CSJ. Decizia nr. 2784/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2784/2003
Dosar nr. 1432/2002
Şedinţa publică din 28 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 684, pronunţată la data de 23 martie 2001, în dosarul nr. 1738/ COM /2000, secţia comercială a Tribunalului Constanţa a admis cererea formulată de reclamanta SC V. SA; în contradictoriu cu pârâta SC L. SRL, a constatat reziliat contractul de închiriere nr. 699 din 23 decembrie 1996, a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul comercial, situat în Constanţa, şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 200.000 lei pe zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data eliberării menţionatului spaţiu comercial.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de pactul comisoriu expres, stipulat prin art. 3.4 din contractul părţilor, întrucât pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei, conform cerinţelor art. 3.1 din acest act juridic.
Secţia comercială a Curţii de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 26, pronunţată la data de 14 martie 2002, în dosarul nr. 1213/ COM /2001, a admis apelul formulat de pârâta SC L. SRL împotriva acestei hotărâri pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca nefondată, acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa menţionata decizie, instanţa de apel a reţinut că materialul probator administrat în cauză, astfel cum a fost completat în apel cu expertiza contabilă, relevă că pârâta a achitat reclamantei, până la data de 30 septembrie 1998, chiria lunară facturată, iar după această dată a achitat-o, conform prevederilor art. 3.1 din contractul părţilor, prin corectarea trimestrială a acesteia cu rata inflaţiei, împrejurare ce înlătură aplicarea pactului comisoriu, potrivit căruia neachitarea chiriei cu o întârziere de peste 60 de zile, atrage rezilierea de plin drept a contractului, fără punere în întârziere.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs intimata reclamantă SC V. SA, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esenţă, că Decizia cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii; că instanţa de apel a interpretat, greşit, clauza privind preţul închirierii; a încălcat dispoziţiile art. 969 C. civ., în ce priveşte menţionata clauză, şi nu s-a pronunţat asupra hotărârilor judecătoreşti, care au tranşat, irevocabil, interpretarea acesteia, depuse în probaţiune, cum nici asupra expertizei contabile efectuată în apel.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate nu relevă motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prima instanţă de control judiciar argumentând, conform cerinţelor art. 261 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., soluţia pronunţată, aspect ce înlătură aplicarea evocatului motiv de modificare a acestei hotărâri.
Având în vedere că, în conformitate cu art. 3.1 şi 3.2 din contractul părţilor, preţul convenit şi negociat de părţi la încheierea contractului „se va corecta trimestrial cu rata inflaţiei aferente prestaţiilor publicate în Buletinul Statistic", iar „diferenţele, provenind din aplicarea ratei inflaţiei, vor fi făcute de locator la finele fiecărui trimestru", se constată că instanţa de apel a interpretat clauza, referitoare la preţul închirierii, după înţelesul ei clar şi lămurit, conform voinţei părţilor şi a făcut corect aplicarea principiului înscris în art. 969 C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, aşa încât nu se justifică criticile ce vizează incidenţa art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Cum instanţa de apel s-a pronunţat asupra raportului de expertiză contabilă, efectuat în apel, iar Decizia Curţii de Apel Constanţa nr. 194/ COM din 23 martie 2000 şi Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 3852 din 19 iunie 2001, depuse în probaţiune (dosarul Tribunalului Constanţa nr. 1738/ COM /2000 şi filele dosarului Curţii de Apel Constanţa nr. 1213/ COM /2001 nu sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii – întrucât, instanţele învestite să interpreteze clauzele menţionatului contract, privind preţul închirierii, au considerat că, faţă de înţelesul lămurit al acestora, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 977 C. civ., rezultă că nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu poate fi primită, ştiut fiind că, spre a putea obţine modificarea unei hotărâri judecătoreşti în temeiul acestui text legal, trebuie îndeplinită atât condiţia nepronunţării instanţei asupra unei dovezi administrate, cât şi condiţia ca aceasta să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiţii care sunt prevăzute a fi întrunite cumulativ, şi care, în cauză, nu sunt îndeplinite.
Aşa fiind, constatând neîndeplinirea cerinţelor art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ., invocate de SC V. SA în susţinerea recursului, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2, va respinge, ca nefondată, această cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SA Constanţa, împotriva deciziei nr. 26 din 14 martie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2782/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 280/2003. Comercial → |
|---|
