CSJ. Decizia nr. 2384/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2384/2003
Dosar nr. 234/2002
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 ianuarie 2001 la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, reclamanta M.V.E. a chemat în judecată pârâţii M.I., SC U.T. SRL cu sediul în Râmnicu Vâlcea şi SC A.S.R., sucursala Vâlcea, solicitând obligarea societăţii asigurătoare – SC A.S.R. - să-i plătească 83.750.000 lei, sumă la care pârâtul M.I. a fost obligat prin sentinţa penală nr. 851 din 6 octombrie 1999 a Judecătoriei Drăgăşani.
Prin sentinţa civilă nr. 1336, pronunţată la 22 februarie 2001, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competenţa judecării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, care, prin sentinţa civilă nr. 439/COM, pronunţată, la 6 aprilie 2001, în dosarul nr. 657/COM/2001, a respins acţiunea reclamantei, admiţând excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârâta SC A.S.R. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 8373, pronunţată la 20 octombrie 2000, acţiunea reclamantei, împotriva pârâtei SC A.S.R. SA Râmnicu Vâlcea, având acelaşi obiect, a fost respinsă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, care, prin Decizia nr. 553/A-C, pronunţată, la 22 octombrie 2001, în dosarul nr. 4132/2001, a reţinut că excepţia autorităţii lucrului judecat, reţinută de instanţa de fond, este întemeiată în raport cu sentinţa civilă nr. 8373 din 20 octombrie 2000.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel a fost atacată cu recurs de reclamantă, care, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică Decizia atacată, susţinând că, în cauză, nu poate interveni prescripţia dreptului la acţiune faţă de asigurător, deoarece termenul de 2 ani priveşte numai raporturile dintre asigurat şi asigurător, nu şi situaţia terţilor, datoria este certă, lichidă şi exigibilă, iar în ceea ce priveşte excepţia autorităţii lucrului judecat, hotărârea pronunţată este criticabilă, deoarece, prin sentinţa civilă nr. 8373/2000 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a fost respinsă, faţă de SC A.S.R. SA, cererea de reactualizare a debitului stabilit prin sentinţa penală, nu cererea de obligare la plată, astfel încât, în cauză, nu operează tripla identitate cerută de art. 1201 C. civ.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de apel, examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinţei pronunţate de prima instanţă şi în baza prevederilor art. 202 C. proc. civ., a reţinut corect că, prin sentinţa civilă nr. 8373 din 20 octombrie 2000 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pârâtul M.I. a fost obligat să plătească reclamantei 31.772.763 lei cu titlu de actualizare despăgubire. Prin aceeaşi sentinţă, acţiunea faţă de SC A.S.R. SA Râmnicu Vâlcea, a fost respinsă.
Prin sentinţa penală nr. 851 din 6 octombrie 1999 a Judecătoriei Drăgăşani, societatea de asigurare nu a fost obligată la plată, iar sentinţa, în ceea ce o priveşte, este irevocabilă.
În acelaşi timp, acţiunea, împotriva pârâtei SC A.S.R. SA este prescrisă, în cauză, fiind aplicabile dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Şi susţinerea, potrivit căreia cererea constituie o acţiune oblică, a fost corect înlăturată, deoarece, din sentinţa penală, care a constituit titlul de creanţă al reclamantei, nu rezultă că pârâta ar fi fost îndatorată debitorului M.I.
În sfârşit, în raport cu hotărârile judecătoreşti invocate de reclamantă, instanţa de apel a reţinut corect că, în speţă, operează autoritatea lucrului judecat, iar cum prin apel, reclamanta nu s-a referit şi la pârâtul M.I., instanţa de apel nu a fost în măsură să examineze soluţia pronunţată în fond şi cu privire la acesta, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 1000 alin. (3) C. civ.
Reţinând, faţă de cele menţionate, că soluţia pronunţată în apel este legală şi temeinică, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.V.E. împotriva deciziei nr. 553/A-C din 22 octombrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2380/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2388/2003. Comercial → |
|---|
