CSJ. Decizia nr. 3813/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3813/2003
Dosar nr. 7453/2001
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. C. S.A. Timişoara, societate în lichidare judiciară, reprezentată de S.C. P.W.C.M.C. SRL ca lichidator desemnat, a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. D. SRL Iaşi, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 214.849.544 lei, din care 128.845.284 lei cu titlu de preţ şi 86.004.260 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi de a întocmi şi comunica în original factura fiscală pentru cantitatea de 242.400 kg. recepţionată de reclamantă la 15 iulie 1999, cu cheltuieli de judecată aferente.
Prin sentinţa civilă nr. 1738/PI din 1 noiembrie 2000, Tribunalul Timiş, secţia comercială, a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantă împotriva pârâtei şi a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare nr. 373945 din 31 mai 1999 încheiat între reclamantă şi pârâtă şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Prin încheierea nr. 1738/PI din 12 ianuarie 2001, pronunţată în camera de consiliu, Tribunalul Timiş, secţia comercială, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamantă, privind dispozitivul sentinţei civile nr. 1738/PI/2000, în sensul că repunerea părţilor în situaţia anterioară constă în aceea că pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 214.849.544 lei cu titlu de pretenţii.
Prin Decizia civilă nr. 697 din 21 iunie 2001, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale nr. 1738/PI din 12 ianuarie 2001, pronunţată de Tribunalul Timiş, pe care a schimbat-o în sensul că a respins cererea formulată de reclamantă, privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 1738/PI/2000.
A respins ca tardiv apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 1738/PI din 1 noiembrie 2000 a Tribunalului Timiş.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că apelul pârâtei împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale este întemeiat, întrucât dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. privesc doar erorile materiale simple, cum sunt cele referitoare la nume, calitate, susţinerile părţilor sau calcule, ori, prin încheierea de rectificare pronunţată nu s-a realizat o îndreptare a unei erori materiale, ci s-a completat dispozitivul sentinţei cu obligarea pârâtei la plata sumei de 214.849.544 lei cu titlu de pretenţii, ceea ce este inadmisibil.
În ce priveşte apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, a reţinut că acesta a fost tardiv declarat, deoarece a fost înregistrat la Tribunalul Timiş la data de 24 aprilie 2001, iar comunicarea hotărârii atacate s-a făcut la data de 13 noiembrie 2000, aşa încât s-a concluzionat că apelul a fost formulat, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 284 C. proc. civ.
Împotriva deciziei curţii de apel mai sus menţionate au declarat recurs ambele părţi.
Astfel, în recursul său reclamanta susţine că greşit a fost admis apelul pârâtei şi i s-a respins cererea de îndreptare, pentru că nu este vorba despre o completare a dispozitivului sentinţei, aşa cum eronat s-a apreciat, ci despre individualizarea concretă a repunerii părţilor în situaţia anterioară.
Recurenta pârâtă susţine că faţă de data când a primit încheierea de îndreptare a erorii materiale, 6 aprilie 2001, era în termenul legal de declarare a apelului, astfel încât greşit instanţa i l-a respins, ca fiind tardiv declarat.
Recursurile nu sunt fondate şi vor fi respinse potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Reclamanta S.C. C. S.A. Timişoara a formulat cererea de îndreptare a pretinsei erori materiale, respectiv de corectare a omisiunii de individualizare exactă a obligaţiilor pârâtei, în baza dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., la data de 27 noiembrie 2000, dar cererea sa reprezintă în fapt o cerere de completare a dispozitivului, ceea ce la data formulării cererii nu era posibil.
La data respectivă nu era în vigoare dispoziţia privind posibilitatea completării dispozitivului prin hotărâre separată, aceasta făcând obiectul art. 2812 alin. (1) din actualul Cod de procedură civilă.
Astfel fiind, se reţine că în mod corect curtea de apel a admis apelul pârâtei respingând cererea de îndreptare formulată de reclamantă.
Referitor la respingerea apelului pârâtei, ca tardiv formulat, se reţine că susţinerea acesteia din recurs, în sensul că s-ar fi aflat în termenul legal de declarare a apelului, raportat la momentul comunicării hotărârii de îndreptare, nu poate fi primită, întrucât termenul de declarare a apelului curge de la data comunicării sentinţei şi nu a încheierii de îndreptare, ce a fost pronunţată urmare cererii reclamantei, - astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art.284 coroborate cu cele ale art. 2812 alin. (1) şi art. 2813 alin. (1) C. proc. civ.
Ca atare, s-a reţinut corect de către instanţa de apel că, având în vedere comunicarea sentinţei tribunalului la data de 13 noiembrie 2000, formularea apelului la 24 aprilie 2001, s-a făcut cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de considerentele mai sus arătate, vor fi respinse ambele recursuri declarate în cauză, ca fiind nefondate şi va fi menţinută ca legală hotărârea pronunţată de curtea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. C. S.A. Timişoara prin lichidatoarea S.C. P.W.C.M.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 697 din 21 iunie 2001 a Curţii de Apel Timişoara.
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. D. SRL Iaşi împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 381/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3818/2003. Comercial → |
|---|
