-pârâte reconvenţionale SC C. SA Bistriţa şi, în consecinţă:
- obligă pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 8.403.731 lei, cu titlu de chirii restante şi la plata sumei de 74.513 lei penalităţi;
- obligă reclamanta la plata, către pârâta-reclamantă reconvenţională, a sumei de 199.700.000 lei, cu titlu de investiţii;
- compensează datoriile reciproce dintre părţi, obligă reclamanta la plata, către pârâta reclamantă reconvenţională, a sumei de 191.221.756 lei.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a respins acţiunea cu privire la petitele privind evacuarea pârâtei şi la plata de către pârâtă a sumei de 94.365.544 lei, cu titlu de despăgubiri şi a compensat cheltuielile de judecată, obligând reclamanta să plătească pârâtei, reclamantă reconvenţională, suma de 12.914.746 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în baza prevederilor contractuale şi a dispoziţiilor art. 969, 970 C. civ., este întemeiat petitul privind chiriile restante şi plata penalităţilor de întârziere solicitate de reclamantă, iar în ceea ce priveşte petitul privind despăgubirile, în cuantum de 94.365.544 lei, reprezentând utilizarea spaţiului fără drept şi evacuarea pârâtei, s-a reţinut că nu este întemeiat, întrucât reclamanta nu a făcut nici o dovadă cu privire la prejudiciul suferit şi nici nu a respectat clauzele contractuale referitoare la reziliere.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtă, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată, prin prisma art. 5 din contractul părţilor şi a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, la care reclamanta, pârâtă reconvenţională, nu a formulat obiecţiuni.
Împotriva hotărârii pronunţată de tribunal, reclamanta SC C. SA Bistriţa a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că:
- greşit a respins instanţa capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din spaţiul comercial R.G., proprietatea sa, în situaţia în care instanţa reţine expirarea contractului de asociere în participaţiune, încheiat de părţi, cât şi a faptului că pârâta nu a solicitat un drept de retenţie;
- instanţa, respingând capătul de cerere privind evacuarea, trebuia să respingă acţiunea reconvenţională cu privire la îmbunătăţirile efectuate de pârâtă, ca prematură;
- instanţa de fond greşit a reţinut că pârâta a avut aprobări pentru toate lucrările de investiţii efectuate, în realitate, pârâta a avut aprobare doar pentru „revizuirea acoperişului şi înlocuirea ţiglei sparte" şi această cheltuială urma să fie suportată de către recurentă, doar cu condiţia de a fi chemată la recepţia lucrării, ceea ce nu s-a întâmplat.
- potrivit art. 5 din contractul de asociere, SC C. SA urma să suporte lucrările de amenajări şi investiţii calculate la valoarea rămasă neamortizată de intimată, deci, recurenta arată că, în situaţia în care ar fi obligată la plata îmbunătăţirilor, este necesar să se încuviinţeze efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească, în condiţiile Legii nr. 15/1994 şi a art. 15 din HG nr. 909/1997, în ce măsură investiţiile au fost sau trebuiau să fie amortizate până în prezent de către intimată;
- greşit a respins instanţa petitul privind plata despăgubirilor pentru utilizarea fără drept a spaţiului de către intimată, deşi a continuat să rămână în folosinţa spaţiului comercial şi după încetarea de drept a contractului, deşi, prin adresele nr. 654 din 18 noiembrie 1998 şi nr. 205 din 28 aprilie 1999, i s-a comunicat să elibereze spaţiul.
Pentru motivele arătate, apelanta-reclamantă a solicitat, în principal, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei, în sensul de a admite în întregime acţiunea, şi respingerea cererii reconvenţionale şi, în subsidiar, admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii reconvenţionale, sau admiterea acesteia numai în parte; doar în ceea ce priveşte obligarea la plata contravalorii lucrărilor de revizuire a acoperişului şi înlocuire a ţiglelor sparte.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 346 din 5 aprilie 2001, a admis în parte apelul reclamantei SC C. SA Bistriţa, împotriva sentinţei tribunalului, pe care o modifică în parte, în sensul că:
- admite acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC A.S.S.N.C., pe care o obligă şi la plata sumei de 94.365.544 lei, reprezentând despăgubiri, şi dispune şi evacuarea pârâtei din spaţiul comercial R.G.;
- obligă pârâta la plata sumei 6.336.933 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei în fond;
- menţine restul dispoziţiilor sentinţei;
- obligă intimata SC A.S.S.N.C. la plata sumei de 3.168.466 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, într-adevăr, pârâta a rămas în continuare în posesia imobilului ce a făcut obiectul închirierii şi după expirarea termenului, fără a achita vreo sumă cu titlu de chirie şi a mai reţinut, de asemenea, că, de vreme ce contractul de asociere a expirat, este justificată evacuarea pârâtei din acest spaţiu.
Prin petiţia înregistrată la 24 mai 2001, pârâta SC A.S.S.N.C. a declarat recurs împotriva deciziei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub două aspecte, şi anume:
- în mod greşit au fost obligaţi la plata despăgubirilor, întrucât, la data încheierii contractului, imobilul în care funcţiona restaurantul era într-o stare gravă de degradare, impropriu funcţionării localului, ceea ce a determinat stabilirea unei chirii mai reduse, de numai280.00 lei lunar. Conform contractului, s-a efectuat lucrările de amenajare a clădirii, s-a reparat în întregime acoperişul tencuind, s-a zugrăvit, s-a vopsit şi s-au construit spaţii noi pentru depozitarea mărfurilor şi ambalajelor. La data de 1 mai 1999, reclamanta a notificat pârâta să elibereze spaţiul până la data de 10 mai 1999, fără să facă nici o referire la plata investiţiilor.
Recurenta arată că, dacă i s-ar fi achitat contravaloarea investiţiilor, numai de la acea dată reclamanta ar fi îndreptăţită la o chirie majorată, raportată la condiţiile în care se află localul.
- în mod greşit s-a dispus evacuarea din spaţiu, atâta timp cât reclamanta nu a achitat investiţiile, deci, aceasta, în calitate de locatar, nu poate solicita evacuarea pârâtei, aşa cum prevede art. 1444 C. civ., chiar dacă nu s-a solicitat un drept de retenţie.
Cu privire la cheltuielile de judecată, recurenta solicită să se reţină culpa exclusivă a intimatei, care nu a fost de acord cu plata investiţiilor, nerespectând clauzele contractuale şi, deci, să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul declarat de pârâtă nu este fondat.
Analizând Decizia atacată, în raport cu criticile formulate de recurentă, se reţine că hotărârea este temeinică şi legală, întrucât instanţa de apel corect a reţinut că recurenta-pârâtă datorează chirie pentru folosinţa restaurantului după expirarea contractului de asociere, calculată în echivalent cu chiria medie practicată de intimata-reclamantă.
Recurenta-pârâtă a continuat să rămână în folosinţa restaurantului, a obţinut profit, dar nu a plătit nici o cheltuială intimatei, astfel, despăgubirile acordate sunt întemeiate.
De asemenea, corect a reţinut instanţa de apel că, din moment ce contractul dintre părţi a expirat, este justificată şi admiterea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei din spaţiu.
În consecinţă, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.S.S.N.C. comuna Şieu-Măgheruş, judeţul Bistriţa Năsăud, împotriva deciziei nr. 346 din 5 aprilie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1929/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1934/2003. Comercial → |
|---|
