CSJ. Decizia nr. 1940/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1940/2003
Dosar nr. 9192/2001
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 127 din 25 ianuarie 2001 Tribunalul Iaşi a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta R.A. J.A.C. Iaşi împotriva pârâtului Căminul Şcoală Târgu Frumos, judeţul Iaşi, pe care l-a obligat la plata sumei de 346.881.053 lei contravaloare utilităţi, 217.534.943 lei cheltuieli de judecată. A fost respins capătul de cerere cu privire la plata penalităţilor de întârziere. S-a constatat achitată suma de 45.116.039 lei din debitul total.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, în baza înscrisurilor de la dosar (copie contract prestare utilităţi 8503/15, actele adiţionale nr. 1/1997 şi 2/1998), a reţinut că reclamanta i-a furnizat pârâtei apă potabilă, menajeră, servicii de canalizare pentru a căror contravaloare a emis facturi pentru perioada aprilie 1998 – octombrie 2000 pe care pârâta nu le-a onorat la plată.
În ce priveşte capătul de cerere privind penalităţile, tribunalul a reţinut lipsa vreunei culpe în sarcina pârâtului, neplata datorându-se lipsei alocaţiilor bugetare.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinţei tribunalului, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 301, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, la data de 2 iulie 2001 în dosarul nr. 1475/2001.
A reţinut instanţa de control judiciar că nu există culpa pârâtei în neachitarea la timp a facturilor deoarece, aceasta este unitate bugetară cu specific de asistenţă socială pentru persoane cu handicap şi primeşte sumele de la buget.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că atât Curtea de Apel Iaşi, cât şi tribunalul au pronunţat soluţii greşite, penalităţile fiind prevăzute în contractul părţilor şi dată fiind natura juridică a acestora nu trebuia dovedită culpa pârâtei, nefiind incidente dispoziţiile art. 1079 – 1082 C. civ.
Deşi critica recurentei este, în principiu, întemeiată, în acest sens fiind şi practica constantă a secţiei comerciale a Curţii Supreme de Justiţie, practica invocată de către recurentă în susţinerea motivelor de recurs, apreciem soluţiile pronunţate în cauză ca fiind legale şi temeinice, însă, pentru considerentele ce urmează, care suplinesc motivarea greşită a deciziei recurate.
Dacă am acceptat că, în principiu, recurenta are dreptate, în speţă, critica nu-şi găseşte sprijinul în actele dosarului, astfel că recursul se va respinge ca nefondat.
În acest sens este de observat că, iniţial, între părţi s-a încheiat contractul comercial nr. 8503 din 3 aprilie 1994 care, la art. 15, cuprindea o clauză de penalitate de întârziere imperfectă, deoarece nu determina cuantumul acestora, ceea ce, în drept, echivalează cu lipsa clauzei.
Este adevărat că, prin actul adiţional nr. 1, art. 15 alin. (2) din contractul 8503, a fost înlocuit cu un text care precizează penalităţi de 0,2% pe fiecare zi de întârziere. Aceeaşi clauză este preluată şi în actul adiţional nr. 2/1998, numai că acesta se referă la un alt contract, respectiv, contractul nr. 8502/1995 şi nu la contractul 8503/1995.
Întrucât acţiunea reclamantei a fost pornită pe temeiul răspunderii contractuale, şi cum actul adiţional 2/1998 nu se referă la contractul 3503, soluţia pronunţată, în cauză, în fond şi apel este legală şi temeinică (instanţele neavând temei contractual să admită acţiunea reclamantei care se referă la un alt contract) dar, cu această motivare .
Faţă de considerentele ce preced, Curtea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.A. J.A.C. Iaşi, împotriva deciziei nr. 321 din 2 iulie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1938/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1941/2003. Comercial → |
|---|
