CSJ. Decizia nr. 3089/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3089/2003
Dosar nr. 325/2003
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6489 din 19 octombrie 2000, a admis în parte acţiunea introdusă de reclamanta F.P.S., în prezent, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, împotriva SC V.N. SA Bucureşti, pe care a obligat-o la plata sumei de 120.066.469 lei, reprezentând dividende pentru anul 1996 şi la suma de 25.726.176 lei dividende pentru anul 1997, a fost respins capătul de cerere privind daunele moratorii ca neîntemeiat.
S-au reţinut, pentru primul capăt de cerere, că operează dispoziţiile art. 67 alin. (2) şi 122 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R şi în plus, pârâta nu a contestat obligaţia de plată.
Pentru cel de al doilea capăt de cerere, privind daunele-interese moratorii, s-a motivat că aportul acţionarului la capitalul social nu este purtător de dobânzi, deci, nici de dividende şi în plus, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului.
După un prim ciclu procesual, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 163 din 25 noiembrie 2002, în fond, după casarea de la Curtea Supremă de Justiţie, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa şi a obligat pârâta la plata sumei de 104.413.731 lei, daune-interese morale pentru anul 1996 şi la suma de 14.358.367 lei pentru 1997.
S-a reţinut că, în cauză, cu privire la daune, operează dispoziţiile art. 43 C. com., iar cuantumul acestora este acela din acţiune stabilit la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC V.N. SA Bucureşti, care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că s-a încălcat legea, respectiv, dispoziţiile art. 969 C. civ., deoarece, prin convenţiile intervenite, părţile nu au precizat vreo sancţiune în legătură cu plata dividendelor, iar sub aspectul cuantumului acestor daune, reclamanta nu avea dreptul să le păstreze în depozite bancare pe termen, dividendele fiind venituri bugetare. Se critică hotărârea şi pentru faptul că nu s-a reţinut în dispozitivul deciziei consemnarea cu O.P. nr. 6521 din 10 septembrie 2002 a sumelor reprezentând dividende pentru anul 1996 şi 1997.
Recursul este fondat, după cum urmează:
Susţinerea că s-a încălcat convenţia părţilor (art. 969 C. civ.) este neîntemeiată, pentru că nu părţile trebuie să stabilească naşterea dobânzilor pentru datorii comerciale (dividende) lichide şi exigibile, ele curg de drept, conform art. 43 C. com., care, corect a fost aplicat în speţă de către instanţa de apel, fiind şi sunt datorate de pârâtă.
Neîntemeiată este şi critica referitoare la neconsemnarea ordinului de plată, prin care s-au plătit dividendele, rezultând că s-a luat act în practicaua deciziei din apel.
Nu există nici o obligativitate pentru instanţă de a face o asemenea consemnare în dispozitivul hotărârii, pentru că nu era susceptibil de executare.
Din recursul pârâtei este, însă, întemeiat motivul vizând calculul daunelor interese moratorii.
De menţionat că, la cererea instanţei, intimata a depus şi nota de calcul conform căreia, pentru dobânda la vedere, sumele pentru cei doi ani sunt mult mai reduse.
Această notă de calcul nu a fost contestată de recurentă, deşi a luat cunoştinţă de ea, iar cu ocazia judecării, reprezentantul său a fost de acord cu sumele arătate.
Avându-se în vedere că situaţia de fapt s-a schimbat faţă de aceea existentă în apel sub aspectul calculului daunelor, varianta corectă fiind aceea din actul prezentat în recurs şi care a avut la bază dobânda la vedere B.R.D.
De menţionat că, până la aplicarea OG nr. 9/2000, acţiunea de faţă fiind introdusă chiar în ziua publicării ordonanţei şi după abrogarea Decretului nr. 311/1954, instanţele au fost acelea care au stabilit, prin practica creată, criteriile obiective de calcul, în acelaşi timp flexibil în comparaţie cu dobânzile practicate de băncile comerciale, condiţii ce sunt îndeplinite de dobândă, astfel cum a fost calculată prin nota depusă la dosar.
Cu precizările arătate, urmează a se admite recursul în sensul notei de calcul şi a se modifica Decizia cu obligarea pârâtei la plata sumei de 32.328.576 lei şi 4.583.241 lei daune interese moratorii pentru anii 1996 şi 1997.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., obligă pe reclamanta-intimată la 3.945.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, SC V.N. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 163 din 25 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică Decizia atacată, în sensul că obligă pe pârâta, SC V.N. SA Bucureşti, să plătească reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti, suma de 32.328.576 lei, plus 4.583.241 lei daune moratorii.
Obligă recurenta la plata sumei de 3.945.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3088/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 309/2003. Comercial → |
|---|
