CSJ. Decizia nr. 2004/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2004/2003
Dosar nr. 2621/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul, Fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti, a chemat-o în judecată pe pârâta SC U. SA Satu Mare, solicitând instanţei obligarea acesteia la plata sumei de 69.565.474 lei, cu titlu de dividende datorate reclamantului, în calitate de acţionar, pentru exerciţiul financiar al anilor 1996 şi 1997 (respectiv, 19.326.919 lei pentru 1996 şi 50.376.472 lei pentru anul 1997) şi suma de 40.326.919 lei cu titlu de daune moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Prin sentinţa civilă nr. 234/LC din 22 mai 2000, Tribunalul Satu Mare a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acestuia suma de 69.565.474 lei, reprezentând dividende datorate pentru exerciţiul financiar al anilor 1996 şi 1997, respectiv, suma de 50.376.472 lei pentru anul 1997 şi 19.189.002 lei pentru anul 1996.
A respins capătul de acţiune pentru plata de daune-interese moratorii.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, acţiunea fiind scutită de plata taxei de timbru.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că dividendele sunt datorate conform hotărârilor A.G.A., prin care s-a aprobat bilanţul contabil pentru exerciţiul financiar al anilor 1996 şi 1997, din care s-au scăzut impozitul aferent şi sumele cuvenite reprezentanţilor F.P.S. şi A.G.A.; de altfel, pârâta nu s-a opus admiterii capătului de cerere privind plata sumei totale de 69.565.474 lei, reprezentând dividende pentru anii 1996 şi 1997.
Cât priveşte capătul de cerere privind daunele-interese moratorii, s-a apreciat că, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 43 C. com., iar, pe de altă parte, potrivit OG nr. 9 din 25 ianuarie 2000, dobânda legală se stabileşte la nivelul taxei de scont B.N.R., dar reclamantul nu şi-a precizat acţiunea în acest sens.
Prin Decizia nr. 49/C-A din 26 septembrie 2002, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, a admis, ca fondat, apelul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în parte şi, rejudecând cauza, a admis şi capătul de acţiune privind plata daunelor moratorii şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 20.336.982 lei cu titlu de daune.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor apelate şi nu s-au acordat cheltuielile de judecată în apel.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că apelanta este îndreptăţită la daune, dar nu la daunele calculate la nivelul dobânzii B.R.D., ci la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R., potrivit prevederilor art. 3 din OG nr. 9/2000, care, raportată la data introducerii acţiunii, era de 35% pe an, adică la suma de 20.336.982 lei.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs atât reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, cât şi pârâta, SC U. SA Satu Mare.
Recurenta-reclamantă critică hotărârea instanţei de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi solicită modificarea acesteia, în sensul admiterii în totalitate a capătului de cerere referitor la daunele-interese moratorii, astfel cum s-a cerut iniţial, în cuantum de 40.326.919 lei, la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Recurenta-reclamantă susţine astfel că greşit i-a fost admis capătul de cerere privind plata daunelor la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R., pentru că, fiind vorba de o obligaţie ce a devenit exigibilă anterior apariţiei OG nr. 9/2000, nu cădea sub incidenţa acestor dispoziţii legale, ci sub incidenţa art. 43 C. com., caz în care, pentru neexecutarea obligaţiilor băneşti de natură comercială, se impunea a fi aplicată dobânda practicată de băncile comerciale, în cazul său, de către B.R.D.
Ca atare, consideră că are dreptul la dobânda pe care ar fi încasat-o dacă ar fi avut suma de bani depusă sub formă de depozit la bancă şi, prin urmare, i se cuvin daune-interese moratorii, conform calculului întocmit la nivelul dobânzii bonificate de către B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
În recursul său, pârâta critică, de asemenea, hotărârea pronunţată în apel, pentru nelegalitate şi netemeinicie, dar, prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că daunele, în cuantum de 20.336.982 lei, acordate de instanţa de apel nu au fost cerute de apelanta A.P.A.P.S. Bucureşti, instanţa acordând în acest fel, ceea ce nu s-a cerut.
Recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Conform prevederilor art. 43 şi 370 C. com., datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, fără să fie nevoie de punere în întârziere şi nici ca reclamantul creditor să facă dovada vreunui prejudiciu (art. 1088 C. civ.).
Dobânda solicitată în cauză trebuie să reprezinte netăgăduit expresia daunelor-interese moratorii datorate pentru repararea prejudiciului cauzat prin simpla întârziere în executarea obligaţiei având ca obiect sumele de bani ce i se cuveneau reclamantei, cu titlu de dividende, pentru exerciţiul financiar al anilor 1996 şi 1997.
De principiu, în astfel de obligaţii în care paguba este prezumată, cuantumul daunelor interese moratorii este echivalent cu dobânda stipulată de părţi pe cale convenţională, iar în lipsa unei înţelegeri explicite în acest sens, cu dobânda legal reglementată.
În condiţiile în care, însă, nici părţile şi nici legiuitorul nu au stabilit un cuantum al dobânzilor, dar acordarea lor se impune, conform art. 43 C. com., lipsa trebuie să fie suplinită pe cale judiciară, revenind instanţelor judecătoreşti evaluarea în concret a nivelului lor.
S-a considerat, ca urmare, că, în lipsa unei reglementări legale privind cuantumul dobânzilor comerciale, precum şi a inexistenţei unei convenţii între părţi în acest sens, fixarea dobânzii la nivelul taxei de scont practicată de B.N.R. răspunde cel mai bine, sub aspectul echităţii, nivelului dobânzilor comerciale medii practicate pe piaţă.
În consecinţă, se apreciază că în mod corect instanţa de apel a avut în vedere, la stabilirea cuantumului daunelor-interese moratorii datorate de pârâtă, calculul dobânzilor efectuat prin raportare la dobânzile practicate de B.N.R., însumând 20.336.982 lei.
Ca atare, se va respinge recursul declarat în cauză de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, ca fiind nefondat.
În ce priveşte recursul declarat în cauză de pârâtă, se constată că această recurentă nu s-a conformat obligaţiei de timbrare, potrivit menţiunii de pe citaţie, pentru termenul de judecată de astăzi, 1 aprilie 2003, de a-şi timbra recursul cu 835.980 lei taxă judiciară de timbru şi diferenţa de 27.000 lei timbru judiciar, depunând numai un timbru judiciar de 3.000 lei.
Aşa fiind, reţinându-se că, deşi a fost corect citată, recurenta-pârâtă nu a suportat taxele de timbru datorate pentru recursul declarat, recursul său rămânând insuficient timbrat şi că, în cauză, nu operează vreo scutire legală de obligaţia timbrării, urmează să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv, ale art. 30 pct. 1 şi 5 din Normele metodologice de aplicare a legii şi să se dispună anularea, ca insuficient timbrat, a recursului declarat de pârâta SC U. SA Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor Statului, împotriva deciziei nr. 49/C din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâta, SC U. SA Satu Mare, împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2003/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2007/2003. Comercial → |
|---|
