ICCJ. Decizia nr. 3903/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3903/2003
Dosar nr. 908/2002
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC E.C.A. SRL Constanţa a chemat în judecată pe pârâtul F.I., solicitând excluderea acestuia din societatea comercială, întrucât nu a adus aportul la capitalul social la care s-a obligat şi a fraudat societatea, întrebuinţând bunurile în interes personal şi folosind semnătura socială fără consimţământul celorlalţi asociaţi.
Prin cererea reconvenţională, pârâtul solicită excluderea celor doi asociaţi ai societăţii, întemeindu-şi acţiunea pe pierderile aduse de aceştia.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 990/Com din 20 aprilie 2001, a respins acţiunea şi cererea reconvenţională.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nu se poate imputa pârâtului activităţi de administrare comise în frauda societăţii cât timp el nu avea calitatea de administrator, iar dispoziţiile art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 atrag răspunderea unei persoane calificate, îndatoririle de evidenţă contabilă revenind fiecărui asociat, după cum susţinerile nedovedite nu pot conduce la temeinicia cererii reconvenţionale.
Curtea de Apel Constanţa, soluţionând apelurile declarate de reclamantele SC E.C.A. SRL şi M.E. şi pârâtul F.I., prin Decizia civilă 984/Com din 20 noiembrie 2001, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa atacată, excluzând pe pârât din societate, a respins celelalte apeluri şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a considerat că necesitatea protejării societăţii şi intereselor asociaţilor impune excluderea asociatului care nu a plătit părţile sociale, situaţie echivalentă cu refuzul de a vărsa aportul social, dar şi imposibilitatea asociatului de a pretinde despăgubiri ce se cuveneau societăţii comerciale.
În privinţa cererii reconvenţionale, instanţa a reţinut că aceasta se limitează la afirmaţii care nu pot fi încadrate în una din situaţiile prevăzute de art. 217 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, părţile au declarat recurs.
Pârâtul şi-a întemeiat critica asupra hotărârii judecătoreşti atacate, pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că, în mod greşit, s-a considerat că nu a adus aportul social, cooptarea sa nefăcându-se prin majorare de capital social, ci prin cesiunea unor părţi sociale, iar activitatea societăţii a fost greşit gestionată, încălcându-se dispoziţiile legii contabilităţii.
Reclamantele au susţinut că, prin concluziile raportului de expertiză, s-a dovedit activitatea culpabilă a asociatului pârât ce a prejudiciat societatea cu 20.000.000 lei. Totodată, recurenţii menţionează că apelul pârâtului a fost depus peste termenul limită stabilit de lege.
Recursul reclamantelor este netimbrat.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995, cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor de timbru care se plătesc anticipat, sub sancţiunea anulării acestora.
Citate cu menţiunea achitării taxei judiciare în sumă de 852.500 lei şi a timbrului judiciar în sumă de 31.500 lei, reclamantele nu au îndeplinit obligaţia cerută de lege.
Întrucât chestiunea taxei de timbru este prealabilă, analiza hotărârii judecătoreşti atacate, în raport cu motivele invocate sau pentru motive de ordine publică, nu mai este posibilă, aşa încât Curtea, în temeiul textelor de lege citate, va anula, ca netimbrat, recursul reclamantelor.
Recursul pârâtului este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Cesiunea acţiunilor reprezintă o modalitate de transmitere a obligaţiilor care respectă regulile stabilite de art. 1392 şi urm. C. civ.
Fără importanţă de titlul sub care s-au transmis acţiunile (oneros sau gratuit) cesiunea a îndeplinit formalităţile de acceptare de către societate – prin actul adiţional din 18 noiembrie 1998 – dar şi de publicitate – prin rezoluţia nr. 50234 din 3 februarie 1999 a O.R.C. Constanţa – pentru care, astfel, operaţiunea a îndeplinit condiţia de opozabilitate.
Cesionarul devine acţionar al societăţii pentru valoarea nominală a acţiunilor, natura acestora rămânând neschimbată, indiferent de preţul plătit.
În stadiul înfiinţării societăţii comerciale, aportul asociaţilor formează capitalul social, iar valoarea patrimonială cu care orice asociat convine să contribuie la alcătuirea sau majorarea acestuia, implică o obligaţie personală care, însă, poate fi transmisă sau transformată, potrivit regulilor în materie reglementate de dreptul comun.
Considerentele neachitării de către cesionar a părţilor sociale, echivalente nevărsării capitalului social, sunt greşite dacă se au în vedere cesiunea aportului asociatului M.Gh. către pârât.
Nici caracterul intutitu personae al contractului de societate cu răspundere limitată nu poate reprezenta o motivaţie pertinentă, cât timp actul adiţional din 18 noiembrie 1998, dar şi particularităţile împrumutate de la societăţile pe acţiuni, exclud neîndeplinirea elementului de ordin personal.
Prin cesiune nu s-a produs o modificare a valorii capitalului social, iar titlul sub care aceasta s-a încheiat nu interesează pe terţi; efectele gratuităţii, poartă asupra raportului dintre părţi, cesionarii ulteriori succesivi sau creditorilor cedentului, iar acestea au în vedere, în primul rând, obligaţia de garanţie.
Cu privire la activitatea desfăşurată de ceilalţi asociaţi în funcţiile lor de administratori, caracterizată de pârât drept frauduloasă, instanţa de apel a ajuns la o concluzie judicioasă. Lipsa dovezilor, care să răstoarne prezumţia bunei credinţe sau care să probeze exercitarea abuzivă a drepturilor, înlătură fundamentul cererii de chemare în judecată.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 984 din 20 decembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul reclamantelor pârâte M.E. şi SC E.C.A. SRL şi menţine restul dispoziţiilor deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul reclamant F.I. împotriva deciziei nr. 984 din 20 decembrie 2001 a Curţii de apel Constanţa, secţia comercială.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul reclamantei pârâte M.E. şi menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Anulează recursul declarat de SC E.C.A. SRL Constanţa, prin reclamanta-pârâtă M.E., împotriva aceleiaşi decizii, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 390/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4042/2003. Comercial → |
|---|
