CSJ. Decizia nr. 2368/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2368/2003
Dosar nr. 5188/2001
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la 30 martie 2000, reclamanta R.A. A.P. Oradea a chemat în judecată pârâta SC M.A.M. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 6.487.105 lei, reprezentând chirie, plus 21.171.593 lei majorări legale de întârziere şi cheltuieli de judecată, în sumă de 2.287.690 lei.
În motivarea cererii sale, reclamanta susţine că, prin contractul de închiriere încheiat între părţi în 1991, pârâta s-a obligat ca, pentru spaţiul comercial închiriat de la reclamantă, să plătească o chirie lunară de 32.946 lei.
Prin HG nr. 81/1991, chiriile pentru spaţii cu alte destinaţii decât locuinţa au fost modificate.
Prin reglementări ale autorităţilor administrative locale, cuantumul chiriei datorate de pârâtă a fost modificat, astfel încât, pentru perioada aprilie 1997 – iunie 1997, pârâta a rămas în debit cu 77.355.336 lei chirie, la care s-au adăugat majorările de întârziere, conform H.C.M. nr. 960/1973.
Prin sentinţa civilă nr. 836/L-C, pronunţată, la 12 octombrie 2000, în dosarul nr. 2865/2000, Tribunalul Bihor-Oradea a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că între părţi, la 15 noiembrie 1993, a fost încheiat un contract pentru închirierea către pârâtă a unui spaţiu comercial situat în Oradea, în suprafaţă de 69,50 mp, cu o chirie lunară de 17.200 lei.
Contractul nu a fost modificat de părţi, iar HG nr. 85/1991, care a modificat cuantumurile chiriilor pentru spaţiile cu altă destinaţie decât locuinţe, nu poate fi invocată de reclamantă, care era obligată să renegocieze cu pârâta cuantumul chiriei, care este element contractual.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de tribunal a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 172/AC, pronunţată, la 17 aprilie 2001, în dosarul nr. 815/C/2001.
Decizia pronunţată de instanţa de apel a fost atacată cu recurs de societatea reclamantă, care o critică pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece, la dosar, se găseşte modul de calcul a ratei inflaţiei şi a dobânzilor, de unde se observă cum s-a ajuns la sumele pretinse în acţiune. Calculele nu au fost contestate şi nu s-au cerut probe în combaterea lor.
În raport cu liberalizarea preţurilor şi a creşterii ratei inflaţiei, reclamantul este îndreptăţit să pretindă o chirie mai mare, chiar dacă, prin contract, nu s-a prevăzut o astfel de clauză, iar potrivit prevederilor art. 970 C. civ., convenţiile obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut în ele, dar şi la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea, dă obligaţiunii după natura sa.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.
Instanţa de apel a reţinut corect că, în motivarea acţiunii, reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata unei chirii indexate în raport cu indicele de inflaţie, pentru spaţiul ce a format obiectul contractului de închiriere nr. 105529/1991, iar la dosar a depus contractul nr. 109164/1993.
Oricum, în contractul depus la dosar, se prevede că acesta poate fi modificat numai prin acte adiţionale, iar reclamanta nu a depus la dosar un astfel de act şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel pentru a clarifica obiectul cererii sale, astfel încât apelul a fost respins pe baza probelor administrate în faţa primei instanţe.
Cum nici în recurs reclamanta nu a depus alte acte şi nu a formulat alte precizări, în raport cu motivele de recurs invocate şi de probele administrate, reţinând că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de R.A. A.P. Oradea împotriva deciziei nr. 172/A-C din 17 aprilie 2001 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2356/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 237/2003. Comercial → |
|---|
