CSJ. Decizia nr. 3867/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3867/2003
Dosar nr. 1595/2002
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 31 mai 1999, reclamanta SC C.V. SA Arad a solicitat obligarea pârâtelor SC C. SA Arad şi Primăria Ineu la plata sumei de 338.514.572 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate, cu cheltuieli de judecată.
Cum pârâta a recunoscut suma de 149.918.731 lei, la cererea reclamantei, s-a pronunţat o hotărâre parţială şi, prin sentinţa nr. 460 din 17 august 1999, s-a admis acţiunea reclamantei, pârâta fiind obligată la plata acestei sume şi la 6.263.374 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Arad, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 699 din 27 octombrie 1999, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 43.185.190 lei, contravaloare prestaţii şi la 3.261.111 lei, cheltuieli de judecată; s-a respins restul pretenţiilor reclamantei faţă de cele două pârâte.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta, Primăria Ineu, datorează reclamantei numai suma de 43.185.190 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 942993/1998, lucrări confirmate de beneficiară, aşa cum rezultă din raportul de expertiză necontestat de pârâtă.
În ceea ce priveşte factura nr. 162/1997, instanţa a reţinut că o parte din lucrări s-au executat, iar altele nu au fost corespunzătoare calitativ, dar, întrucât nu s-a respectat procedura contractuală de plată, pârâtele nu mai pot fi obligate la plata sumei reprezentând contravaloarea acestei facturi.
Cu privire la factura nr. 187/1995, s-a reţinut excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune, invocată de pârâta 2.
Prin Decizia nr. 555 din 7 iunie 2000 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sus menţionatei sentinţe, ce a fost schimbată în parte, în sensul că pârâta SC C. SA Arad a fost obligată la plata sumei de 40.075.659 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 187/1995, plus cheltuielile de judecată aferente, în sumă de 2.675.000 lei, şi la 1.338.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel; s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
S-a reţinut că dreptul reclamantei, în calitate de subantreprenor, este cu termen suspensiv, deoarece, conform art. 3.2. alin. (2) din contractul de antrepriză nr. 1/1995 şi art. 3.2 alin. (3) din contractul de prestări servicii nr. 1/1997, prevăd că plata se va face după achitarea situaţiilor de lucrări de către beneficiar, iar acesta nu a achitat nici o sumă cu acest titlu.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 5665 din 17 octombrie 2001, a admis recursul reclamantei, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza instanţei de apel pentru rejudecare; a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta, SC C. SA Arad, împotriva aceleiaşi decizii.
Instanţa de control judiciar a reţinut că la lucrarea „Dezvoltare canalizare menajeră Ineu", pentru care reclamanta a emis factura nr. 162/1997, s-au făcut probe şi recepţie, fiind acceptată de pârâta, Primăria Ineu, o parte din lucrare, prin procesul verbal din 9 septembrie 1999.
Nu rezultă, însă, dacă porţiunea din lucrare, care s-a surpat, s-a refăcut şi, respectiv, s-a recepţionat de beneficiarul investiţiei, aşa cum părţile au stabilit prin procesul verbal din 16 septembrie 1999.
S-a reţinut că din probe nu rezultă dacă au fost respectate prevederile art. 3.2 din contractul de subantrepriză nr. 1/1995, în ceea ce priveşte plata lucrărilor executate.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Timişoara secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 16/A din 27 martie 2002, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 699 din 27 octombrie 1999 a Tribunalului Arad, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pe pârâte şi la plata sumei de 145.134.657 lei, contravaloarea facturii nr. 162/1997; s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a întocmit situaţia de lucrări, privind „Canalizarea menajeră Ineu", depusă la pârâtă la 17 şi, respectiv, 18 decembrie 1997, lucrarea s-a recepţionat cu ocazia expertizei tehnice din 9 septembrie 1999, iar pentru porţiunea de canal în lungime de 94 m.l., pentru care nu s-a făcut recepţia datorită defecţiunilor, s-a stabilit să se plătească după executarea remedierilor.
S-a reţinut că suma, reprezentând contravaloarea facturii nr. 162/1997, nu a fost plătită şi, prin procesul verbal din 6 septembrie 1999, părţile au stabilit ca antreprenorul general să plătească lucrarea subantreprenorului dacă „proba este bună", iar unde nu este corespunzătoare, se va plăti după efectuarea remedierilor.
Împotriva acestei decizii, ambele pârâte au declarat recurs şi au susţinut că este nelegală şi netemeinică.
Referitor la recursul declarat de pârâta SC C. SA cu sediul în Arad.
S-a susţinut că nu s-au avut în vedere prevederile art. 3.2 alin. (2) din contractul nr. 1/1995 încheiat cu intimata-reclamantă, în care s-a stipulat că plata lucrărilor se va face de către antreprenorul general (recurenta) subantreprenorului (intimata-reclamantă) numai după achitarea contravalorii situaţiilor de lucrări de către beneficiar (Primăria Ineu).
Cum aceasta nu a încasat banii pentru lucrări de la investitor, nu poate fi obligată la plată, aşa cum s-a dispus prin Decizia instanţei de apel.
Recurenta a precizat că beneficiarul lucrărilor (Primăria Ineu) nu a efectuat plata în valoare de 66.459.751 lei, aşa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză, însuşit de instanţă.
Recursul pârâtei este fondat.
SC C. SA, în calitate de antreprenor general, a încheiat cu Primăria Ineu, în anul 1995, două contracte; contractul nr. 3/1995 privind „Dezvoltare Canalizare Menajeră Ineu" şi cel cu nr. 6/1995 privind „Modernizare Calea Aradului – Calea Republicii în oraşul Ineu".
În vederea executării unor lucrări ce fac obiectul acestor contracte, SC C. SA a încheiat cu intimata SC C.V. SA Arad contractul de subantrepriză nr. 1/1995 - „Dezvoltare Canalizare Menajeră Ineu" şi contractul de prestări servicii nr. 1/1997 - „Modernizare Calea Aradului – Calea Republicii în Oraşul Ineu".
La punctul 3.2 alin. (2) din contractul de subantrepriză nr. 1/1995 s-a stipulat că „plata se va face lunar, în baza situaţiilor de plată întocmite de subantreprenor, vizate de antreprenorul general şi însuşite de investitor, după achitarea contravalorii situaţiilor de lucrări de către beneficiar".
Din probele administrate în cauză nu rezultă că s-a efectuat plata, conform clauzei prevăzute în contract, în sensul că beneficiara lucrării, Primăria Ineu, nu a efectuat plata către SC C. SA, în calitate de antreprenor general, pentru ca aceasta, la rândul său, să achite reclamantei SC C.V. SA, în calitate de subantreprenor, contravaloarea lucrărilor executate.
Pe de altă parte, din raportul de expertiză tehnică, astfel cum a fost completat la instanţa de apel în rejudecare, rezultă că Primăria Ineu a recepţionat lucrarea, conform procesului verbal din 9 septembrie 1999.
Aşa fiind, în mod greşit instanţa de apel a dispus obligarea pârâtei SC C. SA Arad la 145.134.657 lei, reprezentând actualizarea sumei de 66.459.751 lei contravaloarea facturii nr. 162 din 30 iulie 1997.
Referitor la recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Ineu.
S-a susţinut că instanţa nu a avut în vedere raporturile contractuale, respectiv că în relaţia antreprenor general – subantreprenor, antreprenorul general, respectiv, SC C. SA Arad, era cea care trebuia să vizeze situaţiile de lucrări, să recepţioneze lucrarea şi apoi să o predea beneficiarului, Primăria Oraş Ineu.
Recurenta a arătat că, pe de o parte, nu putea să plătească această lucrare din lipsa vizării situaţiei de lucrări de către antreprenorul general, iar pe de altă parte, lucrarea a fost achitată numai parţial. Că antreprenorul general, SC C. SA Arad, a încheiat cu reclamanta, SC C.V. SA Arad, contractul de subantrepriză nr. 1/1996, faţă de care Primăria oraşului Ineu este un terţ şi, mai mult, acesta s-a obligat, prin procesul-verbal din 6 septembrie 1999, să achite lucrarea executată corect.
Recursul nu este fondat.
Prin contractul de subantrepriză nr. 1/1995, încheiat între SC C. SA Arad, în calitate de antreprenor general, pe de o parte şi SC C.V. SA Arad, în calitate de subantreprenor de specialitate pe de altă parte, s-a stabilit, la art. 3.2 alin. (2), modalitatea de plată a lucrărilor executate de subantreprenor.
Susţinerea recurentei că SC C. SA Arad avea obligaţia să achite contravaloarea lucrării, va fi înlăturată cât timp din cuprinsul acestei clauze contractuale rezultă că antreprenorul general (SC C. SA) putea să efectueze plata numai după achitarea contravalorii situaţiilor de lucrări de către beneficiara, Primăria Ineu.
În rejudecare, la instanţa de apel, s-a dispus completarea raportului de expertiză tehnică, ocazie cu care s-a stabilit că reclamanta a întocmit situaţia de lucrări privind „Canalizarea menajeră Ineu" şi a fost depusă la pârâtă la 17 şi, respectiv, 18 decembrie 1997.
S-a menţionat că lucrarea a fost recepţionată cu ocazia expertizei tehnice din 9 septembrie 1999, mai puţin porţiunea de canal de 94 m.l., unde s-au constatat defecţiuni şi s-a stabilit ca plata pentru aceasta să se facă după executarea remedierilor.
Aşa fiind, contravaloarea facturii nr. 162/1997 din litigiu nu a fost achitată datorită acestor defecţiuni.
Este adevărat că între părţile din litigiu s-a încheiat, la 6 septembrie 1999, un proces-verbal privind efectuarea remedierilor în care s-a menţionat că se va face proba cu apă pe porţiuni şi unde proba este bună, antreprenorul general va plăti lucrarea subantreprenorului, iar unde nu este corespunzătoare se va plăti după efectuarea remedierii.
Lucrarea a fost ulterior recepţionată, conform procesului verbal din 9 septembrie 1999, cu ocazia efectuării expertizei tehnice, valoarea lucrării pentru tronsonul corect executat, în lungime de 264 m.l., este de 66.459.751 lei.
Beneficiara, Primăria Ineu, nu a plătit această lucrare, aşa cum a precizat reprezentantul legal al acesteia prin procesul-verbal din 14 septembrie 1999, semnat de părţile din litigiu.
Faţă de toate aceste considerente, Primăria Ineu, în calitate de beneficiar al lucrării pe care a şi recepţionat-o în urma remedierilor făcute de reclamanta-intimată, trebuie să achite contravaloarea acestora, reactualizată la suma de 145.134.657 lei la nivelul de referinţă a dobânzii B.N.R.
Aşa fiind, urmează ca, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de pârâta SC C. SA Arad împotriva deciziei instanţei de apel, ce se va modifica în sensul că se va înlătura obligarea acestei pârâte de la plata sumei de 145.134.657 lei.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Urmează a se respinge recursul declarat de pârâta, Primăria Ineu, împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Arad împotriva deciziei nr. 16 din 27 martie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că înlătură obligarea pârâtei SC C. SA Arad de la plata sumei de 145.134.657 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Respinge recursul declarat de pârâta, Primăria Ineu, judeţul Arad, împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3866/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3870/2003. Comercial → |
|---|
