CSJ. Decizia nr. 2476/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2476/2003
Dosar nr. 4066/2001
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la nr. 4259, la data de 7 iunie 1999, la Tribunalul Constanţa, secţia comercială, Ş.Gh. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Gh.H. şi SC S.A. SRL Constanţa, revizuirea sentinţei nr. 822 din 5 iunie 1997 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, în sensul respingerii cererii principale şi admiterii cererii reconvenţionale.
În motivarea cererii se arată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa nr. 822/1997, a admis acţiunea reclamantului Gh.H. şi a dispus excluderea pârâtei Ş.Gh., având calitate de asociat, din SC S.A.U. SRL . De asemenea, a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de pârâta Ş.Gh.
Sentinţa nr. 822/1997 a Tribunalului Constanţa este irevocabilă, ca urmare a respingerii apelului, prin Decizia nr. 189 din 26 martie 1998 a Curţii de Apel Constanţa, şi a recursului, prin Decizia nr. 959 din 10 martie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie.
După pronunţarea acestor hotărâri a intrat în posesia adresei nr. 10594 din 4 iunie 1999, emisă de B.X. SA, sucursala Constanţa, din care reiese că banca a acordat creditul de 50.000.000 lei SC S.A.U. SRL, prin administratorul societăţii Ş.Gh.
Cu actul respectiv face dovada că a respectat obligaţiile asumate, iar actul întruneşte condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
După un prim ciclu de judecată, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, rejudecând cauza, prin sentinţa nr. 2572 din 20 octombrie 2000, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. De asemenea, a respins, ca nefondată, şi cererea de revizuire.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Cu privire la cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea plângerii penale, formulate de către revizuientă faţă de fostul asociat.
În cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., întrucât litigiul dintre părţi, cu privire la vânzarea acţiunilor, nu are relevanţă faţă de cererea de revizuire, respectiv, de temeiul de revizuire invocat.
Formularea şi înregistrarea unei plângeri penale nu echivalează cu apariţia indicilor unei infracţiuni, aşa cum prevede art. 244 pct. 2 C. proc. civ.
Cu privire la cererea de revizuire.
Adresa nr. 10594 emisă la data de 4 iunie 1999 de către fosta B.X. SA, sucursala Constanţa, nu poate constitui un înscris reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi administrat la soluţionarea acţiunii.
Un asemenea act, care priveşte raporturile contractuale ale societăţii cu unitatea bancară, iar nu aspecte legate de raporturile societare, putea fi supus instanţei de fond, în vederea analizării lui.
Revizuienta a declarat apel împotriva sentinţei nr. 2572/2000 a Tribunalului Constanţa, invocând că, după data pronunţării sentinţei nr. 822/1997, a intrat în posesia a două acte noi, şi anume, adresa nr. 10599/1999 emisă de B.X. şi nr. 321/P/1999 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa. Precizează că, prin adresa nr. 321/P/1990, i se făcea cunoscut că s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990. Prin cele două acte se infirmă starea de fapt pe care se întemeiază instanţa de fond, atunci când admite cererea de excludere din societate a asociatului Ş.Gh.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia nr. 180 din 12 martie 2001, a respins, ca nefondat, apelul revizuientei împotriva sentinţei nr. 2572/2000 a Tribunalului Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Actele invocate de revizuientă nu îndeplinesc condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât au fost emise după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere şi nu sunt determinante, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării fondului, ar fi influenţat soluţia pronunţată. Aceste înscrisuri sunt de natură a fi asimilate unui început de dovadă scrisă, iar acceptarea lor presupune completarea cu alte probe.
Revizuienta nu a probat că nu ar fi avut cunoştinţă de aceste acte şi că au fost reţinute de partea potrivnică.
Împotriva deciziei nr. 180/2001 a instanţei de apel a declarat recurs revizuienta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 11 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esenţă, următoarele:
Cele două înscrisuri fac dovada unei împrejurări esenţiale pentru soluţionarea cererii de excludere din societate, întrucât temeiul excluderii a fost modul de utilizarea creditului. Ele sunt acte noi, în sensul practicii judiciare.
Aceste acte nu au putut fi prezentate cu ocazia judecării cererii, datorită unei împrejurări mai presus de voinţa revizuientei. Astfel, cercetările penale nu erau finalizate la data soluţionării cererii de excludere din societate.
Actele fiind emise după pronunţarea sentinţei nr. 822/1997, nu putea susţine şi proba că au fost reţinute de Gh.H.
Dacă actele ar fi existat la data judecării cererii de excludere din societate, ar fi infirmat ceea ce eronat, s-a reţinut de instanţă că a folosit creditul bancar contrar destinaţiei contractuale.
Instanţa de apel a apreciat greşit actele invocate, căci ele demonstrează lipsa oricărui temei în justificarea excluderii din societate a revizuientului.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea sentinţei se putea cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Sub acest aspect, adresele nr. 10594 din 4 iunie 1999 a B.X. şi nr. 321/P/1998 din 13 mai 1999 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa (dosar nr. 1475/1999 a Tribunalului Constanţa) nu îndeplinesc condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, aşa cum arată şi revizuienta, înscrisurile au fost emise după pronunţarea sentinţei nr. 822 din 5 iulie 1997 a Tribunalului Constanţa şi nu au fost reţinute de intimatul Gh.H. şi, ca atare, nu puteau fi avute în vedere la pronunţarea hotărârii de către tribunal.
Susţinerea revizuientei că nu a putut prezenta actele cu ocazia judecării cererii de excludere din societate, datorită unei împrejurări mai presus de voinţa ei, nu corespunde realităţii, deoarece B.X. SA, cu adresa nr. 25889 din 9 decembrie 1996, îi făcea cunoscut că Gh.H. a sesizat banca, la data de 25 noiembrie 1996, că nu a respectat destinaţia creditului acordat SC S.A.U. SRL şi îi cerea să depună documentaţia care face dovada utilizării creditului potrivit convenţiei de credit. De asemenea, anterior adresei băncii, şi anume, la data de 3 octombrie 1996, Gh.H. formulase cererea de excludere din SC S.A.U. SRL, pe motiv că a folosit creditul în alt scop. În aceste condiţii, revizuienta putea şi avea motive să solicite băncii să îi comunice rezultatul analizei băncii în legătură cu utilizarea creditului acordat SC S.A.U. SRL. Dacă se mai are în vedere şi perioada mare de timp în care s-a judecat cererea de excludere din societate, se constată că nu este o împrejurare mai presus de voinţa revizuientei, care să o împiedice să solicite băncii rezultatul analizei respective, ci de pasivitatea acesteia.
În contextul arătat, curtea reţine că este irelevantă adresa parchetului în soluţionarea cererii de revizuire.
Faţă de cele arătate, se constată că Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală şi, în consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se va respinge recursul, fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuientul Ş.Gh. împotriva deciziei nr. 180 din 12 martie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2475/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2479/2003. Comercial → |
|---|
