CSJ. Decizia nr. 2380/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2380/2003
Dosar nr. 227/2002
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 februarie 2000, reclamanta SC .FR. SA Roman a chemat în judecată pe H.D., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, pârâtul să fie obligat să plătească suma de 51.628.252 lei cu titlu de preţ şi dobânzi.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat neîndeplinirea de către pârât a obligaţiei de livrare cartofi, asumată prin contractul încheiat la 22 martie 1997.
Ulterior, reclamanta a precizat pretenţia dedusă judecăţii, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 51.568.252 lei preţ şi 14.155.483 lei dobânzi.
În cauză au fost audiaţi martori şi a fost efectuată o expertiză contabilă.
Prin sentinţa nr. 269/E/2001 din 11 aprilie 2001, Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 38.133.995 lei cu titlu de preţ material de însămânţat, a lucrărilor agricole efectuate, a îngrăşămintelor şi erbicidelor aplicate şi cota parte cheltuieli de transport, 13.349.074 lei dobânzi şi 3.763.984 lei cheltuieli de judecată, reţinând varianta II a expertizei contabile.
Invocând stabilirea eronată a situaţiei de fapt şi, în consecinţă, obligarea sa la plata unei sume nedatorată, pârâtul a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 589 din 4 octombrie 2001, a respins apelul declarat de către pârât, ca nefondat, cu motivarea stabilirii corecte a raporturilor dintre părţi şi neîndeplinirea de către pârât a obligaţiei de livrare asumată prin contractul depus în probaţiune la dosarul cauzei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtul H.D., a declarat recurs, susţinând că a fost obligat la plata unei sume nedatorate.
S-a mai susţinut că hotărârile pronunţate sunt nelegale sub aspectul nevalorificării expertizei contabile.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că reclamanta, în calitate de beneficiar, a recoltat şi transportat cartofi (dosarul de fond) făcând obiectul contractului dintre aceasta şi pârât, în calitate de furnizor.
S-a mai reţinut, necontestat, că toate operaţiunile ţinând de înfiinţarea culturii au fost făcute de către reclamantă, contribuţia pârâtului constând în punerea la dispoziţie, potrivit contractului, a terenului agricol necesar.
Transportul cartofilor recoltaţi s-a făcut fără forme legale (aşa după cum rezultă din actele anexate la dosarul de fond).
Ca atare, expertul a procedat la stabilirea cantităţii de cartofi recoltaţi, estimând o producţie în proporţie de 60% din media comună, rezultând o cantitate ce depăşeşte cantitatea ce a format obiectul obligaţiei de livrare.
În raport cu aceste constatări, susţinute de materialul probator administrat în cauză, în mod eronat s-a reţinut neîndeplinirea de către pârât a obligaţiei de livrare şi, din acest motiv, angajarea răspunderii acestuia apare ca fiind nelegală.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul şi va modifica Decizia atacată, pe care o modifică în sensul admiterii apelului declarat de aceeaşi parte împotriva hotărârii primei instanţe, pe care o va schimba în tot, în sensul respingerii acţiunii.
Totodată, Curtea va face aplicaţia art. 274 C. proc. civ. şi va obliga reclamanta la plata de cheltuieli de judecată, conform dispozitivului, în favoarea pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul H.D. împotriva deciziei nr. 589 din 4 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bacău, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi şi schimbă în tot sentinţa nr. 269 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Iaşi şi, în consecinţă, respinge acţiunea reclamantei SC F.R. SA Roman.
Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 5.600.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 237/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2384/2003. Comercial → |
|---|
