CSJ. Decizia nr. 237/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 237/2003
Dosar nr. 210/2002
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi, la 7 august 2000, reclamanta, sucursala E.L.E. Iaşi din cadrul SC T.A. SA Bucureşti, a chemat în judecată Casa de Copii Preşcolari Iaşi, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 14.133.783 lei, reprezentând contravaloare majorări întârzieri la plată, cu cheltuieli de judecată, pentru plata cu întârziere a energiei termice furnizate în perioada iulie – decembrie 1997, consum decontat cu întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 1898, pronunţată, la 19 decembrie 2000, în dosarul nr. 7802/2000, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în baza art. 65 din Legea nr. 76/2000, privind bugetul de stat, modificată prin OG nr. 145/2000, obligaţiile de plată neachitate, până la 30 noiembrie 1999, de instituţiile publice finanţate de la bugetul de stat către diverşi furnizori şi prestaţii de servicii pentru livrarea de energie electrică, termică, gaze naturale, produse petroliere, etc, se sting la nivelul sumelor datorate de acestea la bugetul de stat în limitele maxime prevăzute în anexa aceluiaşi act normativ.
Curtea de Apel Iaşi, reţinând că majorările de întârziere sunt calculate, conform art. 96, 97 şi 98 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei termice, şi în baza contractului cu clauză penală, iar, în cauză, întârzierea la plată nu se datorează unui caz fortuit, prin Decizia comercială nr. 427 pronunţată, la 12 noiembrie 2001, în dosarul nr. 1122/2001, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinţa pronunţată de tribunal şi, în fond, a admis acţiunea reclamantei, obligând pârâta să plătească acesteia, suma de 14.133.783 lei majorări de întârziere, plus 1.205.703 lei cheltuieli de judecată la fond şi 602.852 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, pârâta, Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului Iaşi, a declarat recurs.
În motivarea recursului său, pârâta susţine că Decizia instanţei de apel este nelegală, pentru că nu a reţinut faptul că pârâta este unitate bugetară, aflată în subordinea Consiliului Judeţean, că fondurile sunt primite numai după aprobarea bugetului, iar expertiza efectuată în altă cauză, avută în vedere de instanţa de apel, se referă la fondurile bugetare primite în anul 1999, în timp ce obiectul cauzei îl constituie întârzierile la plata din anii 1997 şi 1998.
Recursul declarat de pârâtă, este fondat.
Aceasta este unitate bugetară şi, aşa cum a reţinut corect prima instanţă, beneficiază de prevederile art. 65 din Legea nr. 76 privind bugetul pe anul 2000, în sensul că obligaţiile de plată neachitate până la 30 noiembrie 1999 de instituţiile finanţate de la bugetul de stat, instituţii între care se încadrează şi recurenta-pârâtă, se sting la nivelul sumelor datorate de furnizori la bugetul de stat.
Afirmaţia apelantei-reclamante, potrivit căreia ea nu are datorii către bugetul de stat, pentru a putea opera prevederile legale menţionate, nu a fost dovedită în cauză.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâtă urmează să fie admis, conform prevederilor art. 312 din C. proc. civ. Decizia pronunţată de instanţa de apel va fi modificată, în scopul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1898, pronunţată, la 19 decembrie 2000, de Tribunalul Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului Iaşi, împotriva deciziei nr. 427 din 12 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul reclamantei SC T.A. SA, sucursala E.L.E. Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2368/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2380/2003. Comercial → |
|---|
