CSJ. Decizia nr. 3809/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3809/2003
Dosar nr. 3788/2001
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC G.A. SA Scorniceşti a chemat-o în judecată pe pârâta J.A. Ltd din Anglia, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la plata sumei de 78.053.867 lei, reprezentând contravaloare marfă neachitată, precum şi la plata sumei de 78.053.867 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate la suma de 13.788 lire sterline, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 744 din 20 noiembrie 2000, Tribunalul Olt-Slatina, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 78.053.867 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată, la 78.053.867 lei penalităţi de întârziere, cât şi la 10.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, faţă de ansamblul actelor şi lucrărilor dosarului, acţiunea reclamantei este întemeiată, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 969 C. civ.
Prin Decizia nr. 147 din 6 martie 2001, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o în întregime, în sensul că a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut că nemotivarea în drept a situaţiei de fapt reţinute nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, cum susţine apelanta-pârâtă, ci cu un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, dar reclamanta nu şi-a dovedit acţiunea, întrucât actele depuse de aceasta sunt unilaterale; probele administrate reprezintă numai un început de dovadă şi răspunsurile reclamantei la interogatorii confirmă imposibilitatea reclamantei de a face dovada pretenţiilor sale.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta SC G.A. SA Scorniceşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei curţii de apel şi, pe fond, menţinerea sentinţei pronunţate de tribunal.
Recurenta-reclamantă susţine astfel, că greşit s-a reţinut că probele administrate, respectiv, facturile şi avizele de expediţie depuse ce au însoţit marfa reprezintă numai un început de dovadă şi s-a coroborat acest lucru cu răspunsul său la interogatoriu, în care se preciza că nu are cunoştinţă de existenţa vreunui contract cu pârâta – determinat de faptul că, în perioada de referinţă, societatea avea o altă conducere, apreciindu-se eronat că acţiunea este nedovedită.
În realitate, susţine recurenta, între părţile în litigiu s-au derulat relaţii comerciale un timp îndelungat, de tip „lochn", în cadrul cărora pârâta trimitea materia primă, iar reclamanta, în urma prelucrării, livra înapoi pârâtei produsul finit.
Ca atare, susţine că marfa a fost expediată şi, contrar uzanţelor de până la momentul acestei livrări, nu a mai fost achitată contravaloarea acesteia, cu rea-credinţă, atâta timp cât, deşi, i s-a cerut pârâtei de către instanţă să depună eventuale înscrisuri sau alte acte din care să rezulte că marfa nu a sosit la destinaţie sau a fost returnată la destinaţie datorită unor deficienţe calitative, aceasta nu a depus nici o dovadă în acest sens.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
Livrarea mărfii în discuţie, respectiv, confecţii în valoare de 78.053.867 lei, s-a făcut pe bază de comandă urmată de executare, fiecare sortiment de produs livrat având la bază o comandă emisă de firma J.A. Ltd, documentele, facturile proforma „sales invoice" şi comanda, în traducere în limba engleză „docket", prescurtat „d.k.", purtând însemnele şi ştampila societăţii.
Marfa a fost însoţită de documentul de transport C.M.R., adică scrisoarea de transport internaţional „lettre de voiture internaţionale", iar pe facturile externe, în dreptul fiecărui tip de produs, este menţionată comanda – „doket", prescurtat „d.k."
Ca atare, se constată că, în speţă, ne aflăm în prezenţa unei comenzi urmate de executare, căreia îi este pe deplin aplicabilă prevederea cuprinsă în art. 36 C. com., în conformitate cu care, ţinând cont de natura contractului, aceasta se consideră perfectat de îndată ce partea cealaltă a trecut la executarea lui.
Totodată, trebuie avut în vedere că, prin documentele depuse la dosar, s-a făcut dovada raporturilor comerciale dintre părţi, desfăşurate în modalitatea legală mai sus menţionată, precum şi a livrării mărfii ce se impunea a fi achitată imediat după recepţionarea ei şi cum, la dosarul cauzei, nu există nici un refuz cantitativ sau calitativ ce ar fi putut fi reclamat de pârâtă, se reţine că, în mod nejustificat, pârâta nu a achitat marfa ce i-a fost expediată şi, în consecinţă, corect a fost obligată la plata sumelor solicitate de reclamantă prin acţiune.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai sus arătate, urmează a se admite recursul declarat de reclamantă, a se modifica Decizia curţii de apel şi a se respinge apelul declarat de pârâtă, ca nefondat, menţinându-se sentinţa pronunţată de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, SC G.A. SA Scorniceşti, împotriva deciziei nr. 147 din 6 martie 2001 a Curţii de Apel Craiova, pe care o modifică şi respinge apelul declarat de pârâta J.A. Ltd Londra, Anglia, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3808/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 381/2003. Comercial → |
|---|
