CSJ. Decizia nr. 3808/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3808/2003
Dosar nr. 3346/2001
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 467 din 28 aprilie 2000, Tribunalul Arad, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanţii B.D., B.I. şi alţii, în contradictoriu cu pârâţii SC C.X. SA Ineu şi P.D., având ca obiect constatarea nulităţii contractului de societate autentificat sub nr. 548 din 5 martie 1997, precum şi a actului adiţional la contractul şi statutul societăţii, autentificat sub nr. 1055 din 15 mai 1997 şi constatarea inexistenţei calităţii de administrator şi reprezentant legal al SC C.X. SA Ineu a numitului P.D., începând cu data de 5 martie 1997.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a respins cererea de intervenţie, formulată de Fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti în interesul reclamanţilor.
Reclamanţii au fost, totodată, obligaţi la 7.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC C.X. SA Ineu şi la 3.000.000 lei cu acelaşi titlu către pârâtul P.D.
Instanţa de fond a respins excepţiile ridicate de pârâţi cu privire la lipsa capacităţii procesuale active a persoanei care a introdus cererea de intervenţie, şi cu privire la autoritatea de lucru judecat în raport de hotărârile date în dosarul nr. 7002/1998 al Oficiului Registrului Comerţului Arad şi nr. 4189/1998 şi 4829/1998 ale Tribunalului Arad, cu motivarea că:
- potrivit art. 13 pct. 3 din HG nr. 788/1999, privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Fondului Proprietăţii de Stat, preşedintele consiliului de administraţie poate delega directorului general o parte din atribuţiile sale, putându-l mandata „să reprezinte Fondul Proprietăţii de Stat în faţa instanţelor judecătoreşti, forma mandatului neprezentând relevanţă";
- autoritatea de lucru judecat nu poate opera în raport cu încheierea dată în Camera de Consiliu, din 15 iulie 1998, de către judecătorul delegat de Tribunalul Arad la Oficiul Registrului Comerţului Arad, în dosarul nr. 7002/1998, de Decizia civilă nr. 98/R din 11 august 1998, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4189/1998, şi, respectiv, de Decizia civilă nr. 113/R din 10 noiembrie 1998, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4829/1998, întrucât nu exista identitate de obiect, părţi şi cauză, în sensul dispoziţiilor art. 1201 C. civ.
Pe fond, acţiunea a fost apreciată, ca neîntemeiată, deoarece motivul de nulitate invocat, constând în faptul că procesul-verbal al Adunării Generale a Acţionarilor din 20 februarie 1997 nu cuprinde un mandat special dat pârâtului P.D. de a semna actul constitutiv şi actul adiţional, nu se regăseşte printre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Actul adiţional şi contractul de societate sunt conforme cu hotărârea A.G.A., iar Legea nr. 31/1990 nu impune cerinţa semnării lor de toţi acţionarii unei societăţi pe acţiuni constituită prin subscripţie publică, cum este cea în speţă, ci numai de către fondatori.
În ce priveşte constatarea inexistenţei calităţii de administrator a pârâtului P.D., instanţa de fond a apreciat cererea neîntemeiată, deoarece acesta a depus, la 20 februarie 1997, garanţia constând într-un număr de 518 acţiuni, prezumţia instituită de 137 din Legea nr. 131/1990, republicată, fiind una simplă, ce poate fi răsturnată prin proba contrară.
Apelurile declarate de reclamanţii B.D., H.T., H.A. şi alţii, şi intervenientul F.P.S. Bucureşti, împotriva sentinţei instanţei de fond, au fost respinse de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 1096 din 9 noiembrie 2000.
Criticile reclamanţilor şi ale intervenientei, cu privire la greşita reţinere a formei societăţii pârâte, ea nefiind o societate pe acţiuni constituită prin subscripţie publică, ci în condiţiile art. 17 şi 18 din Legea nr. 15/1999, cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958 şi la inexistenţa consimţământului valabil exprimat al acţionarilor, au fost înlăturate de instanţa de apel, cu motivarea că:
- instanţa judecătorească poate pronunţa nulitatea societăţii şi, implicit, a actului său constitutiv numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990, republicată;
- în cauza de faţă numai societatea putea avea calitatea de reclamantă, nu şi acţionarii persoane fizice sau juridice;
- prezumţia instituită de art. 137 pct. 4 din aceeaşi lege fiind una simplă, ea a fost răsturnată prin dovada depunerii garanţiei ulterior;
- pârâtul P.D. a fost împuternicit de A.G.A. din 11 ianuarie 2000 să semneze toate documentele, fiind confirmată semnătura acestuia în numele acţionarilor, înscrisă pe contractul de societate, actele adiţionale şi celelalte acte de la registrul comerţului, potrivit anunţului publicat în Monitorul Oficial din 4 februarie 2000, situaţie în care este irelevant modul în care hotărârea iniţială a fost reflectată în actele modificatoare şi existenţa abilitării pârâtului, de asemenea, aceste acte.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii H.T., H.A., şi alţii şi intervenienta Fondul Proprietăţii de Stat.
Prin cererea depusă la dosar, la 6 februarie 2002, reclamanţii H.T. şi H.A. au renunţat la judecarea recursului, conform art. 246 C. proc. civ.
Reclamanţii-recurenţi au solicitat modificarea deciziei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 11 C. proc. civ., şi anume.
- contractul de societate în litigiu şi actul adiţional trebuiau semnate fie de toţi acţionarii, fie de persoane împuternicite de adunarea generală;
- hotărârea A.G.A. din 4 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial, nu poate avea efectele unei hotărâri de ratificare a actelor autentice menţionate, deoarece: nu exista un mandat special în acest sens, structura acţionariatului, care a adoptat hotărârea ce a fost publicată la 4 februarie 2000, a fost diferită de structura acţionariatului din 20 februarie 1997; procesul-verbal al şedinţei din 11 ianuarie 2000, nefiind depus la dosar, nu se poate aprecia asupra legalităţii hotărârii;
- între hotărârea A.G.A. din 20 februarie 1997, contractul de societate şi actul adiţional semnat de P.D. şi C.M. (care a semnat doar contractul) există contradicţii care le fac să fie lovite de nulitatea absolută.
Criticile pe care recurenta le aduce separat sentinţei tribunalului nu se pot lua în considerare, deoarece, potrivit art. 299 C. proc. civ., în cauza de faţă este supusă recursului hotărârea instanţei de apel.
Prin întâmpinarea depusă la dosar SC C.X. SA Ineu a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacată, precizând că actele a căror nulitate se solicită: contractul de societate şi actul adiţional au fost aprobate de adunarea generală şi semnate de administratori, nefiind necesar ca ele să fie semnate de toţi acţionarii.
Mai arată intimata că rezultă, fără echivoc, calitatea de administrator a pârâtului P.D. din cap. V al contractului de societate aprobat de A.G.A. din 20 februarie 1997, iar ratificarea semnăturilor de către A.G.A. din 11 ianuarie 2000 există.
Majorarea de capital a operat nu prin actul adiţional din 15 mai 1997, ci prin hotărârea A.G.A. din 20 februarie 1997, perfect legală, care nu a fost anulată.
I. Recursul declarat de reclamanţi nu este fondat.
Examinând Decizia atacată în limitele motivelor formulate, constată:
1. Dreptul comun în materie de societăţi comerciale îl reprezintă Legea nr. 31/1990, republicată, care, la rândul ei, în raport cu legea civilă, reprezintă un drept special.
Prin urmare, aprecierea asupra unor cauze de nulitate ale actelor constitutive ale actelor modificatoare şi, deci a societăţii, se raportează la prevederile Legii nr. 31/1990, respectiv, la art. 56.
Or, se constată că, printre cazurile enumerate limitativ de art. 56 din Legea nr. 31/1990, nu se regăseşte cauza invocată de recurenţi, şi anume, nesemnarea actului constitutiv sau modificator de toţi asociaţii.
Trebuie precizat că, în concepţia Legii nr. 31/1990, nulitatea este, în principiu, parţială şi remediabilă. Ea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond, la tribunal, iar declararea nulităţii unei societăţi produce efecte numai pentru viitor, ea neavând efecte retroactive.
2. Cu privire la cererea de constatare a nulităţii actului adiţional se constată că reclamanţii au calitatea de asociaţi acţionari, calitate în care ei aveau posibilitatea să solicite anularea hotărârii A.G.A. a cărei concretizare este actul adiţional, în condiţiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, aceasta deoarece hotărârea este rezultatul voinţei sociale, adoptată în amintita condiţie de cvorum şi majoritate de capital, neavând relevanţă, cum greşit susţine recurenta, compunerea personală a adunării.
3. Calitatea de administrator al pârâtului P.D. rezultă din conţinutul contractului de societate (cap. IV) iar ea a fost consolidată prin hotărârea A.G.A. din 11 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial, care a confirmat semnătura acestuia pe actele societăţii şi prin care a fost împuternicit să semneze toate documentele, hotărâre care, de asemenea, nu a fost atacată de reclamanţi.
II. Cu privire la recursul declarat de intervenienta A.P.A.P.S., se constată că acesta nu a fost motivat, deşi Decizia atacată i-a fost comunicată la 8 februarie 2001, încălcându-se astfel prevederile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., fapt ce atrage sancţiunea nulităţii conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat, menţinând, ca legală şi temeinică, Decizia atacată şi va constata nul recursul declarat de A.P.A.P.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii H.O., B.D., M.A.N., M.A. şi M.M. împotriva deciziei nr. 1096 din 09 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara.
Constată nul recursul declarat de intervenienta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii.
Ia act de renunţare la judecata recursului reclamanţilor H.T. şi H.A.
Obligă recurenţii H.O., B.D., M.A.N., M.A. şi M.M. la 5.000.000 lei către intimata SC C.X.SA Ineu.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 38/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3809/2003. Comercial → |
|---|
