CSJ. Decizia nr. 3096/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3096/2003
Dosar nr. 5637/2000
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 august 1999, reclamanta SC M. SA Vaslui a solicitat obligarea pârâtului, Grupul Şcolar I.M. Vaslui şi P.V. la plata sumei de 11.348.664 lei, reprezentând diferenţă preţ, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa civilă nr. 382 din 25 octombrie 1999, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâtul, Grupul Şcolar Industrial I.M. Vaslui, nu are calitate procesuală pasivă, deoarece P.V., prin angajamentul de plată din 26 ianuarie 1999, s-a obligat să achite suma datorată, act ce constituie titlu executoriu.
Prin Decizia civilă nr. 157 din 15 mai 2000 a Curţii de Apel Iaşi, s-a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, ce a fost schimbată în parte, s-a admis acţiunea reclamantei şi pârâtul, Grupul Şcolar I.M., a fost obligat la plata sumei de 11.348.664 lei contravaloare marfă şi la 1.471.384 lei cheltuieli de judecată la fond şi în apel; s-a menţinut sentinţa privind respingerea acţiunii faţă de pârâtul P.V.; s-a respins excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului, Grupul Şcolar I.M. Vaslui.
S-a reţinut, în considerentele deciziei, că intimatul-pârât a achitat o parte din facturile emise de reclamantă şi, deci, are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la numitul P.V., acesta a fost delegatul pârâtei care a ridicat marfa în numele societăţii, iar angajamentul de plată dat de acesta urmează să fie valorificat de Grupul Şcolar I.M. Vaslui în baza raportului de muncă dintre cele două părţi.
În termen legal, Grupul Şcolar I.M. Vaslui a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ., împotriva acestei decizii, susţinând că este nelegală şi netemeinică.
S-a susţinut că numitul P.V. s-a angajat faţă de intimata-reclamantă să achite debitul, că numai aceasta are calitate de creditor, iar în situaţia în care ar fi obligaţi la plata, conform art. 1.000 C. civ., nu ar putea valorifica angajamentul de plată, cu atât mai mult cu cât, în prezent, nu mai este salariatul societăţii.
Recurenta a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, întrucât, potrivit codului comercial, obligaţia de plată revine cumpărătorului, calitate pe care a avut-o pârâtul P.V. Că răspunderea comitentului se limitează numai la situaţia în care prepusul a acţionat în numele acestuia. Or, pârâtul a acţionat în nume propriu, întrucât nu a făcut menţiunea, conform art. 396 C. com., pe facturi „prin procură" şi, deci, P.V. răspunde personal pentru daunele cauzate reclamantei.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, întrucât, din actele dosarului, rezultă că recurenta avea calitatea de cumpărător, iar facturile sunt semnate de delegatul acesteia P.V., care, la data expedierii mărfurilor, era angajat la societatea recurentă.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Reclamanta, SC M. SA Vaslui, a livrat pârâtei, Grupul Şcolar Industrial I.M. – Vaslui, produse alimentare cu facturile nr. 45871 din 3 iunie 1998, în valoare de 20.423.000 lei; nr. 45870 din 13 iunie 1998, în valoare de 5.052.620 lei; nr. 46015 din 31 iulie 1998, în valoare de 2.205.640 lei şi nr. 46145 din 22 septembrie 1998, în valoare de 2.048.104 lei, care au fost achitate parţial şi a rămas o diferenţă de 11.348.664 lei.
Recurenta a susţinut la instanţa de fond, prin întâmpinare, că a achitat numai o parte din produse specificate în facturile nr. 45871 şi 45870 din iunie 1998, pe care le-a primit, celelalte au fost ridicate de P.V., care s-a angajat să plătească diferenţa neachitată.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel a constatat că Grupul Şcolar I.M. Vaslui are calitate procesuală pasivă, cât timp a primit o parte din produse şi le-a achitat.
Pe de altă parte, în facturile şi avizele de expediţie depuse la dosar, la rubrica cumpărător figurează Grupul Şcolar I.M. Vaslui, iar marfa a fost ridicată de delegatul acestuia P.V., care era angajatul recurentei, în calitate de administrator, şi care a acţionat în interesul acesteia.
Susţinerea recurentei, că intimatul-pârât P.V. s-a angajat faţă de reclamantă să achite debitul şi acesta răspunde pentru debitul neachitat, va fi înlăturată pentru următoarele considerente:
Este adevărat că P.V. a dat, la 26 ianuarie 1999, un angajament de plată prin care s-a obligat să achite, până la 15 februarie, suma de 11.348.664 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor ridicate de acesta pentru societate.
Acest act poate fi valorificat numai de recurentă în baza raporturilor de muncă pe care le-a avut cu P.V., administratorul acestei societăţi, care a ridicat produsele de la reclamantă şi-a acţionat în numele societăţii recurente.
În mod corect, instanţa de apel a reţinut că angajamentul de plată constituie titlu executoriu numai pentru Grupul Şcolar I.M., care îl poate pune în executare.
De menţionat că între reclamantă şi pârâtul P.V. nu a existat nici un raport juridic nu numai de dreptul muncii, dar nici de drept comun, care să justifice obligarea acestuia din urmă la plata debitului.
Dreptul reclamantei la plata contravalorii produselor neachitate se valorifică numai faţă de societatea cu care este în raporturi contractuale, respectiv, recurenta, aşa încât, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că P.V. nu are calitate procesuală pasivă în acest litigiu.
Nici critica recurentei, privind nerespectarea dispoziţiilor art. 396 C. com., în sensul că nu s-a menţionat pe factură că P.V. a acţionat „prin procură", nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 401 C. com., „dispoziţiile acestei secţiuni se aplică reprezentanţilor caselor comerciale sau ai societăţilor străine care tratează sau încheie în ţară în numele şi pe socoteala acestora afacerile comerciale cu care au fost însărcinaţi".
Faţă de acest text de lege, Curtea constată că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 396 şi art. 400 C. com., aşa cum recurenta a susţinut.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârât, constatând că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul, Grupul Şcolar I.M. Vaslui, împotriva deciziei nr. 157 din 15 mai 2000 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 309/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3097/2003. Comercial → |
|---|
