CSJ. Decizia nr. 347/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 347/2003
Dosar nr. 632/2002
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 mai 1999, la Tribunalul Bucureşti, reclamanta, P.U., a chemat în judecată pe pârâta, SC I.P. SRL, şi a solicitat anularea procesului verbal din 15 iulie 1998, prin care s-a majorat capitalul social la 2.500.000 lei a actului adiţional, şi hotărârii A.G.A. din 15 martie 1999, prin care s-a decis majorarea cu aportul exclusiv al asociatului administrator, M.F.
Instanţa de fond, prin sentinţa civilă 3408 din 17 iunie 1999, a respins ca tardivă acţiunea împotriva procesului verbal din 15 iulie 1998,şi ca neîntemeiată, cererea de anulare a hotărârii A.G.A. din 15 martie 1999.
S-a reţinut că reclamanta nu a respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea 31/1990, pentru a ataca o hotărâre contrară legii sau actului constitutiv, iar pe de altă parte, hotărârea A.G.A. din 15 martie 1999, a respectat formalităţile cerute de lege, adoptându-se cu majoritatea absolută la a doua convocare a A.G.A.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 203 din 24 ianuarie 2000, a admis apelul declarat de reclamantă şi, desfiinţând sentinţa atacată, a trimis cauza spre rejudecare, considerând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere-anularea actului adiţional.
Curtea Supremă de Justiţie, în recursul declarat de pârâtă, prin Decizia 1106 din 21 februarie 2001, a admis cererea şi considerând că instanţa de apel nu a analizat modul în care s-a convocat A.G.A., atât la 15 iulie 1998, cât şi la data de 15 martie 1999, a casat Decizia curţii de apel cu trimitere spre rejudecare.
În rejudecare, instanţa de apel, prin Decizia civilă nr. 1447 din 7 noiembrie 2001, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa atacată, iar pe fond, a admis acţiunea anulând procesul verbal al societăţii comerciale din 15 iulie 1998, precum şi actul adiţional din 20 iulie 1998, a anulat hotărârea A.G.A. din 15 martie 1999, şi a obligat pe pârâtă la 7.700.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că nu au fost respectate dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea 31/1990, convocarea fiind generică, fără a prezenta ordinea de zi pentru şedinţa din 15 iulie 1998, iar pentru aceea din 15 martie 1999, convocarea cuprindea o altă ordine de zi decât cea discutată, încălcându-se dispoziţiile art. 16 din contractul de societate.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susţine că instanţa de apel nu a luat în consideraţie convocările prealabile ale adunării generale, ci numai modificările prezentate. Atât prima convocare, cât şi cea de-a doua, fiind prin scrisori recomandate cu confirmare de primire, iar majorarea capitalului social era impusă de OUG nr. 32/1997.
În privinţa anulării Hotărârii A.G.A. din 15 martie 1999, recurenta susţine că au fost convocări, atât pentru adunarea generală extraordinară, cât şi pentru adunarea generală ordinară care s-au realizat prin scrisori recomandate.
Recursul este nefondat.
Dispoziţiile art. 186 din Legea 31/1990, prevăd că hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală, a cărei convocare trebuie să cuprindă data şi locul, precum şi ordinea de zi.
Art. 117, din legea susmenţionată, dispune cu titlu de normă imperativă că, dacă în ordinea de zi figurează propuneri de modificare a actului constitutiv, convocarea trebuie să cuprindă textul integral al propunerilor.
Încălcarea acestor norme nu lasă nesancţionată conduita comercianţilor, care sunt obligaţi să respecte formalismul procedurii de desfăşurare a activităţii organului suprem de conducere a societăţii comerciale.
Emiterea unor scrisori recomandate fără confirmarea de primire, nu reprezintă o reală convocare a A.G.A., ci mai degrabă creează confuzie faţă de publicitatea realizată prin ziarul E.I.
Scopul convocării îl reprezintă participarea asociaţilor la dezbaterile problemelor ce formează ordinea de zi a şedinţei, pentru ca hotărârea A.G.A. să reprezinte voinţa reală a acestora.
Faptul că A.G.A. nu s-a întrunit la prima convocare, nu îndreptăţeşte pe nici unul din asociaţi să realizeze în alte forme decât cele cerute de lege, înştiinţarea pentru o nouă şedinţă A.G.A.
Fără a pune în discuţie buna credinţă a părţilor, este evident că lipsa confirmării de primire a scrisorilor recomandate, prin care s-a realizat înştiinţarea asupra adunării generale, nu poate avea efectele unei convocări, în formele prescrise de lege.
Numai în condiţiile în care A.G.A. nu întruneşte majoritatea pentru o hotărâre valabilă, statutul (art. 17) ca de altfel şi art. 188 din Legea 31/1990, prevedea posibilitatea luării deciziei la o nouă convocare, oricare ar fi nr. asociaţilor prezenţi. Aceasta presupunea însă efectuarea unei noi proceduri de convocare a A.G.A., în condiţiile cerute de lege, privind aducerea la cunoştinţă a datei locului şi obiectului dezbaterilor.
Analizând judicios materialul probator, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, pe care Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., o va menţine, respingând recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1447 din 7 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC I.P. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1147 din 7 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 309/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3551/2003. Comercial → |
|---|
