CSJ. Decizia nr. 2782/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2782/2003
Dosar nr. 7993/2001
Şedinţa publică din 28 mai 2003
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Mureş, sub nr. 5046/2000, SC C.C. SA Mureş a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da, în contradictoriu cu SC A.C. SA să oblige pârâta la plata sumei de 187.298.257 lei, reprezentând contravaloare prestaţii şi dobândă calculată până la 5 ianuarie 1999, precum şi la plata în continuare a dobânzilor, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 1383 din 19 octombrie 2000, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 90.911.958 lei, cu titlu de despăgubiri, la 96.386.299 lei dobânzi până la data de 5 ianuarie 1999 şi, în continuare, până la achitarea debitului de 90.917.958 lei, conform nivelului dobânzilor practicate de B.A. SA, cu 11.201.030 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din actele dosarului că reclamanta, în baza contractului încheiat cu pârâta, a suportat contravaloarea lucrărilor agricole, a seminţelor şi erbicidelor necesare culturii de grâu din anul agricol 1996 – 1997. Sumele respective i-au fost acordate în baza unui contract de împrumut de B.A. SA, împrumut pentru care pârâta trebuie să suporte, conform clauzelor contractuale, diferenţa dintre nivelul subvenţionat al dobânzilor de stat şi nivelul efectiv al creditului utilizat. Pentru că nu a predat cantitatea de cereale la care s-a obligat, datorează sumele pretinse prin acţiune.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia civilă nr. 254/A din 22 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
SC A.C. SA Târnăveni a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6, 7, 9, 10 şi 11 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că:
Deşi, la primul termen de judecată, au invocat lipsa concilierii şi notificării, conform art. 1079 C. civ., instanţele nu au ţinut seama de această neregularitate.
De asemenea, nu s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, referitoare la taxa judiciară de timbru, aceasta nefiind achitată anticipat.
Reclamanta-intimată nu şi-a motivat acţiunea şi nici nu le-a comunicat actele depuse în susţinerea acesteia.
Sumele necesare pentru achiziţionarea seminţei de grâu, motorinei, îngrăşămintelor, erbicidelor, precum şi cele privind costul lucrărilor mecanice, nu le-au fost puse la dispoziţie decât parţial şi după trecerea perioadei optime, motiv pentru care nu au putut realiza prevederile contractuale decât parţial.
Cererea privind efectuarea unei expertize de specialitate s-a respins neîntemeiat.
Au făcut dovada intervenţiei forţei majore, situaţie în care, potrivit prevederilor contractuale, erau exoneraţi de răspundere.
Nu s-a ţinut seama de depoziţiile martorilor şi actele depuse, s-a interpretat greşit actul dedus judecăţii.
Nu s-a luat în considerare imposibilitatea asigurării culturilor de câmp.
Greşit le-a fost respinsă excepţia privind prescripţia dreptului material la acţiune.
Nu trebuiau obligaţi la plata dobânzilor.
Recursul a fost respins ca nefondat.
Potrivit contractului nr. 75 din 7 octombrie 1996, clauzele au fost corect interpretate, reclamanta s-a obligat a suporta contravaloarea combustibilului necesar pentru efectuarea lucrărilor agricole pentru anul agricol 1996 – 1997, a seminţelor, îngrăşămintelor, insecticidelor etc. obligaţie sa nu a fost aceea de-a asigura achiziţionarea produselor respective. Din actele aflate la dosarul de la fond rezultă că şi-a îndeplinit aceste dispoziţii.
Această reţinere este confirmată chiar de către pârâtă, care, prin adresa nr. 441 din 4 martie 1997, arată că nu şi-a putut onora obligaţiile asumate prin contract, datorită „calamităţilor", nu din cauza nefinanţării în termen, cum susţine prin motivele de recurs.
În aceste condiţii, faţă de datele ce rezultă din actele dosarului, pe care instanţa le-a avut în vedere, în mod corect au fost înlăturate, pe acest aspect, depoziţiile martorilor, iar sumele pretinse nefiind contestate, nu se impunea în cauză efectuarea unei expertize.
Lipsa asigurării culturilor în nici un caz nu poate fi imputată reclamantei, nu era obligaţia acesteia, iar imposibilitatea realizării nu s-a dovedit.
Având în vedere data scadenţei obligaţiei asumate de pârâtă, 1 septembrie 1997, cât şi cea a introducerii acţiunii, 1 iunie 2000, în raport cu dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, dreptul material la acţiune nu se poate reţine ca fiind prescris, iar în raport cu dispoziţiile art. 43 C. com., deoarece au fost solicitate, obligarea la plata dobânzilor se impunea.
Faţă de dispoziţiile cuprinse în cap. V art. 4 din contract, recurenta, deoarece nu şi-a îndeplinit obligaţia de-a asigura culturile în caz de calamitate, nu poate invoca, în favoarea sa, forţa majoră pentru exonerarea de plata despăgubirilor.
Promovarea acţiunii, potrivit legii, inclusiv a contractului, nu este condiţionată de o prealabilă conciliere, iar lipsa notificării, prevăzută de art. 1079 C. civ., are consecinţe asupra termenului de la care se pot pretinde anumite drepturi de către reclamant, nu este un fine de neprimire a unei acţiuni în cazul dat.
Acţiunea nu putea fi anulată, ca netimbrată, având în vedere faptul că neregularitatea privind timbrajul a fost acoperită pe parcursul judecării cauzei.
Cererea de învestire a instanţei îndeplineşte condiţiile art. 112 C. proc. civ., iar necomunicarea actelor pe care se bazează, trebuia invocată la fond, de altfel, aceste ultime motive nici nu au făcut obiectul apelului.
Pentru motivele arătate, reţinând legalitatea deciziei recurate, s-a respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.C. SA Târnăveni, împotriva deciziei nr. 254 din 22 mai 2001 a Curţii de apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 278/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2784/2003. Comercial → |
|---|
