CSJ. Decizia nr. 3088/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3088/2003
Dosar nr. 310/2003
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 octombrie 1998, reclamanta SC P.U. Spania (Societate Anonimă de Asigurări Reasigurări) a chemat în judecată pe pârâtele SC R.S. SA Bucureşti şi SC S.E. SRL Bucureşti, pentru a fi obligate la plata sumei de 18.917 dolari S.U.A. (echivalentul a 2.602.599 ESP) achitată în calitate de asigurător SC C.R. SRL, care a suferit un prejudiciu cauzat de pârâte.
Pârâta SC S.E. SRL Bucureşti a formulat o cerere de chemare în garanţie a SC A.S.R. SA, solicitând ca, în cazul în care va cădea în pretenţii, să fie obligată la plată chemata în garanţie.
Prin sentinţa civilă nr. 3654 din 8 iunie 2000, Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâta SC S.E. SRL la plata sumei de 16.918 dolari S.U.A., reprezentând daune, precum şi la 10.279.028 lei cheltuieli de judecată şi a respins acţiunea, faţă de pârâta SC R.S. SA Bucureşti. Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă şi a fost obligată chemata în garanţie să plătească, direct reclamantei, sumele de 16.918 dolari S.U.A. şi 10.279.028 lei, precum şi cheltuielile de judecată, în sumă de 16.000.000 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a respins apelul chematei în garanţie, ca nefondat.
Prin Decizia civilă nr. 4588 din 28 iulie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul chematei în garanţie, a casat Decizia de mai sus şi a trimis cauza spre rejudecare.
După casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 172 din 6 decembrie 2002, a respins apelul chematei în garanţie, menţinând soluţia instanţei de fond.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, chemata în garanţie a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că a fost, în mod greşit, direct obligată la plata daunelor, întrucât s-a plătit cu întârziere prima de asigurare în valută, datorită faptului că banca nu a cerut toate actele necesare, situaţie în care, pentru accidentul produs la 11 octombrie 1997, B.K. a acceptat plata cu întârziere la 16 octombrie 1997.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susţinerilor pe care pârâta le face prin recursul de faţă, în raport cu actele aflate la dosarul cauzei, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, aşa cum se solicită.
În speţă, este de reţinut că pârâta SC S.E. SRL a achitat prima de asigurare la data de 10 octombrie 1998, cu ordinul de plată confirmat de bancă, situaţie în care este nerelevant faptul că, din culpa băncii, suma a intrat cu întârziere în contul asigurătorului.
Cum părţile, pârâta, asiguratul şi chemata în garanţie, asigurătorul, au încheiat o poliţă de asigurare la data de 10 octombrie 1997, când s-a achitat şi prima de asigurare, prin acordul părţilor, convenţia de asigurare îşi produce efecte de la această dată, situaţie în care începe să opereze răspunderea asigurătorului pentru riscul produs.
În ceea ce priveşte întinderea despăgubirii, aceasta s-a făcut, potrivit actelor de constatare întocmite în prezenţa părţilor de asigurătorul extern, aşa cum corect au reţinut instanţele.
În situaţia în care chemata în garanţie, asigurătorul a fost prejudiciat de banca mandatată să-i încaseze primele de asigurare, prin întârzierea operaţiunilor de plată în valută, pentru că nu au fost solicitate toate documentele necesare, are acţiune separată în desdăunare.
În ceea ce priveşte obligarea sa directă la plată, este de reţinut că, prin hotărârea instanţei de fond, corect au fost admise, atât acţiunea principală a reclamantei, prin obligarea pârâtei la plată, cât şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă.
Astfel că, prin indicarea explicită a sumelor legal datorate de pârâtă şi, respectiv, de chemata în garanţie, obligarea directă la plată a acesteia din urmă nu vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 60 C. proc. civ., fiind o modalitate practică de executare efectivă a plăţilor dispuse de instanţă, care nu prejudiciază în nici-un fel fondul cauzei sau pe vreuna din părţile din litigiu.
În consecinţă, recursul chematei în garanţie se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de chemata în garanţie, SC A.S.R. SA, împotriva deciziei nr. 172 din 6 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3085/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3089/2003. Comercial → |
|---|
