CSJ. Decizia nr. 3085/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3085/2003
Dosar nr. 2527/2002
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă 3123 din 16 mai 2000, a respins acţiunea principală introdusă de reclamanta S.N.A.M. SA Bucureşti împotriva SC B.M.W. SA Bucureşti, prin care se solicita obligarea acesteia la plata sumei de 62.690.324 lei cu titlu de preţ pentru apa minerală livrată, conform contractului nr. 104 din 20 martie 1995 şi 63.367.245 lei penalităţi de întârziere. Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâtă, cu consecinţa obligării reclamantei la restituirea unei plăţi nedatorate în sumă de 29.792.614 lei şi dobândă în sumă de 30.835.355 lei.
După un prim ciclu procesual, în fond, după casare, de la Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 143 din 7 octombrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul declarat de reclamantă, cu motivarea că, după punctajul comun al părţilor, pârâta a achitat sumele datorate, chiar şi în plus, aşa cum rezultă din raportul lunar de producţie, iar pârâta, cu ordinele de plată depuse la dosar, a făcut dovada achitării sumelor, deci, nu mai există nici un debit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.N.A.M. SA Bucureşti, care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 alin. (2) C. proc. civ., a susţinut că Decizia din apel este practic nemotivată, deşi, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa avea obligaţia să arate temeiurile de fapt şi drept pentru care şi-a format convingerea, prin aceasta, cauzându-se o vătămare recurentei, care, astfel nu are posibilitatea să o critice.
Motivarea sumară, în opinia recurentei, din decizie este greşită deoarece suma pretinsă rezultă din situaţia debitelor şi penalităţilor calculate la 31 decembrie 1998, iar pârâta nu a achitat sumele după realizarea unui punctaj comun şi nici în plus, neexistând o asemenea dovadă.
Recursul este nefondat.
De menţionat, că motivarea recursului nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care se referă la încălcarea formelor de procedură în condiţiile arătate şi sancţionate de art. 105 C. proc. civ., ceea ce nu s-a pretins nici de recurentă că s-ar fi produs în speţă.
Aşa cum este motivat recursul, el se încadrează mai mult în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., dar, chiar şi aşa, este neîntemeiat.
Din verificarea deciziei recurate se constată că instanţa de apel a motivat soluţia pronunţată, şi, chiar dacă a făcut-o mai succint, asta se datorează argumentului avut în vedere, respectiv, plata sumelor s-a făcut de pârâtă şi chiar şi în plus.
Combătând această motivare, recurenta se contrazice singură cu susţinerea iniţială a nemotivării hotărârii.
Este inexactă susţinerea recurentei că nu s-a făcut dovada plăţii şi încă a unor plăţi în plus, deoarece reclamanta-recurentă a fost obligată, ca urmare a admiterii cererii reconvenţionale, tocmai la restituirea a ceea ce s-a plătit în plus la unele facturi, iar recursul nu priveşte şi cererea reconvenţională.
Actul avut în vedere de instanţa de apel şi aflat la dosarul de fond şi care a stat la baza întocmirii facturilor, nu priveşte numai stabilirea cantităţii de apă naturală livrată, cu care părţile sunt de acord, cum greşit se pretinde în recurs, ci şi valoarea, aşa cum se menţionează chiar în conţinutul acestui raport lunar de producţie.
Or, acest raport s-a întocmit în aprilie 1998, iar, la data de 18 mai 1998, cu O.P. nr. 134, s-a făcut plata facturii emisă, la 30 aprilie 1998, pe baza raportului.
De aceea, atât instanţa de fond, cât şi de apel au avut în vedere acest raport, care reprezintă voinţa părţilor şi care a fost respectat de pârâtă în privinţa plăţii sumei.
Cum s-a referit la faptul că pârâta a achitat sumele, evident că instanţa a avut în vedere ordinele de plată depuse la dosar, despre care recurenta nu face nici o referire în recurs.
Cum critica de esenţă a recursului o constituie art. 304 pct. 5 C. proc. civ., solicitându-se reţinerea cauzei spre rejudecare, şi cum s-a arătat că acest motiv nu este incident în cauză, iar hotărârea este motivată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, S.N.A.M. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 143 din 7 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti , secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3083/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3088/2003. Comercial → |
|---|
