CSJ. Decizia nr. 2300/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2300/2003
Dosar nr. 207/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 498 din 22 martie 2001, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea promovată de reclamanta, sucursala E.L. Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul, Spitalul de Recuperare Iaşi, prin care se solicita obligarea acesteia la plata sumei de 22.679.411 lei, reprezentând majorări de întârziere în executarea obligaţiei de plată a energiei termice.
În considerentele sentinţei, s-a reţinut că neexecutarea la timp a obligaţiei de plată provine dintr-o cauză străină, şi anume, alocarea insuficientă a fondurilor băneşti necesare de către C.A.S.S. prin Casa de Asigurări de Sănătate, fiind, deci, incidente prevederile art. 1082 C. civ.
Curtea de Apel Iaşi a admis apelul declarat de reclamantă, prin Decizia nr. 424 din 5 noiembrie 2001, a schimbat în tot sentinţa, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâtul la plata sumelor de 22.679.411 lei cu titlu de majorări de întârziere şi la 1.889.353 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, pe baza raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, că pârâtul a înregistrat economii, ceea ce infirmă motivaţia sentinţei cu privire la reţinerea drept cauză a neexecutării a lipsei fondurilor, nefiind, deci, aplicabil art. 1082 C. civ.
Împotriva deciziei, pârâtul, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi, a declarat recurs.
Fără a se face referire la vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul critică Decizia pentru reţinerea concluziilor raportului de expertiză, deoarece acestea contravin notei de control întocmită de Curtea de Conturi şi, în nici un caz, în situaţia unităţilor sanitare nu se poate vorbi de pierderi, economii, realizări, etc., indicatori specifici unităţilor productive.
Intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate.
Recursul nu este fondat.
Raportul de expertiză a fost efectuat în cauză cu respectarea art. 201 şi urm. C. proc. civ.
Potrivit art. 208 alin. (2) C. proc. civ., părţile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării, iar experţii sunt datori, conform art. 211 C. proc. civ., să se înfăţişeze înaintea instanţei spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere.
Din actele de la dosar nu rezultă că recurentul-pârât a valorificat aceste posibilităţi, la fel ca, de altfel, nici pe cele de a cere întregirea expertizei sau motivat o expertiză contrarie.
În atare situaţie, critica recurentei, care vizează practic numai constatarea raportului de expertiză, nu poate fi primită.
În consecinţă, recursul declarat va fi respins, iar Decizia atacată va fi menţinută, ca temeinică, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi, împotriva deciziei nr. 424/A din 5 noiembrie 2001, pronunţată Curtea de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 228/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2339/2003. Comercial → |
|---|
